Sus demnitatea românească!

Sărbătorim Ziua Naţională a României, sfânta zi de 1 Decembrie 1918, când s-a făurit statutul naţional unitar român, prin unirea Transilvaniei, Basarabiei, Crişanei şi Maramureşului cu România. Un moment istoric crucial pentru neamul românesc, pentru noi românii, mai ales din Transilvania, care am trăit aici din moşi strămoşi în vatra vechii Dacii, legaţi de glia străbună aşa cum este legată Crucea de Patimile Mântuitorului. Căci mult am mai suferit şi multe jertfe am dat noi, începând de pe vremea romanilor, pentru a ne apăra pământul strămoşesc, românii fiind unul dintre puţinele popoare care au trăit numai din dărnicia şi lucrarea pământului strămoşesc. Nu am cotropit şi nu am asuprit pe nimeni. Dimpotrivă. I-a fost dat românului să treacă peste el toate năpastele vremii. Năvălirile barbare ne-au învecinat cu popoare de rasă turanică, fundamental opuse de fiinţa şi structura noastră sufletească. La răsărit, multă vreme tătarii şi apoi ruşii, la sud turcii şi bulgarii, la apus ungurii. Veacuri de-a rândul am simţit marea duşmănie a imperiilor vecine care ne-au sfârtecat nu o dată ţara, ne-au cotropit şi ne-au asuprit, ne-au batjocorit şi ne-au tras pe roată. Niciodată însă nu ne-au putut îngenunchea pentru că ne-am retras în cetatea de cremene a pământului nostru, în Carpaţii noştri, unde ne-am apărat cu străşnicie şi am lovit cu furie trecând peste toate urgiile şi vitregiile vremurilor. Şi pe măsură ce ne-am înmulţit ne-am scoborât în câmpie, spre Tisa, Dunăre şi Nistru să muncim pământul nostru, să ne paştem turmele de oi şi cirezile de vite, durând o ţară nouă, ţara românilor. Aici sunt izvoarele şi rădăciunile noastre şi nu trebuie să ne căutăm originea în altă parte, ca unii dintre vecinii noştri. Mai mult decât atât, i-a fost dat neamului românesc să despartă cu ţara sa lumea europeană de lumea asiatică şi să fie pavăză la poarta de răsărit a Europei. Aşa am fost şi aşa am rămas şi vom rămâne pentru totdeauna, scut la poalele Europei, scut puternic, mai ceva ca şi cel antirachetă, împotriva puhoiului terorist asiatic. Toate armatele, tătare, otomane sau ruso-imperiale au lovit în ţara noastră care a apărat eroic creştinismul şi civilizaţia europeană occidentală. Acum, după două mii de ani suntem nu numai ce-am fost şi mai mult decât atât. Suntem din nou chemaţi să fim grănicerii Europei de Est, să păzim de teroriştii din Asia spaţiul Schengen, adică Uniunea Europeană, în care am intrat sau mai corect spus am fost băgaţi tocmai pentru că am fost un zid la porţile Europei. Grea misiune şi mai ales ingrată şi delicată dacă ne gândim că dincolo de Prut trăiesc fraţii noştri, la fel de oropsiţi şi batjocoriţi acum ca şi odinioară, ca şi noi, cei din Transilvania. Unei graniţe impuse de vitregiile istoriei i se adaugă acum încă una, impusă de Uniunea Europeană. Dacă asta am dorit, asta avem! Dar ceea ce este de neconceput este faptul că am acceptat şi acceptăm tot soiul de reguli şi regulamente fără  pic de demnitate naţională, fără a ne vedea şi apăra interesul naţional, aşa cum o fac popoare mult mai mici, mai sărace şi mai puţin glorioase ca noi! N-am înţeles de ce trebuie să stăm mereu în genunchi, ba chiar pe burtă în faţa unor comisari ai Europei, acum când lumea este mai mult ca oricând a celor îndrăzneţi şi inteligenţi şi mai ales a acelora care au înţeles că a fi în Uniunea Europeană nu înseamnă a renunţa la identitatea şi interesul naţional, căci nu există neam european, ci numai popoare cu identitate naţională. Ori, dacă ne negociem intrarea în spaţiul Schengen cum am făcut-o şi cu Fondul Monetar Internaţional atunci este clar că facem o greşeală, dacă nu chiar o prostie. Iată, de exemplu, este de admirat poziţia Ungariei faţă de FMI, pe care i-a scos afară din ţară, ca să nu mai vorbim de cea a Irlandei, care a răspuns cu îndărătnicie în faţa negociatorilor FMI şi ai Uniunii Europene, creşterii impozitelor şi a propus un program de tăiere a cheltuielilor guvernamentale cu 15 miliarde de euro în 4 ani. Dar mişcorarea cheltuielilor bugetare nu înseamnă nici reducerea investiţiilor, ca la noi (cu 28% doar în 2010), nici tăieri de salarii otova. Raţional este să tai din cheltuieli şi să reduci aparatul  birocratic inutil, astfel ca, de pildă, la o comună cu 300 de locuitori să nu mai existe 10 funcţionari în primării şi 2 poliţişti. La noi însă, ca la nimenea. Toată lumea se ocupă doar de bugetari, iar de cei care alimentează bugetul nici nu se pomeneşte, ba li se mai şi aşează lumânarea pe piept prin tot felul de impozite forfetare şi menţinerea birocratizării relaţiilor administrative şi economice, ceea ce încalcă grav demnitatea românilor întreprinzători şi a oamenilor de afaceri, cei care de fapt ţin naţia şi ţara. Umilinţa este prea mare pentru o ţară atât de dârză şi un popor atât de jertfelnic, mai ales aici în Transilvania, ale cărei pagini de istorie nu le poţi scrie decât lăcrimând dacă ne gândim fie numai la eroii noştri moţi, Horea, Cloşca, Crişan şi Avram Iancu.
Cred că şi marile puteri europene, în special Germania, Austria şi Franţa, ţări campioane ale UE, ar trebui să înveţe din lecţiile istoriei. Aşa cum Zidul Berlinului nu a putut despărţi poporul german, tot aşa nicio graniţă nu poate separa fraţii de dincolo şi de dincoace de Prut şi mai devreme sau mai târziu istoria va face dreptate aşa cum a făcut şi cu unificarea Germaniei. Pentru că nu putem avea în Uniunea Europeană două state româneşti –  România şi Republica Moldova – aşa cum nu au putut exista nici două Germanii. Şi fiindcă tot vorbim de nemţi şi austrieci, care sunt într-un fel urmaşii Habsburgilor, credeam că Uniunea Europeană nu trebuie să se limiteze strict la securizarea frontierelor ţării noastre în Est, unde avem de păzit 20 la sută din graniţa UE. România trebuie ajutată, dată fiind poziţia ei geopolitică şi geostrategică să devină un stat puternic, aici la răscrucea vechilor şi noilor imperii. Numai un stat consolidat economic, militar şi social poate fi de folos şi poate învinge în bătălia cu noii migratori şi cu teroriştii. Ori, se pare că în loc să fie ajutată, România este mai mult spoliată şi tratată ca o ţară second-hand. Este o mare nedreptate şi un afront adus istoriei. Se ştie, de exemplu, că Mihai Viteazul a realizat prima unire a românilor, realizând un prim stat unitar capabil să ţină piept ofensivei otomane. Habsburgii l-au considerat însă un pericol şi un potenţial competitor în bătălia lor pentru supremaţia în Europa. Aşa că l-au pus pe generalul Basta să-l ucidă mişeleşte pe bravul şi viteazul voievod. Consecinţa a fost că armatele otomane nu s-au mai oprit până sub zidurile Vienei, care, asediată la 1683, a  scăpat ca prin urechile acului datorită intervenţiei polonezilor lui Sobieţchi dar şi poziţiei pasive a domnitorilor Şerban Cantacuzino, Gheorghe Duca şi Mihail Apafi care au ajutat în secret pe asediaţi. Istoria s-ar putea repeta şi Viena, Berlinul sau Parisul s-ar putea trezi cu teroriştii şi mafioţii lumii asiatice din nou sub zidurile lor. Iar ca să stea liniştiţi şi să poată profita de bogăţiile acumulate au nevoie ca la graniţa de Est a Uniunii Europene să existe o ţară, mult mai înstărită cu grănicieri privilegiaţi, aşa cum au fost din toate timpurile regimentele grănicereşti, ori saşi, şvabi şi secui aduşi la noi tot pe post de apărători ai Europei Occidentale. Bine răsplătiţi cu averi şi drepturi speciale şi-au făcut din plin datoria fiind cu adevărat incoruptibili.  Aşa cum trebuie să fie şi noii grănicieri ai UE, adică noi toţi, poporul român şi fiii lui puşi de strajă la hotarele UE.
Şi fiindcă scriem de demnitatea naţională, acum, la 92 de ani de la Marea Unire, nu pot să nu constat şi marele pericol ce paşte Transilvania, acum când guvernanţii noştri, în cârdăşie cu UDMR-ul pun la cale răpirea singurei bogăţii care ne-a mai rămas după ce au „privatizat” petrolul, gazele naturale, pădurile, băncile şi ogoarele noastre. Este vorba de averea noastră cea mai de preţ, limba română, cheia de boltă a fiecărei naţiuni. Predarea ei ca limbă străină în ţara lui Decebal, Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul, Avram Iancu ca şi a istoriei şi geografiei României în limba maghiară este un atentat la adresa fiinţei noastre naţionale la fel de periculos ca şi Diktatul de la Viena ori pactul Ribbentrop-Molotov. Se pune de fapt la cale, în schimbul ciolanului de la putere lichidarea românismului prin  maghiarizarea viitorilor cetăţeni ai patriei. Există o singură limbă maternă în această ţară, limba ţării în care te-ai născut, ai crescut, te-ai format ca om şi cetăţean. Aşa cum procedează Germania sau Franţa, unde există o singură limbă şi un singur cetăţean care se bucură de toate drepturile şi libertăţile, dar nu pe criterii etnice, de rasă ori de culoarea  pielii. Prea mult au suferit şi au fost batjocoriţi strămoşii noştri care au trebuit să vorbească şi să scrie ba cu litere chirilice, ba cu slove ungureşti până să ajungă la alfabetul latin şi limba românească pentru care noi românii am luptat mai mult ca pentru propria viaţă. Să nu o batjocorim şi să nu predăm istoria şi geografia ţării după cum vor cei care ni le-au ciuntit de câte ori au avut ocazia, aşa cum vor să o facă acum UDMR-iştii, de fapt noii nobili maghiari din Transilvania, putrezi de bogaţi care se comportă ca nişte curve ce se cuplează la putere şi stau mereu în braţele unor politicieni români lipsiţi complet de patriotism şi înţelepciune, care pun mai presus de neam şi ţară ciolanul, interesul personal al lor şi al rudelor acestora ca pe vremea fanarioţilor.
Iată de ce acum, la 92 de ani de la Marea Unire, act de care trebuie să fim mândri şi care a răzbunat toate umilinţele şi înfrângerile trecute, nu avem dreptul să lăsăm neamul românesc la cheremul unor politicieni şi birocraţi de la Bucureşti, Târgu Mureş ori Bruxelles, pentru că noi nu ne-am dat niciodată bătuţi chiar dacă pentru asta am plătit cu vârf şi îndesat. Cu siguranţă vom învinge şi vom trece şi peste aceste vremuri grele pentru că românul a fost şi este un om dârz şi aspru ca piatra munţilor, tăcut ca adâncul peşterilor, viforos ca torenţii codrilor şi drept ca brazii. Aşadar, sus demnitatea românească! Trăiască România Mare! Trăiască 1 Decembrie 1918!
Gheorghe CIUL

---

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI

---

---