Credincioșii sărbătoresc astăzi Buna Vestire, ziua în care Arhanghelul Gavriil a înștiințat-o pe Maica Domnului că îl va naște pe Iisus Hristos

Praznicul Buneivestiri a Născătoarei de Dumnezeu este în egală măsură unul împărătesc si al Maicii Domnului. Este praznic imparatesc, pentru ca se refera la Împăratul Hristos, Care a fost zamislit in pantecele Nascatoarei de Dumnezeu, si este praznic al Maicii Domnului, pentru ca se refera la acea persoana care a contribuit la zamislirea si la Inomenirea Cuvantului lui Dumnezeu, adica la Preasfanta Fecioara.

Nascatoarea de Dumnezeu Maria are un loc de mare valoare si insemnatate in Biserica, tocmai pentru ca a fost acea persoana pe care o asteptau toate generatiile si aceea care a dat Cuvantului lui Dumnezeu firea omeneasca. Astfel, persoana Nascatoarei de Dumnezeu este strans legata de Persoana lui Hristos. Si vrednicia Preasfintei nu se datoreaza doar virtutilor pe care le avea, ci mai ales rodului pantecelui ei. Prin urmare, cultul Nascatoarei de Dumnezeu este foarte strans legat de hristologie. Cand vorbim despre Hristos nu putem sa o ignoram pe aceea care i-a dat trup, si cand vorbim despre Preasfanta, ne referim in acelasi timp si la Hristos, deoarece vrednicia si harul de la El le dobandeste. Acest lucru se vede clar in slujba Imnului Acatist, in care este cantata Nascatoarea de Dumnezeu, dar totdeauna in legatura cu faptul ca ea este Maica lui Hristos Dumnezeu: „Bucura-te ca esti scaun Imparatului, bucura-te ca porti pe Cel ce pe toate le poarta”.

Aceasta legatura dintre hristologie si invatatura despre Nascatoarea de Dumnezeu se vede si in viata Sfintilor. O insusire caracteristica a Sfintilor, care sunt cu adevarat membrii ai Trupului lui Hristos, este faptul ca o iubesc pe Preasfanta Fecioara. Este cu neputinta sa existe sfant care sa nu o iubeasca.

Bunavestire a Nascatoarei de Dumnezeu este inceputul tuturor praznicelor imparatesti. In troparul praznicului cantam: „Astazi este incepatura mantuirii noastre si aratarea tainei celei din veac… ”. Continutul praznicului se refera la faptul ca Arhanghelul Gavriil – acel inger implicat in toate evenimentele care au legatura cu intruparea lui Hristos – a vizitat-o la porunca lui Dumnezeu pe Preasfanta si a instiintat-o ca a venit vremea intruparii Cuvantului lui Dumnezeu si ca ea va deveni maica lui Dumnezeu. (Luca 1:26-56).

Cuvantul „bunavestire” este alcatuit din doua elemente, anume din „buna” si „vestire” si inseamna veste buna, vestire buna. Este vorba despre instiintarea care s-a dat prin arhanghel ca Logosul lui Dumnezeu se va intrupa pentru mantuirea omului. In fapt, este vorba de implinirea fagaduintei lui Dumnezeu, care s-a dat dupa caderea lui Adam si a Evei (vezi Facere 3:15), si care se numeste protoevanghelie. De aceea, instiintarea despre intruparea Cuvantului lui Dumnezeu este cea mai mare veste in istorie.

Dupa cuvantul Sfantului Maxim Marturisitorul, evanghelia lui Dumnezeu este o solie a lui Dumnezeu si mangaiere in oameni prin Fiul Sau intrupat. In acelasi timp, este si impacarea oamenilor cu Tatal, Care da ca plata indumnezeirea nenascuta celor care asculta de Hristos. Prin urmare, indumnezeirea care se ofera prin Hristos intrupat nu este nastere, ci aratare a stralucirii enipostatice catre cei care sunt vrednici de aceasta descoperire.

Vestea cea buna, evanghelia, buna vestire este indreptarea neascultarii care a avut loc la inceputul crearii omului, in Raiul fizic. Acolo, de la femeie, a inceput caderea si urmarile acesteia, aici, tot de la femeie, au inceput toate bunatatile. Astfel, Preasfanta este noua Eva. Acolo exista Raiul sensibil, aici Biserica. Acolo Adam, aici Hristos. Acolo Eva, aici Maria. Acolo sarpele, aici Arhanghelul Gavriil. Acolo, soptirea dracului-sarpe catre Eva, aici salutarea ingerului catre Maria (dupa cuvantul Cuviosului Iosif Vrienios). In acest fel s-a indreptat greseala lui Adam si a Evei.

Arhanghelul Gavriil o supranumeste pe Preasfanta „cea plina de har”, zicandu-i: „Bucura-te, ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine, binecuvantata esti tu intre femei” (Luca 1:28-29). Preafericita este numita „cea plina de har” si i se spune „binecuvantata”, pentru ca Dumnezeu este cu ea.

Dupa cuvantul Sfantului Grigorie Palama si al altor Sfinti Parinti, Preasfanta primise deja harul inainte de ziua Buneivestiri. Ramanand in Sfanta Sfintelor din templu, a ajuns la Sfanta Sfintelor a vietii duhovnicesti, care este indumnezeirea. Cata vreme curtea Templului era destinata prozelitilor, iar partea principala a acestuia, preotilor, Sfanta Sfintelor era destinata arhiereului. Acolo a intrat Preasfanta, dovada ca ajunsese la indumnezeire. Este cunoscut faptul ca in epoca crestina pronaosul era destinat catehumenilor si celor necuratiti, naosul celor luminati, adica membrilor Bisericii, iar Sfanta Sfintelor, celor care ajunsesera la indumnezeire.

Astfel, Preasfanta ajunsese la indumnezeirea inca inainte de a primi vizita Arhanghelului. Pentru acest scop, a folosit o metoda aparte de cunoastere a lui Dumnezeu si de comuniune cu El, dupa cum talcuieste in chip minunat si de-Dumnezeu-insuflat, Sfantul Grigorie Palama. Este vorba despre isihie, despre calea isihasta. A inteles Preasfanta ca nu poate cineva sa ajunga la Dumnezeu prin ratiune, prin simturi, prin inchipuire sau prin slava omeneasca, ci numai prin minte-nous. Astfel, a omorat toate puterile sufletului care proveneau din simturi, si prin rugaciunea noetica a pus in lucrare mintea-nous. Si in acest mod a ajuns la luminare si indumnezeire. Si pentru aceasta s-a invrednicit sa devina Maica lui Hristos, sa Ii dea lui Hristos trupul ei. Nu avea pur si simplu virtuti, ci Harul indumnezeitor al lui Dumnezeu.

Spre deosebire de ceilalti oameni, Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu avea plinatatea Harului lui Dumnezeu. Desigur, Hristos, fiind Cuvant al lui Dumnezeu, avea intreaga plinatatea Harurilor, dar si Preasfanta a primit plinatatea Harului din plinatatea Harurilor Fiului ei. Din acest motiv, in relatie cu Hristos, Maica Domnului este mai prejos, de vreme ce Hristos avea Harul dupa fire, cata vreme Preasfanta prin participare. Fata de oameni insa ea este mai presus.
Preasfanta avea plinatatea Harului din plinatatea Harurilor Fiului ei, inainte de zamislire, in timpul zamislirii si dupa zamislire. Inainte de zamislire, plinatatea Harului era desavarsit, in timpul zamislirii era inca mai desavarsit, iar dupa zamislire era prea desavarsit (dupa cuvantul Sfantului Nicodim Aghioritul). In acest chip, Preasfanta a fost Fecioara atat trupeste, cat si sufleteste. Si aceasta feciorie trupeasca a ei era mai presus si mai desavarsita decat fecioria sufleteasca a Sfintilor la care se ajunge prin lucrarea Preasfantului Duh.

Citește mai multe pe Crestinortodox.ro

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI