Jeffrey Franks şi Banca Mondialu’

Prin septembrie 2008, agenţiile de presă anunţau faptul că Banca americană Lehman Brothers a intrat în faliment, ceea ce a fost semnalul declanşării crizei mondiale. „Români nu vor fi afectaţi”, ni se spunea triumfal din faţa prompterelor, dar şi de la Cotroceni, başca Palatul Victoria. Urmaşii lui Traian şi Decebal (un fel de Antonescu şi Ponta ai antichităţii) n-ar fi trebuit să fie părtaşi şi totuşi au încasat-o, rămânând cu mandibula goală… Şi recesiunea ne-a dezechilibrat profund, însă de la începutul anului, se părea că se zăreşte luminiţa de la capătul tunelului. Şi când credeam că, în sfârşit ne vor mângâia razele soarelui, poc: „Ştiţi ce mă îngrijorează pe mine? Dacă se întoarce din nou criza ? Dacă de întoarce?” tremura de curând preşedintele Traian Băsescu, îngrozit de perspectiva că recesiunsa economică poate reveni în România. Probabil se referea la iminenta criză a alimentelor. Dar Valerică Tabără, ministrul Agriculturii, ne-a lămurit tot la televizor: „Nu sunt motive să fim îngrijoraţi!” Şi tot el se referea la scorurile crescânde ale păpicei: „Nu sunt motive pentru creşterea preţurilor la pâine şi carne!” Aha, carevasăzică, tot un fel de „românii nu vor fi”, însă impostura era ceva mai subtilă! În toată această tevatură, nu ştiu de unde s-o iau pe Elena Udrea. Oare n-o fi fost informată la timp? Are poşete mai scumpe decât averile familiei din care fac parte, dar ea se întreabă pe twitter dacă or fi dat urziciile. „De trei zile am în frigider doar un borcan cu zacuscă. Când termin treaba mă duc la piaţă”, a scris pe mediul virtual duduiţa de la ministerul care se ocupă cu turismul dezvoltării (sau e Ministerul Turismului şi Dezvoltării, că nu mai ştiu pe ce lume trăiesc. Am fost afectat de ultravioletele astea, de când cu gaura în stratul de ozon!) Totuşi, propun ca zacusta primei blonde a ţării să devină brandul principal al naţiunii: „România, o ţară vânătă de foame!” Hai că merge, poate mă lipesc şi eu la ceva fonduri guvernamentale… Se zice că primul val de criză va fi acoperit de un al doilea, un adevărat tsunami economic. Probabil de aceea este atât de speriat omul de la Cotroceni. El ştie ce-i aia, să te lupţi cu valurile. Dar, la noi, totul e cu „se zice”, „se pare” sau „e vorba să”. Mă refer la senzorul de a vedea aşa cum sunt lucrurile, nu cum ar trebui să fie! Poate pica oricând receptorul mioritic, dar vorba noastră, a ardelenilor, „ce-i atâta grabă?” A, să nu vă faceţi prea multe griji, pentru că Emil Boc e de-al nost şi va lua măsurile necesare, măcar în ceasul al doişpelea, atunci când simte ascuţişul coasei la grumaz. Că e şi cosaş! Dacă pe Traian Băsescu îl îngrijorează faptul că se poate întoarce criza, pe mine mă îngrozeşte altceva. Nenea ăla ne tot împrumută cu euroi de mai bine de un an de zile, despre Jeffrey Franks e vorba, şi ne ia de fraieri spunându-ne că la finele lunii martie ţara se va descotorosi de criză. Păi, dacă-i aşa, de ce n-am amânat momentul trecerii la ora de vară pentru 31 martie? Carevasăzică, prima zi fără recesiune să fie… 1 aprilie! Eu nu văd nicio diferenţă între Jeffrey Franks şi Bercea Mondialu’, pe cuvânt de onoare! Atât primul, cât şi cel de-al doilea, îţi dau bani şi pozează în prietenii tăi, până când se asigură că n-ai de unde să-i returnezi. Aşa că, liniştiţi putem schimba numele băncii care ne tot împrumută. Deszinteresat! De pildă să-i zicem Banca Mondialu’… Dumitru HENEGAR

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI