Un poet din Teleorman, decedat în al Doilea Război Mondial, se află între eroii neamului la Alba Iulia

Printre eroii neamului care s-au acoperit de glorie pe câmpurile de luptă ale Celui de-al Doilea Război Mondial și care odihnesc în Cimitirul Eroilor din Alba Iulia se numără și epigramistul Ion Pena, din Teleorman, menționat și de G. Călinescu în cunoscuta lui Istorie a literaturii române.

Ion Pena era unul din cei șapte fii ai unui țăran din comuna Troianu și s-a născut la 25 august 1911. După studii comerciale la Roșiorii de Vede și Turnu Măgurele, unde este remarcat ca un elev eminent, tânărul Ion Pena lucrează ca finanțist (perceptor) timp de aproape cinci ani la Șichevița (Caraș-Severin), ca după aceea (1941-1943) să lucreze în aceeași funcție la Domnești-Argeș, până la mobilizarea lui pe front. Deși a fost un funcționar conștiincios și se dedica în timpul zilei puțin popularelor sale sarcini de serviciu, seara și în zilele libere găsea suficientă vreme să se dedice și vieții culturale; la Șichevița întemeiază căminul cultural și îl slujește cu dăruire cât timp locuiește acolo, iar la Domnești va fi primul bibliotecar al comunei și va desfășura o bogată activitate cu cartea în rândul sătenilor. Încă din Școala Comercială se face remarcat ca epigramist și publică în ziarul Drum al unui cerc de intelectuali din Roșiorii de Vede. Aici, editura ziarului îi va tipări primul volum de epigrame intitulat Furcile caudine (1939). Ion Pena își aduna în acest volum acidele sale catrene apărute în ziarul din Roșiorii de Vede, cât și în alte ziare ale vremii care îl găzduiau cu bucurie (Graiul tineretului, Oltul, Universul literar, Vremea etc.).Tot la editura roșiorean mai avea în pregătire volumul de epigrame Flori veninoase, precum și volumul de poezii ce s-ar fi intitulat Iarmaroc, volume care însă nu vor mai vedea lumina tiparului din cauza evenimentelor care se vor precipita odată cu începerea războiului. Mobilizat și el pe front, Ion Pena va fi rănit grav și va muri în 29 iulie 1944 în Spitalul Militar din Alba Iulia, iar mormântul său se află astăzi în Cimitirul eroilor de aici alături de mormintele altor camarazi de arme.

Consătenii săi din comuna Troianu, județul Teleorman, din prețuire pentru poetul mort la numai 33 de ani, îi vor face, după tradiția creștină un mormânt simbolic și în satul natal, unde au adus un săculeț cu pământ de pe mormântul din Alba. Și tot din prețuire pentru el, mulți prieteni din Domneștii Argeșului, din Șichevița Carașului, ori din alte părți au mers la Troianu să recupereze după război manuscrisele care se mai păstrau la familia poetului. Din nefericire, tatăl acestuia, cu amărăciunea de a-și fi pierdut cinci din cei șapte copii și mai ales sub presiunea perchezițiilor din partea autorităților comuniste (Ion Pena a fost membru al PNȚ), se pare că a ars cam tot ce rămăsese scris de la fiul său. Cu ocazia centenarului nașterii poetului, unul dintre nepoții lui, profesorul Ion Scarlat din Roșiorii de Vede, semnează împreună cu Ioana Scarlat volumul generic intitulat Scrieri (Ed. Printech, București 2011). Se pare însă că multe alte documente vizând viața poetului, dar și alte manuscrise ar mai putea fi încă recuperate, ziarul Drum din Roșiorii de Vede, în ediție nouă, intenționând să restituie literaturii ceea ce i se cuvine.

Iulian Chivu

---

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI

---

---