Stejarii de la 1848

Lansarea unei cărţi cu semnificaţii adânci pentru neamul românesc „Ion Axente Sever şi timpul său” de Gheorghe Biriş

    Pe acest pământ, Ardealul românesc, a trăit de sute de ani un popor urgisit şi asuprit care mereu a încercat să iasă din robia impusă de cei care i-a încătuşat puterea de dezvoltare. Orfan fiind de o clasă conducătoare, zbuciumul său de înălţare s-a împotmolit în nămolul vremurilor grele… mereu cu dorul de libertate.
Cele două răscoale sociale, din 1437 şi 1514, au fost numai „urniri” care l-au apăsat şi înfundat şi mai mult. A fost pe punctul de a primejdui însăşi existenţa sa de popor, „individualitatea sa etnică”, dar suferinţele grele l-au unit şi mai mult schimbându-i viaţa în „zguduiri” care vor dărâma temeliile oprimării pregătind drumul dezrobirii. A urmat revolta lui Horea (1784) care a vestit Revoluţia din 1848, care a schimbat „Suplex Libell-usul” în strigăt de revoltă – cerere conştientă a unei naţiuni.
În prima jumătate a secolului al XIX-lea Ardealul era alcătuit din trei ţări: a ungurilor, a secuilor şi a saşilor „Cele trei naţiuni privilegiate”. Românii nu aveau „ţară” erau numai „toleraţi” (deşi erau majoritari) dar nu recunoscuţi ca naţiune. Anul 1848 a fost momentul declanşării blestemului înăbuşit secole întregi în sufletul poporului român. Acum apar marii bărbaţi ai acestei naţiuni, intelectualii care nu au mai putut fi pasivi la toate nedreptăţile la care erau supuşi semenii lor: Simion Bărnuţiu, Gheorghe Bariţiu, Avram Iancu, Ion Axente Sever, Timotei Cipariu, A.T. Laurian, Papiu Ilarian etc.
Este o mândrie pentru mica urbe, de la confluenţa celor două Târnave, că aici la Blaj pe Câmpia Libertăţii aceşti străluciţi conducători, în fruntea a peste 40.000 de oropsiţi ai soartei, au cerut imperios: desfiinţarea iobăgiei, egalitate în drepturi şi recunoaşterea naţiunii române.
Lecturând cartea „Ion Axente Sever şi timpul său”, ediţia a doua revizuită şi completată cu: adnotări, texte, alte documente şi fotografii, apărută sub îngrijirea celor două fiice ale autorului, Liana Biriş şi Voichiţa Ionescu, ne putem da seama de apogeului „marelui tribun” Ion Axente Sever care s-a desfăşurat în timpul Revoluţiei de la 1848, unde rolul lui a fost deosebit de important – el fiind unul dintre cei mai apropiaţi şi de nădejde colaboratori al marelui Avram Iancu, fiind considerat, de mulţi, mâna dreaptă a acestuia, om de încredere şi sfătuitor în clipele grele şi hotărâtoare.
Lăudabil este faptul că această carte a fost scrisă la o vârstă foarte tânără (17 – 18 ani), autorul fiind student în Anul I la „Facultatea de Litere şi Filozofie” din Cluj, şi a apărut în anul 1931, când a împlinit 110 ani de la naştere şi 25 de ani de la moartea lui Axente Sever (1906) – ultimul dintre „stejarii de la 1848”.
La această lansare, care a avut loc la biblioteca „Şcoala Ardeleană” din Blaj, pe lângă una din fiicele autorului, au fost prezenţi unii din cei mai importanţi oameni de cultură ai Blajului: prof. univ. dr. Ion Buzaşi, prof. univ. dr. Cornel Tatai Baltă, prof. Silvia Pop, prof. Simona Frâncu, judecător Maria Beldea, prof. Diana Tocaciu, prof. Ana Hinescu, viceprimarul Municipiului Blaj Liviu Basaraba, prof. Liviu Andrei etc., precum şi un descendent direct al marelui A. Sever, Ioan Gabor venit special pentru acest eveniment, rudenii, prieteni şi mulţi elevi.
Trec peste discuţiile celor doi amfitrioni, prof. Simona Frâncu – directoarea bibliotecii şi prof. Silvia Pop – preşedinta „ASTREI” Blaj, pentru a remarca, în mod deosebit, intervenţiile fabuloase ale d-ului prof. univ. dr. Ion Buzaşi, prof. univ. dr. Cornel Tatai Baltă, Ioan Gabor şi Liana Biriş. Domnul prof. univ. dr. Ion Buzaşi ne spune că una din bucuriile vieţii dânsului a fost cunoaşterea unor profesori admirabili din perioada interbelică, aici la Blaj, cu unii dintre ei fiind într-o prietenie intelectuală foarte profitabilă: Ştefan Manciulea, Nicolae Albu, Ion Vultur, şi mai ales Gheorghe Biriş care alături de Pavel Dan au fost cei mai importanţi în ceea ce priveşte scrierile literare. Ne vorbeşte de frumoasele poezii ale lui Gheorghe Biriş, iar cartea pe care o consideră o monografie, un portret literar, dar şi cartea unui scriitor.
Prof. Cornel Tatai Baltă l-a cunoscut pe autor în tinereţe (1970), când lucra la muzeul din Blaj. Ne spune că în primul rând este poet, dar se simte, mai mult în proză, un bun cunoscător al istoriei româneşti şi că e uimitor că un student de anul I să scrie asemenea lucrare cu „fior liric”. Ne aminteşte de revolta la care a participat, alături de S. Bărnuţiu, împotriva episcopului Lemeni – Ion Gabor, străstrănepotul lui A. Sever şi, şi-a închinat viaţa pentru aducerea la lumină a lui A. Sever. A venit special la Blaj pentru a intra în posesia acestei cărţi, pe care o apreciază ca fiind foarte valoroasă.     Prof. Ana Hinescu ne spune că această carte a fost lansată prima dată la Teatrul Naţional din Cluj şi la Bucureşti, cu sprijinul lui Ion Bianu, fiind mult apreciată de Bogdan Duică.
În încheiere, fiica autorului – prof. Liana Biriş, vădit emoţionată, mulţumeşte tuturor participanţilor dându-ne şi alte amănunte inedite din viaţa tatălui ei.
Închei amintind că Ion Axente Sever a fost unul din exponenţii care la 1848 a sprijinit din toate puterile neamul românesc, fiind un factor determinant în acele timpuri grele, când existenţa acestui popor era în momente de cumpănă.

Aurel ROMAN, Blaj

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI