Aurul şi BNR

Chiar dacă scriu pentru a nu ştiu câtea oară despre creşterea furibundă a pieţei aurului în lume, o fac şi de această dată din convingerea că poate odată şi odată tot vor pricepe guvernanţii noştri şi guvernatorul BNR Mugur Isărescu că acest lucru ar trebui privit actualmente şi de către ţara noastră ca o mare şansă de salvare a economiei naţionale din actuala criză şi, implicit, de dezvoltare şi prosperitate în viitorii ani. Potrivit unor date  recente, prin prospecţiunile realizate de mai multe firme străine (îndeosebi canadiene), pe lângă cele aproximativ 300 de tone de aur şi 1500 de tone de argint ce s-ar găsi în rezervele naturale din zona Roşiei Montane, în zonele Gura Barza (Brad) şi Certege ar exista rezerve de aur mult mai mari, de peste 1100 de tone, a căror valoare este estimată la circa 54 de miliarde de euro! Ceea ce ne-ar situa fără drept de apel între primele 5 ţări cu cele mai mari rezerve de aur din Europa (după Germania, Italia, Franţa şi Rusia) şi între primii 15 mari deţinători de rezerve de asemenea metal preţios din lume!! Altfel spus, săracă ţară bogată… România stă pe un munte de aur, iar guvernatorul Mugur Isărescu, „adormit” de mult pe tezaurul de 103 tone de aur din rezerva Băncii Naţionale, nu mişcă un deget în ceea ce priveşte marea şansă a ţării noastre de a deveni unul dintre cei mai mari producători şi exportatori de aur din lume, dacă ar accepta, desigur cu acordul Guvernului, preluarea (cumpărarea) în tezaurul ţării a acestor mari rezerve, încurajând astfel începerea extracţiei pe scară largă a metalelor preţioase atât la Roşia Montană, cât şi la Brad, şi făcând din această veche meserie, de peste 2000 de ani la noi, una dintre principalele ramuri ale economiei naţionale, alături de agricultură, energie şi turism. Şi poate aceasta ar fi şi „cheia” succesului în demararea proiectului de la Roşia Montană, deoarece atunci locuitorii zonei, respectiv moţii, nu vor mai avea reţineri şi mustrări de conştiinţă, cum că bogăţiile lor vor fi furate pur şi simplu de străini, ci vor fi preluate în tezaurul ţării şi valorificate, atunci când se impune, pe pieţele internaţionale pentru a aduce un trai mai bun pentru români. Şi pentru a beneficia tot poporul de bogăţiile ţării, guvernanţii ar putea proceda precum ţările nordice, respectiv Suedia, Norvegia sau Danemarca, care adaugă lunar pe fluturaşul de salariu al cetăţenilor lor o sumă de 200 – 300 de euro ca şi beneficiu al fiecăruia din valorificarea bogăţiilor naturale (din extracţia petrolului, gazelor naturale etc.). Asta desigur după ce Gold Corporation Roşia Montană va da toate asigurările de mediu pe termen lung ale investiţiei şi de conservare în situu a vestigiilor istorice de la Roşia Montană, probleme care, după cum am observat în aceste zile, sunt tot mai aproape de realizare. Cel puţin în privinţa conservării vestigiilor istorice de aici.
Înainte de toate ar trebui să urmăm şi noi exemplul celorlate Bănci Centrale din lume, care de vreo doi-trei ani încoace cumpără în draci mari cantităţi de aur şi le constituie rezerve, ca principal substitut la păstrarea rezervelor în valută şi pentru susţinerea exporturilor proprii, prin limitarea întăririi monedelor lor. Bunăoară, China a cumpărat numai în ultimul an circa 209 tone de aur, iar o altă mare ţară a lumii, Rusia, şi-a majorat anul trecut rezervele de aur cu 71 la sută, Thailanda cu 19 la sută, Filipine cu 20 la sută ş.a.m.d.
Spaima deficitelor actuale ale statelor extrem de mari, lipsa de încredere în dolar sau euro şi dobânzile minime din domeniul bancar au influenţat serios cererea de aur, iar acest lucru va continua şi în acest an. Preţul ridicat al aurului şi estimările privind scumpirile care vor urma vor declanşa, potrivit analiştilor, o nouă „Goană după aur”. Potrivit unui studiu realizat de către Pricewaterhouse Coopers, aproape 75 la sută dintre companiile miniere care exploatează zăcăminte de aur se aşteaptă ca preţul aurului să crească până la sfârşitul anului 2011 cu circa 25 la sută. În 2010 aurul a crescut de asemenea cu 26 la sută, iar în aceste zile, pe bursa de la Londra, acesta a ajuns la un preţ record, de 1610 dolari/uncie. Alte surse indică o creştere mult mai mare, apreciind că în câţiva ani s-ar putea ajunge chiar şi la 3000 de dolari/uncie! Alo? Se aude domnule guvernator şi domnilor guvernanţi?!? Aveţi şansa de a intra în istorie dacă veţi face ceea ce trebuie pentru această ţară.
Tinu MATEŞ

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI