Suporterul din Alba Iulia ce a profanat memoria lui Johan Cruyff pe „Cluj Arena” și-a recunoscut fapta și își cere scuze public

„Patru prieteni din Alba Iulia au fost indicaţi de alţi spectatori care au stat în sectorul 2H2 din peluza de pe Cluj Arena, la amicalul cu Spania. „Unul dintre ei a strigat Cristi”, au spus mai mulţi martori oculari despre gestul penibil petrecut în timpul momentului de reculegere ţinut în memoria lui Johan Cruyff. ProSport le propusese, duminică seară, un experiment social pe Facebook: identificarea autorului unui moment îngrozitor care a fost prezentat, inclusiv, de agenţia Reuters.

Nu era vorba despre o crimă, ci despre o încălcare a regulilor elementare de civilizaţie, care nu poate fi vindecată decât prin individualizarea gestului şi extragerea sa dintr-o mulţime folosită de cele mai multe ori de autori drept paravan.

A doua zi după apariţia articolului, cei doi au acceptat, aproape simultan, cererea de prietenie trimisă de ProSport. Erau într-o cafenea din Alba şi au ales să discute cu jurnaliştii pe Messenger. Au scris ameninţări voalate cu tribunalul şi au negat vehement că ei ar fi strigat „Cristi”.

Aplauzele publicului au fost modalitatea de a acoperi o mică eroare a unui “Dorel”, care nu avea ce căuta acolo
Emil Boc, primar Cluj Napoca

Discuţiile au continuat, joi, de data aceasta prin telefon. Radu M. a spus: „Nu am strigat eu sau altcineva din grupul nostru. A fost cineva din spatele nostru. Nu-l cunoaştem”. El a fost cel mai îndârjit.

Prietenul său, Răzvan H., a sunat şi el în redacţie. Prima sa variantă: „S-a strigat de lângă noi, am râs şi noi. Poate nu era normal să râdem, dar poate a râs 80 la sută din stadion. Strigătul s-a auzit din spatele nostru, din zona aceea”.

Peste doar un minut, ardeleanul care şi-a bătut joc de memoria lui Cruyff era în mijlocul unei confesiuni complete:

„A fost un gest prostesc. N-am făcut niciodată aşa ceva şi nu ştiu, sincer, ce a fost în momentul ăla. Nici după nu am ştiut de ce am strigat. Ştiu sigur că nu mi-am dorit să fiu vedetă. Toată lumea mi-a zis că nu a fost în regulă. Prietenii mi-au zis: „Bă, am râs toţi, dar nu era momentul”. Şi părinţii mi-au zis. M-am simţit foarte rău în ultimele zile. Mama mi-a zis: „Te simţi aşa pentru că eşti conştient că nu ai făcut un lucru bun”. I-am zis direct mamei mele: „Am făcut o prostie şi nu pot să-mi dau seama cum”.

Răzvan H. ştie că prietenii l-au protejat şi, într-un final, a acceptat să mărturisească: „Radu a fost un prieten adevărat. Mi-a fost teamă pentru el, dădea lumea vina pe el”

M-a surprins plăcut că nu a intrat nimeni să înjure. Mă aşteptam la nişte chestii care mi-ar fi arătat că erau mult sub nivelul a ceea ce am făcut eu
Răzvan H.

Tânărul din Alba oftează în telefon. Gestul său a fost acoperit cu aplauze de alţi 28.000 de suporteri revoltaţi de acel „Cristiii” urlat în plin moment de reculegere: „Îmi pare rău. Clar! M-am simţit prost când stadionul a început să aplaude. Mai erau 20 de secunde din momentul de reculegere”.

Răzvan H. are 25 de ani. În 1992, când Johan Cruyff câştiga Cupa Campionilor pe Wembley, ca antrenor la Barcelona, împlinise un an: „Ştiu despre Cruyff că a fost un mare fotbalist şi că el l-a adus pe Hagi. Lucruri în mare, nu ştiu foarte multe. Mai ştiu că fuma patru pachete de ţigări pe zi”.

Faptul că ProSport a condamnat dur gestul şi a încercat să-l identifice pe autor l-a bulversat pe tânărul bărbat din Alba: „Toate zilele astea, nu am fost bun de nimic. Mi-a fost învăţătură de minte. E clar că nu o să mai repet un astfel de gest niciodată. Îmi cer scuze”.

Răzvan H. este primul spectator de pe un stadion din România care îşi asumă şi îşi cere scuze public pentru un gest necivilizat. ProSport va continua să taxeze atitudinile barbare şi să încerce să-i identifice pe autori.”

Sursa foto-text: prosport.ro