Rămâi conectat

Societate

Sunt oameni care nu abdică niciodată de la calitatea de buni creştini!

Publicat

în

Zi de zi citim în ziar despre moarte. Culmea, citim tot mai des despre moartea unor oameni tineri şi a unora abia ajunşi la a doua tinereţe. Aflăm despre un om de afaceri destul de tânăr că a căzut victimă unui neiertător infract, ca şi un funcţionar public din domeniul silviculturii. Amândoi oameni cu activitate intensă, cu mare consum nervos, asupra cărora s-au exercitat de multă vreme diferite presiuni. De fapt nimeni nu-i ferit de aceste presiuni, care înseamnă grija zilei de mâine, rate la bănci, nedreptăţi, lipsuri, mizerie. E criză şi asta ne marchează pe toţi, fără excepţie. Dar mai cu seamă pe cei vârstnici şi pe cei suferinzi. Pe cei a căror stare de sănătate le creează o predispoziţie spre labilitatea emoţională, astfel de persoane ajungând chiar să-şi pună capăt zilelor. Aşa s-a întâmplat acum câteva zile cu o mamă a doi copii, bolnavă, care şi-a pus capăt zilelor spânzurându-se. Şi avem aproape zilnic semnale din partea unor oameni bolnavi şi disperaţi, care ameninţă că-şi vor pune capăt zilelor, pentru că n-au cu ce să-şi plătească facturile şi să pună o bucată de pâine pe masă. Unii au fost asistaţi social iar acum nu mai sunt, alţii au fost însoţitori de persoane cu handicap şi pentru ei nu mai sunt bani, alţii au primit pensii, salarii sau indemnizaţii (care şi aşa erau de mizerie) mult diminuate. Sunt atât de multe aceste apeluri disperate încât, sincer, ajung să nici nu ne mai impresioneze. Parcă suntem în război şi ameninţarea permanentă sau spectacolul hâd al morţii nu ne mai afectează. Ne-am împietrit cu toţii, atât suntem de preocupaţi de noi înşine şi de cei apropiaţi nouă, în cel mai bun caz…
Cu toate acestea, sunt printre noi unii care nu abdică niciodată de la calitatea lor de buni creştini şi de la misiunea socială pe care şi-au asumat-o. Un astfel de om este doamna Rozalia Sucevescu, precum şi colegii dânsei de la SNHP Speranţa, din Alba Iulia. De ani de zile dânsa încearcă să aline, atât cât îi stă în puteri, suferinţa zecilor de persoane pe care le asistă. Din SNHP Speranţa făcea parte şi acea nefericită mamă ce şi-a pus capăt zilelor spânzurându-se. Dumnezeu s-o ierte! Cei din jur au făcut tot ce-au putut ca s-o ajute: familia, medicii şi SNHP Speranţa. În zadar. În acest context tragic, am primit o scrisoare întristată de la doamna Sucevescu, determinată de neputinţa acesteia de a face mai mult pentru femeia respectivă. Ca şi cum şi-ar fi uşurat inima, dânsa ne-a relatat că are în cadrul societăţii 330 de membri, din 10 oraşe şi 44 de comune din judeţul Alba. În fiecare an, pentru toţi aceştia se organizează, din donaţii şi sponsorizări, Ziua Femeii, Ziua Copilului şi Pomul de iarnă. Cele mai importante donaţii vin de la colaboratorii fideli din Altenhof, Austria, respectiv Dienste GmbH, în care activează cu consecvenţă, de 20 de ani, domnii Ludwig Wimmer şi Karl Stelzhammer. Un alt sprijin important vine de la Caritas-ul Romano-Catolic, prin intermediul căruia ajung pachetele cu cadouri la toţi beneficiarii. Şi, de asemenea, în ciuda crizei, şi în anul care a trecut, doamna Rozalia Sucevescu a găsit înţelegere şi sprijin la unii sponsori români: SC Ancău SRL, SC Rekord SRL, Organizaţia Ecce Homo, florăria „Ichebana”, SC Green Team SRL, precum şi doamnele Elisabeta Lazăr şi Dalia Nicoară.
De ce mi-a povestit doamna Sucevescu despre activitatea „Speranţei”? Pe de-o parte pentru a-şi împăca inima, căci a făcut şi face tot ce-i stă în putere pentru beneficiarii ei, iar pe de altă parte pentru a le arăta sponsorilor că nu i-a uitat niciodată şi că le mulţumeşte pe această cale. Desigur, cu moartea nu pot lupta nici ONG-urile şi nici sponsorii. Dar o pot îndepărta prin cel mai simplu şi mai uman gest de solidaritate şi prin redarea speranţei celor bolnavi şi uitaţi, uneori, de restul lumii.
Ioan HĂNŢULESCU

Publicitate

Opinii - Comentarii

21 septembrie – Ziua Națională a Contabilului Român, o profesie a tactului și echilibrului

Publicat

în

21 septembrie – Ziua Națională a Contabilului Român, o profesie a tactului și echilibrului

Ziua de 21 septembrie este sărbătorită în fiecare an de către toți profesioniștii contabili din România, fiind cunoscută drept “Ziua Națională a Contabilului Român”.

Conferinţa Naţională a CECCAR din data de 2 septembrie 2004, a stabilit că ziua de 21 septembrie (a fiecărui an) să fie declarată „Ziua naţională a contabilului român”.

De ce s-a ales ziua de 21 septembrie pentru celebrarea profesiei contabile?

Electrica Furnizare Discount

Potrivit informațiilor publicate de Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România (CECCAR), pentru marcarea zilei contabilului român a fost aleasă ziua de 21 septembrie pentru că aceasta sugerează echilibru, în această zi fiind echinocțiul, când ziua este egală cu noaptea.

“Profesia contabilă este privită ca cea care gestionează, calculează și păstrează echilibrul între „cât trebuie” și  „de unde luăm”. Cu alte cuvinte, este o profesiune ce presupune mult tact și echilibru”, au explicat reprezentanții CECCAR.

Mai mult, 21 septembrie este și începutul zodiei Balanței, balanța având și ea o semnificație importantă pentru contabili. Mai exact, CECCAR precizează că simbolul profesiei contabile este conțul, instrument care se reprezintă de cele mai multe ori sub forma unui T sau a unei balanțe.

“Nu mai punem la socoteală faptul că există chiar și un alt instrument de lucru cu denumirea de Balanță”, au adăugat reprezentanții CECCAR.

Citește mai mult

Opinii - Comentarii

21 septembrie – Ziua Internațională a Păcii. ”Modelarea Păcii Împreună”, tema anului 2020

Publicat

în

La data de 21 septembrie este aniversată anual, la nivel internaţional, Ziua internaţională a păcii. A fost instituită în 1981, în unanimitate, prin Rezoluţia 36/67 a Adunării Generale a Naţiunilor Unite, reprezentând oportunitatea comună la nivel internaţional pentru angajament în slujba păcii indiferent de orice diferenduri şi, totodată, contribuţia pentru edificarea unei culturi a păcii.

Instituirea acestei zile vizează comemorarea şi consolidarea idealurilor păcii în interiorul şi între toate naţiunile şi în rândul oamenilor.

”În fiecare an, la 21 septembrie, Organizaţia Naţiunilor Unite cere fiecăruia, oriunde, să respecte timp de 24 de ore non-violenţa şi încetarea focului. (…) Acestea nu sunt vremuri obişnuite, iar răspunsul nostru nu poate să fie o rutină. Pandemia nu este doar o chestiune de sănătate, ci are efecte directe şi îngrijorătoare asupra dezvoltării, păcii şi securităţii. Apelul nostru de încetare a focului rezonează în multe locuri şi cu diferite grupuri”, potrivit secretarului general al ONU, Antonio Guterres, notează https://internationaldayofpeace.org.

Electrica Furnizare Discount

Ziua internaţională a păcii a fost marcată, pentru prima dată, în septembrie 1982. Adoptarea Rezoluţiei 55/282 a ONU, la 7 septembrie 2001, a stabilit marcarea acestei zile, începând cu 2002, la data de 21 septembrie.

În context, pentru marcarea acestei zile, la 17 septembrie 2020, a fost organizat un eveniment virtual între tineri din întreaga lume şi Mesagerii Păcii ai Naţiunilor Unite asupra necesităţii modelării crizei generate de pandemia de coronavirus într-o oportunitate pentru pace, conform www.un.org.

O Zi mondială a păcii se sărbătoreşte şi la 1 ianuarie, aceasta fiind instituită, în 1968, de Papa Paul al VI-lea, care a dorit ca aceasta să se celebreze în fiecare an în prima zi a anului calendaristic.

Sursa: agerpres.ro

Citește mai mult

Opinii - Comentarii

20 septembrie 1974: Este inaugurat Transfăgărășanul, „metroul munților”. Peste 50.000 de civili și militari s-au luptat cu natura, timp de patru ani

Publicat

în

20 septembrie 1974: Este inaugurat Transfăgărășanul, „metroul munților”. Peste 50.000 de civili și militari s-au luptat cu natura, timp de patru ani

Între 1970 și 1974, mii militari și civili s-au luptat cu natura pentru construirea a ceea ce a devenit șoseaua circulabilă, aflată la cea mai înaltă altitudine din România, 2.042 m, inaugurată oficial pe 20 septembrie 1974.

În 1968, după invadarea Cehosolovaciei, Nicolae Ceaușescu și-a dorit realizarea unui drum strategic, care să lege Muntenia de Ardeal. Astfel, specialiștii au fost trimiși să studieze la fața locului posibilitatea construirii unei căi de acces care să taie Munții Mehedinți și pe cei ai Cernei, astfel încât, în cazul unui atac, armata să aibă mai multe variante de a ajunge în Transilvania. După câteva luni, în 1969, planurile s-au schimbat și a apărut ideea unui drum peste Munții Făgăraș, un drum național cu două benzi.

Pe 10 martie 1970, soldatul Gheorghe Epure a deschis, cu escavatorul, drumul pentru punctul de plecare al Transfăgărășanului.

Electrica Furnizare Discount

Acesta a fost momentul în care a început o lungă și anevoioasă confruntare între om și natură. Peste 50.000 de civili și militari, târnăcoape, răngi, lopeți, materiale explozive, frânghii, centuri de siguranță și buldozere au luat cu asalt muntele, potrivit tvr.ro.

Pentru realizarea lui au fost săpați 41.000 metri cubi de piatră și au fost folosite 6000 t de dinamită, 3.500 t ciment, 90 t oțel beton, 4.100 m de țeavă, 24.000 de ancore, 130 t plase sudate.

Tunelul Capra – Bâlea Lac este cel mai lung tunel rutier din România (887 m) cu o singură bandă de 6 m lățime și un trotuar de 1 m lățime, este iluminat electric și ventilat natural. Galeria are o înălțime de 4,40 m.

Este cu atât mai special, cu cât, în cei patru ani cât a durat realizarea lui, mulți civili li militari au murit sub bolovani, sub maluri de pământ surpate, în prăpăstii sau sub poduri prăbușite.

Un astfel de eveniment nefericit a avut loc pe 8 iulie 1970, când, sub podul de peste pârâul Alunișului, au murit caporalul Cornel Florea Munteanu, sergentul Damian Dimitrie Laza, Gheorghe Elena Ursu, soldat Vasile Pavel Negrea, soldat Ilie Sanda, fruntaș Nicolae Alexandru Turtuba, fruntaș Simion Cut. În urma unei ploi torențiale, natura dezlănțuită a luat cu ea cele șapte vieți.

Pe 2 august 1971, soldatul Vasile Condor ajungea cu buldozetul la Lacul Bâlea – primul buldozerist care a lucrat la cota 2.000.

Poveștile despre sacrificii, lacrimi și pierderi de vieți omenești sunt strânse în multe cărți, una dintre ele scrisă chiar de un localnic din Arefu, Dodica Dobrin – „Legende din satul soarelui – Locuitorii din împărăția norilor”. El a fost singurul fotograf care a importalizat lucrările la Transfăgărășan, „metroul munților”.

Sursa: activenews.ro

Citește mai mult

Actualitate

Știrea Zilei

Curier Județean

Știrea Ta

Politică Administrație

Sport

Monden

Opinii Comentarii

Articole Similare