Doar o veste bună

Din anul 2008 când primele semne ale crizei economice s-au făcut simţite am primit puzderie de veşti proaste şi foarte proaste. Deşi premierul Emil Boc nu conteneşte să ne spună că România a trecut de furtună şi se îndreaptă acum spre zone mai liniştite, veştile proaste cu cortegiul lor de consecinţe negative se năpustesc în continuare peste noi. Delegaţia Fondului Monetar Internaţional a venit din nou în România să ne evalueze performanţa într-ale reducerilor (că altceva nu prea ştiu ocupanţii Palatului Victoria), prezenţa lui Jeffrey Franks şi ai lui fiind ea însăşi o veste proastă. Spun asta pentru că fiecare vizită a domnului Franks se soldează pentru românii de rând cu noi solicitări de a strânge cureaua. În limbajul diplomatic care-i este specific, şeful delegaţiei FMI şi-a îmbrăcat pumnul de fier în catifea. El ne-a spus că este bine că avem o redresare economică dar că ea ar trebuie să fie resimţită şi de populaţie în creşterea puterii de cumpărare trezind astfel speranţa că poate, poate va da undă verde pentru mai binele nostru. Ei bine, nu, pentru că imediar domnul Franks a adăugat că primodiale pentru România sunt menţinerea riscurilor la un nivel cât mai scăzut şi CONTINUAREA REFORMELOR. Or, nouă tocmai această sintagmă, desigur prin conţinutul ei tradus în fapte, ne trece un fior pe şira spinării. Tot reformând, guvernul Boc a adus sărăcia în buzunarele noastre. Nu spun că o atitudine ca cea a grecilor (de curând salvaţi încă o dată printr-un împrumut a cărui dimensiune nu o invidiem dar după ale cărui condiţii ne lasă gura apă) este de dorit. Sigur că am trăi bine câţiva ani dar momentul plăţii ar fi şi mai dureros. În cazul grecilor se vorbeşte de un impact psihologic extrem indus de măsurile de austeritate pe care guvernul este obligat să le ia. Spun doar că ne-am dori să vedem acele măsuri de relansare economică, de spirjinire a unor sectoare de activitate, am vrea să vedem un proiect economic, sau de investiţii nu tulburător prin spectaculozitatea lui, ci prin utilitate şi mai ales prin consecvenţă în realizarea lui.
Venirea domnului Franks a reinflamat problema medicamentelor. Se vorbeşte despre o reducere a preţurilor decontate de Casa de Asigurări de Sănătate de până la 15 procente. Mulţi producători poate că nu vor dori să mai joace în astfel de condiţii, iar consecinţa este că pacienţii vor rămâne fără tratament. Şi din nou ne întrebăm: unde se duc banii asiguraţilor, când se duc? Condiţiile din spitale sunt mizere, medicii specialişti şi personalul medical sunt plătiţi prost…
Alte veşti proaste vin în legătură cu absorbţia fondurilor europene, care deşi impulsionată în fiecare luare de cuvânt a premierului şi preşedintelui se dovedeşte a fi un fiasco. Nu, nu aceste fonduri (deşi ar fi putut dacă am fi fost serioşi) ne vor scoate din criză. Stăm prost cu absorbţia dar s-a decis să nu mai trimitem facturi la Bruxelles. Nu trimitem pentru că nu sunt corecte! Şi consecinţa va fi că nu vor fi decontate, dar, mai grav, că în alocarea de fonduri viitoare sumele destinate României vor fi diminuate. Ei, asta nu ne sperie de vreme ce nu suntem în stare să absorbim ceea ce avem alocat deja. Şi, oricum, şi prin faptul că nu absorbim riscăm o diminuare a fondurilor. Dar netrimiţănd facturile incorecte ne iluzionăm că păstrăm în ţară, atât cât mai putem, ştirile despre corupţie.
Şirul veştilor proaste poate continua mult şi bine, dar m-am gândit că e bine să consemnăm şi o veste bună: ministrul Culturii Kelemen Hunor a anunţat că la finele acestui an, probabil în luna noiembrie, vor fi terminate lucrările la noua Bibliotecă Naţională. Salutăm această veste, dar remarcăm că o aşteptăm de 20 de ani. Acest fapt confirmă ritmul de melc în care se petrec lucrurile bune în România.
Anca DINICĂ

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI