Broaşte şi porumbei

Statele Unite ale Americii s-au cutremurat marţi la propriu, seismul produs pe Coasta de Est fiind resimţit din statul Virginia până la Boston şi chiar până la Toronto, în Canada. Dominique Strauss-Kahn a fost declarat oficial nevinovat după ce procurorii i-au retras acuzaţiile de viol. Drept consolare pentru pierderea şefiei FMI, el s-ar putea alege cu preşedinţia Franţei. În Libia, rebelii au cucerit complexul în care sperau să-l găsească pe Gaddafi, dar acesta, chiar dacă şi-a părăsit cuibul din Capitală, ţine cu dinţii de puterea pe care a luat-o prin lovitură de stat cu 42 de ani în urmă şi pare decis să împingă ţara într-un sângeros război civil. Prin urmare „moarte sau victorie”, acesta este mesajul pe care Colonelul l-a transmis marţi seara lumii întregi, prin intermediul unui post de radio.
La noi, mai fierbinte şi mai irespirabil decât aerul sfârşitului de vară este subiectul alegerilor care a încins ecranele televizoarelor, microfoanele posturilor de radio, paginile ziarelor şi internetul. De altfel, s-o recunoaştem, de vreo şase ani încoace, indiferent cu ce probelme s-a confruntat şi se confruntă ţara, alegerile, respectiv avantajele câştigării lor – puterea şi ciolanul – reprezintă cea mai importantă preocupare a politicienilor noştri. De duminică, de exemplu, se dezbat într-una rezultatele alegerilor parţiale din Neamţ şi Maramureş în care s-au înfruntat PDL-ul şi USL-ul. Deşi pentru orice om cu scaun la cap este limpede că victoria PDL-ului în fieful lui Pinalti şi a USL-ului în Maramureş nu pot fi relevante pentru soarta alegerilor de la anul, fiecare tabără îşi proclamă superioritatea în raport cu cealaltă. Previzibil şi iritant e faptul că în lupta asta absurdă dintre partide s-a amestecat iarăşi, călcând în picioare Constituţia, preşedintele Traian Băsescu, care a ieşit luni seara pe TVR 1 pentru a decreta că USL „este şi va fi un eşec electoral”, calificându-i drept „imaturi” pe liderii Uniunii, Victor Ponta şi Crin Antonescu. Chiar dacă acest lucru ar fi adevărat, nu este deloc treaba preşedintelui ţării, situat de Constituţie deasupra partidelor, să facă asemenea aprecieri şi nici să ameninţe Opoziţia că nu-i va permite accesul la guvernare decât acelui partid din USL care va câştiga 50% plus 1 din mandatele parlamentarilor. În acest caz, de ce să mai facem alegeri?
Preşedintele şi al său PDL, care vrea să-şi schimbe fondul de ten din oranj în verde, de teamă că portocaliul ar putea stârni furia electoratului, mimează preocuparea pentru costurile alegerilor. Practic, însă, porumbelul care a zburat din gâtlejul pedelistului Ioan Oltean, înlocuind broasca aciuită pe acolo cu mai multă vreme în urmă, a declarat marţi seara, la TVR Info, că PDL-ul a cheltuit pentru alegerile din Neamţ şi Maramureş „cam 200.000 – 250.000 de euro”. Sigur că suma aceasta este mult mai mică decât cele 2.000.000 de euro vehiculate de Opoziţie dar ea, dacă ar fi adevărată, aşa cum înclin să cred, ar reprezenta o flagrantă încălcare a Legii 334/2006, potrivit căreia plafonul admisibil de cheltuieli pentru un post de deputat este de circa 50.000 de euro, iar pentru unul de senator, de 75.000 de euro.
Dar ce nu fac politicienii ca să se menţină la putere, după ce au simţit gustul ei mai plăcut decât al oricărui afrodisiac? Una dintre ideile vehiculate asiduu după lansarea ei de către premierul Emil Boc este comasarea alegerilor locale cu cele legislative. Promovată de Cristian Preda, Sever Voinescu şi alţi pedelişti de frunte, ideea a fost îmbrăţişată şi de UDMR, mai ales că PDL a lansat şi tiribomba renunţării la pragul electoral la alegerile parlamentare.
Maria Lucia MUNTEANU

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI