Borbely baci, zugravul…

Urmărind seară de seară la televizor spectacolul mediatic al arestărilor furibunde, anchetărilor şi în final eliberărilor unor VIP-uri, fie ele din mediul de afaceri, din televiziune, precum Vântu şi Dan Diaconescu, ori din fotbal, precum Gigi Becali, ultimii doi ameninţând nu neapărat să ajungă la Cotroceni, dar măcar să-şi taie o felie cât mai mare din tortul electoral, nu poţi să nu te gândeşti că în spatele descinderilor cu mascaţi „ar fi ceva”. O zonă crepusculară…
Acum, mă văd obligat să-mi cer scuze în faţa cititorilor mei că încerc să le inoculez ideea unui plan ascuns, dar, în tot cazul, a unei strategi gândite de „cineva”, de preşedintele Băsescu, de premierul Boc, de vreun ministru cu fustiţă, de vreo „agentură” a lor sau a altora… Fiindcă s-ar putea să pic în eroare şi aceşti domni onorabili să acţioneze şi în aceste cazuri, ca şi actul guvernării, la plesneală! Ca un Executiv care, spre exemplu, nu acordă fonduri pe priorităţi, ci acolo unde ministrul are vocea mai tare sau tocurile mai lungi, nu te aştepţi, la cine ştie ce logică…
Însă pornind de la ideea, poate greşită, poate uşor naivă, că avem şi demnitari care-şi planifică minuţios loviturile, nici „cazul Borbely” nu poate fi un simplu caz, ci mai degrabă un… „de exemplu”. Nu că aş avea argumente, că ministrul de Mediu ar fi lacrimă, că n-ar fi şi el uns cu caltaboş ori gura nu-i miroase a palincă de Maramureş. Instinctul îmi şopteşte însă că, dacă există pe undeva vreun înalt demnitar care-şi duce traiul din retribuţia nu prea mare, nicidecum din trafic de influenţă, peşcheşuri ori plocoane, păi asta trebuie să fie din ordinul franciscanilor cerşetori, ăia cărora nu le trebuie nimic pentru ei, totul pentru Dumnezeu. Sau pentru Zeus, dacă vreţi! Cu alte cuvinte nu mă grăbesc să nu pun prezumţia de nevinovăţie, pentru că în educaţia românilor, fie ei şi de etnie maghiară, a da şi a lua mită este păcatul cel mai puţin grav. Iar lipsa abilităţii la „mişcatul din urechi”, a „ungerii” sau a „şpăguirii” este sinonim cu tâmpenia!
Deci, problema nu este dacă cineva a dat sau a luat şpagă, ci când este cel acuzat percheziţionat, arestat şi anchetat? Când reprezentanţii mass-media, de obicei sunt ţinuţi departe în cazuri fără valoare, sunt bombardaţi brusc cu date, nu numai despre presupusul delict, ci şi cu picanterii din viaţa particulară a ţintei zilei? Răspunsul la întrebarea „când?” este fără tăgadă… „atunci când trebuie!”
Să analizăm deci, de ce ar trebui ACUM strâns cu uşa Laszlo Borbely? S-ar putea crede că a blocat vreun proiect cu tone de bani negri, ce afecta un parc, o vale sau o comunitate. Ştim că autorizaţiile de mediu se dau întotdeauna ultimele, cu mult „tam-tam”, pentru că riscă şi cine le dă, dacă nu „cască” ochii, iar cine le obţine trebuie să îndeplinească norme, auzi frate, europene!
Dar să nu ne îndepărtăm prea mult de la „faza etapei”, ieşirea UDMR de la guvernare. Adusă în Parlamentul de la Bruxelles de europarlamentarii români maghiari (sau invers, dacă doriţi!), chestiunea regionalizării României a ajuns butonaşul autonomiei pe criterii etnice. Statutul minorităţilor, ce nu-şi găseşte loc pe ordinea de zi a Parlamentului şi regionalizarea triumfalistă a lui Băsescu, care nu satisface pretenţiile UDMR, a adus Executivul în postura de a fi şantajat cu scindarea. Între barosul prezidenţial şi nicovala electoratului, miniştrii UDMR pot vota taxe noi şi nepopulare, însă nu şi o reorganizare administrativă care să nu aducă nimic nou autonomiei visate. Deci, oricum am lua-o, acum ar fi momentul unor presiuni…
Oare nu i se puteau găsi „bube” unui ministru care în calitatea de titular la Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor a semnat atâtea fonduri în cariera sa? Trebuie căutat un cumnat care şi-a văruit apartamentul? Ori acuzaţiile sunt de fapt o… aluzie, începutul unei anchete de mari proporţii?
Dumitru HENEGAR

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI