În anii ‘ 90, Sebeşul era dominat de sărăcie, convulsii sociale, greve. Investitorii promiteau că vor revitaliza industriile existente în acest oraş. Dar oamenii au sărăcit tot mai mult şi au început să plece din acest oraş. Multe fabrici şi combinate s-au închis.
La Sebeş, industria lemnului, veche de zeci de ani, aproape că a dispărut, în anii ‘ 90. La fel s-a întâmplat şi cu industria pielăriei, care avea o tradiţie de peste 100 de ani.
Şi mulţi oameni din Sebeş pleacă în alte părţi. Ca să poată trăi.
„A fost o perioadă tulbure pentru aceste două oraşe – o letargie care s-a simţit în mai toată România. După 2000, lucrurile au început să se mişte în oraşul Sebeş. Vin multinaţionale din industria lemnului care fac angajări. Însă, apar probleme mari de mediu, oamenii protestează, iar autorităţile sunt incapabile să rezolve problemele”, ne rezumă Gabriel Geamănu, realizatorul reportajului „Un nou început”, pe care îl vedem la TVR 1 și TVR 1 HD, sâmbătă, 9 noiembrie, de la ora 21.00.
La Sebeş, sunt astăzi peste 1.000 de firme. Multinaţionalele au ales Sebeşul, tocmai pentru că este bine plasat, în centrul ţării, iar infrastructura este esenţială. Dacă s-ar realiza infrastructura, mulţi investitori şi-ar deschide sucursale şi la Reşiţa.
Prin comparaţie, Sebeşul înfloreşte astăzi. Oamenii au venituri acceptabile, iar patronii au o vorbă: „la Sebeş, numai cine nu vrea să muncească nu are un loc de muncă”. Oamenii vin să muncească la Sebeş şi de la 30-40 de kilometri depărtare, iar rata şomajului este sub 1 %.
sursa: tvr.ro
