Mircea Cărtărescu: Alba Iulia îmi place extraordinar de mult. Această cetate a răsărit aproape miraculos din pământ şi e unul din locurile cele mai frumoase ale Europei…

Interviu cu scriitorul Mircea CĂRTĂRESCU: „Alba Iulia îmi place extraordinar de mult. Această cetate a răsărit aproape miraculos din pământ şi e unul din locurile cele mai frumoase ale Europei în acest moment”

– Distinse domnule Mircea Cărtărescu, aţi simţit vreodată că scriind nu faceţi nimic altceva decât să înmulţiţi talanţii pe care vi i-a dăruit Dumnezeu? – Asta facem cu toţii. Ceea ce am primit fără arginţi dăm mai departe fără arginţi. E datoria fiecărui om. Nu numai prin scris încerc să fac lucrul acesta totdeauna, ci şi prin celelalte activităţi pe care le am. Mă refer aici la cenaclurile literare, căci eu am crescut în cenacluri literare şi am încercat, la rândul meu să creez asemenea pepiniere de autori tineri. Am încercat să ajut, cât am putut, oamenii tineri să se dezvolte şi ei ca scriitori. – Aţi afirmat că nu mai scrieţi de mult poezie. Asta înseamnă că v-aţi „despărţit” de poezie. De ce aţi luat aceasă decizie? Vă aduce proza mai multe satisfacţii literare decât poezia? – Nu, în momentul când m-am „despărţit” de poezie nu mă gândeam să scriu proză şi nici nu scrisesem proză. Scrisesem, e adevărat, o carte de proză, dar nu o consideram foarte diferită de poezie. Am terminat experienţa mea poetică în momentul în care am simţit că am scris destul, că nu mai are sens să scriu în continuare, pentru că ceea ce aveam de spus din punct de vedere al liricului era încheiat. Nu am vrut să am destinul celor ce au scris câteva volume foarte frumoase în tinereţe şi apoi se repetă la nesfârşit, se autopaştişează. Am vrut să retez lucrurile exact când e momentul, aşa ca un atlet care după o anumită vârstă se retrage. Am preferat să mă retrag într-un moment de apogeu al poeziei mele.

– Cum face faţă omul Mircea Cărtărescu popularităţii de care se bucură în rândul lectorilor lui. Este popularitatea un lucru ce vă aduce un entuziasm suplimentar ori, dimpotrivă, vă îngreunează viaţa de zi cu zi?

– Acesta e un lucru la care nu mă gândesc niciodată. Sigur că nu pot să nu văd că, uneori, într-un supermarket unde îmi fac cumpărăturile, mai întorc câţiva oameni capul după mine. Dar privesc lucrul acesta ca pe o fatalitate mai degrabă, decât ca pe un lucru neplăcut. M-am obişnuit, eu fiind un om foarte recluziv, care trăieşte mult între patru pereţi (cei ai biroului meu) aproape toată viaţa. Nu am prea multe legături cu lumea exterioară. Deci nu observ sau, dacă observ, sunt obişnuit cu aceste manifestări. Nici nu mă bucură prea tare, dar nici nu mă deranjează. – Având în vedere modul în care s-a transformat literatura, cu precădere după anul 2000, mai putem afirma că aceasta are valoare educativă? Dacă răspunsul e afirmativ, prin ce anume poate educa literatura? – Literatura poate să educe într-un mod indirect. Ea trebuie să fie în primul rând viabilă estetic. În măsura în care e viabilă estetic este şi educativă. Dacă un poem e prost, el nu poate fi educativ. Dacă un poem este bun, contribuie şi la fibra estetică, prin perceperea frumosului, şi la fibra morală, prin perceperea binelui. – Hemingway spunea: „nu e nimic interesant în scris. Te aşezi doar la maşina de scris şi sângerezi”. Ce înseamnă pentru dumneavoastră scrisul – este o sângerare sau o altă formă de exteriorizare a stărilor pe care le purtaţi în interior? – Hemingway făcea o metaforă foarte interesantă. Eu sunt un autor profesional şi conştiincios care scrie într-un mod conştient de sine şi concentrat. Pentru mine scrisul este o nevoie interioară, dar mai ales e un fel de religie personală. – Vă rog să adresaţi câteva cuvinte locuitorilor Albei şi, prin ei, organizatorilor Târgului de carte „Alba Transilvana”. Cum credeţi că astfel de manifestări pot aduce revigorarea culturală a neamului? – Alba Iulia îmi place extraordinar de mult. Am venit anul trecut, după două decenii, din nou aici şi schimbările sunt colosale. Această cetate a răsărit aproape miraculos din pământ şi e unul din locurile cele mai frumoase ale Europei în acest moment. Aveţi, de asemenea, un oraş foarte cultural. Şi în 2014, la Festivalul „Dilema”, am fost impresionat de mulţimea oamenilor veniţi la manifestări, de interesul lor. La fel şi azi la târgul de carte. Cred că e un lucru minunat ce se întâmplă aici. Cât despre rolul şi importanţa culturii la nivel naţional, aş spune că ele depind mult de înţelepciunea factorilor răspunzători. Despre organizatorii culturali şi instituţiile culturale, despre toţi factorii ce contribuie la managementul culturii aş vrea să afirm că ar putea fi infinit mai buni. Cultura ar trebui finanţată la nivelul unei necesităţi naţionale. Ea s-ar cuveni să fie profesionist gestionată, ar trebui să includă un know-how superior faţă de cel pe care-l observăm azi. Cultura e o chestiune de siguranţă naţională, de sănătate şi igienă naţională, astfel încât opinez că n-ar trebui să fie neglijată ca o cenuşăreasă a vieţii noastre naţionale.

– Vă mulţumesc pentru amabilitatea de a fi acceptat dialogul şi vă doresc sănătate, inspiraţie şi rod în activitatea universitară!

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI