Vinul de Ciumbrud, ”Pohta ce-am pohtit” în materie de vinuri a Domnitorului Mihai Viteazul și omul care duce astăzi tradiția mai departe

Vinul de Ciumbrud, ”Pohta ce-am pohtit” în materie de vinuri a Domnitorului Mihai Viteazul și omul care duce astăzi tradiția mai departe

„Uneori este greu, dar fără să faci unele sacrificii nu poţi reuși”. Florin Dănoaie jr. a transformat cultivarea viței-de-vie și vinificația într-o adevărată artă

De multe ori trecem pe stradă pe lângă un om și nu știm cine este. Se întâmplă des ca omul de lângă noi să fie unul pe care l-am admira, dacă am ști cine este, dar de foarte multe ori modestia lui îl face, pentru mulți dintre noi, un om aproape de nebăgat în seamă. De multe ori, deși este un om deosebit, un om care știe ce vrea și care are o voință cu ajutorul căreia a reușit să-și îndeplinească un vis, pe stradă este un anonim. Un astfel de om este Florin Dănoaie, omul care la nici 30 de ani a preluat de la tatăl său (al cărui nume este tot Florin Dănoaie) și a dezvoltat o afacere care face cunoscut numele municipiului Aiud în aproape toată lumea.

Florin Dănoaie junior este omul prin grija căruia afacerea pornită de tatăl său, seniorul Florin Dănoaie, a înflorit, s-a extins și s-a făcut cunoscută în țări cu tradiție în domeniu. La 25 de ani a preluat de la tatăl său 20 de hectare de viță-de-vie. Aproape fără experiență în domeniu, cu voință și cu un management excelent, a reușit să se impună în domeniu, transformând cultivarea viței-de-vie și vinificația într-o adevărată artă. La această oră vinurile provenite din cramele domeniului său sunt un brand al municipiului Aiud și al localității aparținătoare Ciumbrud.

L-am găsit, așa cum este și firesc, între oamenii lui, discutând despre problemele stringente cu care acum, toamna, se confruntă orice cultivator de viță-de-vie și vinificator din zonă și din toate podgoriile din țară. Din discuțiile purtate cu Florin Dănoaie jr. am aflat atât problemele cu care s-a înfruntat, cât și satisfacțiile muncii împlinite. Nu s-a plâns, așa cum deseori o fac cei care dezvoltă o afacere, din contră. Totuși, am aflat că cea mai mare nemulțumire a lui este faptul că nu prea găsește mână de lucru în zonă, în special zilieri.

„Necazul este că, de la un an la altul, mâna de lucru este tot mai puțină, iar suprafața cultivată de noi din ce în ce mai mare. Asta este și nu avem ce face. Din această cauză încercăm să ne mecanizăm cât mai mult. Este nevoie de mecanizare. Avem 210 hectare de vie care trebuie îngrijită, strugurii trebuie culeși repede în perioada cea mai optimă, apoi trebuie prelucrați”, ne-a spus tânărul Florin Dănoaie. Unul dintre necazurile pe care le-a întâmpinat în ultimi ani a fost necesitatea de adaptare la schimbările dese ale legislației. „Sunt schimbări dese în legislație. Cea mai mare problemă este că aceste schimbări se fac în timpul anului și trebuie să adaptezi strategia economică din mers dându-ți de multe ori peste cap planurile”, ne-a spus acesta.

Pentru ca cramele „Boieru” să poată să organizeze degustări prin care să-și facă cunoscut rodul muncii, tânărul Florin a făcut ce a făcut și a obținut o finanțare europeană prin care și-a construit o pensiune-restaurant în care periodic sunt organizate degustări și concursuri de vinuri.

„Am considerat necesară investiția. În primul rând sala mare este folosită atât pentru degustări și concursuri, cât și pentru masa celor care se cazează aici la noi, între viile Ciumbrudului. Este o investiție deosebit de utilă, care vine ca un fel de încununare a modernizărilor pe care le-am făcut procesului tehnologic de vinificare a strugurilor”, ne-a mărturisit Florin.

L-am întrebat cum de a pășit pe urmele tatălui său, Florin Dănoaie senior. Fără să stea mult pe gânduri, ne-a mărturisit: „Nu pot să vă spun exact cum s-a întâmplat acest lucru. Cert este că l-am tot auzit, încă din copilărie, pe tatăl meu vorbind frumos despre vița lui de vie și vinurile pe care le face, așa că încet, încet am „alunecat” și am început să „fur” meseria de vinificator. Apoi, am învățat administrarea afacerilor la Facultatea de Științe Economice și aproape în paralel la Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București, tehnologia vinului, și din anul 2006 am lucrat împreună cu tatăl meu, apoi am preluat ștafeta”.

A învățat cu timpul că munca în agricultură și mai ales în viticultură este grea și mai ales că rezultatele depind mult de sol și de vreme. Ne-a mărturisit că au fost ani în care producția de struguri a scăzut alarmant, dar că au fost și ani în care recolta a fost neașteptat de mare și bună. Spirit întreprinzător, Florin Dănoaie jr. a încercat și a reușit să adapteze pe dealurile Ciumbrudului soiuri de struguri roșii. „Trebuia să încerc acest lucru. Mi se cerea vin roșu și îmi era cam jenă să spun că nu am. Am reușit. Acum am câteva hectare cu struguri din soiurile Fetească neagră și Pinot Noir. Adevărul este că sunt un pic mai pretențioase, însă ne descurcăm”. În decursul anilor în care s-a aflat la cârma societății, Florin Dănoaie a ajuns să cultive pe suprafețe întinse aproape zece soiuri de struguri, din care obține vinuri apreciate atât în țară, cât și în străinătate.

Când l-am rugat să ne prezinte câteva dintre vinurile lui, Florin ne-a spus: „Știți ceva? Vinul e spiritul pământului, iar zona geografică reprezintă, în cazul vinului, garanţia calităţii. Aici, la Ciumbrud, este locul unde se întrunesc toate condiţiile pedoclimaterice pentru obținerea unor vinuri bune, deosebite. Rieslingul nostru este un vin aromat, fructat, un vin mai degrabă sec și sobru, fapt pentru care a fost premiat în Franța. Despre al nostru Pinot Gris pot spune că are o caracteristică aparte, răcoritor, cu arome deosebite, un fel de amestec între mentă, ceai verde, mușețel, condiment, stafide, pere zemoase, dar și fagure de albine. L-am denumit „Cardinal” și este unul care a obținut multe medalii de aur la concursurile internaționale. Celălalt pinot, Pinot Noir, este un vin mai sec, care se distinge prin aroma plăcută, culoarea sa este de un roșu-rubiniu plăcut. Nuanțele de fructe de pădure și de cireșe amare dau o catifelare specială acestui sortiment, care ne poate trimite cu gândul la cașmir. Este mai nou la noi deoarece abia am adaptat vița-de-vie, însă am reuşit să obținem câteva medalii cu el. La noi în zonă Feteasca neagră este cultivată de doar 4 ani, producţia anului 2013 fiind, astfel, o premieră. Vinul este unul roșu, iar gustul lui amintește de cel al prunelor și murelor. Aromele sunt moi, parcă nemaiîntâlnite la început, dar se dezvăluie uşor în postgust, ca fiind tipice pentru acest soi.

Apoi avem Feteasca, cea Regală și cea albă. Feteasca Regală este un soi românesc de struguri albi cu o pulpă zemoasă și o aromă plăcută, dar și discretă, iar vinul este sec sau demisec, în funcție de an, de expunerea la soare, iar Feteasca Albă este unul dintre cele mai valoroase și mai vechi soiuri românești, din care se obțin vinuri seci sau demiseci cu conținut echilibrat de alcool. Despre Muscat pot spune că are arome intense de flori de salcâm și mirodenii fine, o flatuozitate puternică, în echilibru cu aciditatea vioaie, un vin potrivit de servit cu orice ocazie.

Un vin tânăr din recolta anului 2017, îmbuteliat doar cu câteva luni în urmă. Trebuie știut faptul că soiul din care provine, Muscat, este unul dintre soiurile ce își păstrează poate cel mai mult aromele întâlnite în bobul de strugure, dar și în vinul produs.Traminerul, alături de esența trandafirului de Ciumbrud, oferă soiului intensitate prin aromele inconfundabile de dulceață de trandafiri și migdale. Pot spune că vinul este un fel de poezie îmbuteliată și că a fost parte a civilizaţiei de circa 7000 de ani. Este singura băutură care îți hrănește corpul, sufletul și spiritul, dar în același timp îți stimulează și mintea”.

Fascinant, se poate spune, aproape că-ți vine să le guști pe toate. I-am spus tânărului Flori o vorbă auzită de la cineva, un distih care sună cam așa: „Vinul poate fi ca un tezaur/ Dacă-i premiat cu aur”, apoi l-am întrebat curios cam câte medalii a cucerit vinurile sale în ultimii ani la concursurile de specialitate. A stat puțin pe gânduri și mi-a mărturisit că aproape a ajuns la o sută. Despre ce ar dori în viitor nu mi-a spus multe, însă am înţeles că şi-ar dori ca fiul său, Florin Dănoaie (al treilea n.a.) să-i urmeze la conducerea afacerii și că, pe termen scurt, vrea ca podgoria lui să se extindă cu alte hectare şi să atingă cifra de 200.000 de sticle vândute anual, aceasta, evident, în condiţiile unei permanente creşteri în calitate.

Ştiind faptul că atunci când nu e în vie, e în cramă sau la pensiune, iar când părăseşte domeniul, tot cu treabă pleacă, ba prin târguri, ba pe la evenimente de promovare, ba ocupându-se de vânzări, l-am întrebat ce părere are Alina, soția lui, despre absențele repetate și îndelungi de acasă. Mi-a răspuns rapid, scurt, clar și concis: „În fond, ce fac eu este o afacere de familie și aproape totul depinde de mine pentru ca afacerea noastră să înflorească, așa că atât soția Alina, cât și fiica mea, Lorena, și fiul Florin mă înțeleg. Știu că uneori este greu, dar fără să faci unele sacrificii nu poţi reuși”.

Potrivit datelor Ministerului de Finanțe, Domeniile Boieru reprezintă unul dintre cei mai importanți producători de vinuri din județul Alba. Anul trecut (2018) a avut o cifră de afaceri de 3,84 milioane de lei, în creștere cu aproape 10% față de anul precedent și aceasta deoarece Florin Dănoaie junior este omul prin grija căruia afacerea pornită de tatăl său, seniorul Florin Dănoaie, a înflorit, s-a extins și s-a făcut cunoscută în țări cu tradiție în domeniu.

---

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI

---

---