Societatea Agricolă „Vinţana” – o dovadă clară că agricultura poate aduce profit

Nicolae Nemeş, inginer agronom, absolvent al Facultăţii de Agronomie Cluj-Napoca. Din anul 1989 inginer la CAP Vinţu de Jos, poziţie de pe care a înfiinţat Societatea Agricolă „Vinţana”, alături de alte trei astfel de societăţi pe teritoriul comunei Vinţu de Jos. Acum mai funcţionează doar „Vinţana”. Lucrează o suprafaţă de 780 de hectare de teren agricol cu o echipă formată din un inginer,  4 mecanizatori, 2 contabili şi…. 

   Pe teritoriul comunei Vinţu de Jos se poate spune că producţia agricolă se confundă cu Societatea „Vinţana”. Aceasta lucrează nu mai puţin de 780 de hectare în sistem asociativ. Poate că această cifră nu înseamnă ceva deosebit. Într-o situaţie de normalitate, ar fi de dorit ca astfel de situaţii să fie o multitudine. Ştim bine că, din păcate, nu este deloc aşa. Există în schimb, pe teritoriul întregii ţări, precum şi în judeţul Alba, lunci şi coline întregi, cu terenuri productive, în bună parte aproape de ape – deci cu sursă de irigare foarte accesibilă, care „produc” de ani şi ani doar buruieni. Aici, la Vinţu de Jos, constituie o obişnuinţă peisaje cu terenuri precum masa în perioada însămânţării, culturi aliniate şi uniforme, dar şi alte semne ale lucrului organizat şi bine făcut. Acestea sunt elementele care ne-au determinat să solicităm permisiunea de a intra puţin în „bucătăria internă” a societăţii. Vineri, 18 noiembrie a.c.., pe la ora prânzului, cum intrăm pe holul lung al sediului societăţii, găsim o stivă de pâine boamfă, de o mărime apreciabilă, feliată şi ambalată în folie, care nu era păzită de cineva. Aveam să aflu că aici este un fel de circuit închis, adică o parte din grâul produs de Vinţana, alocat ca rentă proprietarilor de terenuri înscrişi în societate, trece pe la moară, apoi pe la o brutărie din sat, de unde este adus în „episoade” bine stabilite ca produs numai bun pentru pus pe masă, adică pâinea cea îmbietoare.
Şeful „locaţiei”, directorul Societăţii Agricole „Vinţana”, inginerul Nicolae Nemeş era de data aceasta la biroul său, cu câteva planşe în faţă. La fireasca întrebare: „Ce faceţi, deranjez cumva?, răspunsul vine molcom: „Fac nişte calcule pentru asigurarea culturii de grâu. Oricum nu „intră” numai dacă avem o răsărire bună. La rapiţă, avem deja refuz la asigurare, căci nu mai sunt şanse să facem ceva…”

Aşa începe dialogul nostru, convenit telefonic cu câteva ore mai devreme, pe care îl prezentăm mai jos.
– Aşadar, domnule director Nicolae Nemeş, pentru început vă invit să ne spuneţi ce este, de fapt, Societatea Agricolă „Vinţana” la finele anului 2011?
– Nimic deosebit, este o societate agricolă care trăieşte pe picioarele ei, cu afaceri pe care încearcă să le dezvolte echilibrat, fără datorii şi cu dotări care permit să lucreze în condiţii de tehnologie înaltă o suprafaţă de 780 hectare, cât avem în prezent.
– Ştim că în agricultură unul dintre aspectele importante îl reprezintă dotările – adică utilaje şi instalaţii. Chiar aţi reuşit să vă dotaţi cu tot ce este necesar?
– Am spus că ne descurcăm cu ce avem. Anul trecut am cumpărat un tractor, cu semănătoare performantă, combinator. Raportat la necesităţi, o primă urgenţă ar fi procurarea unui siloz de cereale pe verticală, care permite depozitarea acestora în condiţii bune, sigure. Dispunem de magazii cu o capacitate de 2000 tone, dar acestea nu sunt nici suficient de încăpătoare şi nici nu asigură tehnologia necesară momentului.
– De ce este nevoie de silozuri şi nu vindeţi la recoltare, fără a mai cheltui cu investiţii întreţinerea spaţiilor de depozitare, manoperă etc?
– Este o problemă puţin mai complicată. La noi în ţară încă nu este rentabil să livrezi produsele agricole imediat ce recoltezi, din câmp. Piaţa cerealelor nu are nişte reguli clare, bazate în principal pe stabilitatea preţurilor, sau măcar să funcţioneze după reguli specifice economiei de piaţă. De exemplu, se întâmplă ca la noi preţul de achiziţie la grâu să scadă, deşi la marile burse mondiale acesta este în creştere. Acest lucru este posibil şi pentru că noi, producătorii, nu suntem bine organizaţi. Iată principalul motiv pentru care, în măsura în care situaţia financiară ne permite, recurgem la depozitarea producţiei, pe care o vindem la momentul favorabil nouă.
– Fiind vorba despre dotări – realizate sau dorite, spuneţi-ne în ce măsură aţi reuşit să accesaţi fonduri europene, despre care se tot spune că există, iar România este restantă la folosirea lor?
– Astfel de variante seamănă mai degrabă a nişte glume. Cel puţin pentru societăţile agricole de tipul şi dimensiunea noastră.
– Vă rog să explicaţi mai pe larg acest aspect.
– Aceste programe sunt inaccesibile pentru noi. Ghidurile solicitantului, adică regulile după care se acordă punctajele ne sunt total ostile. De exemplu, din totalul de 100 puncte, un administrator unic de SRL primeşte 12 puncte dacă are vârsta de sub 40 de ani. Noi, care lucrăm 800 hectare teren nu mai putem recupera un astfel de avantaj acordat unui SRL, indiferent de suprafaţa pe care o lucrează sau dacă face ceva de durată, profesionist, sau se pierde pe traseul finanţării. În ultimii 2 ani, societăţile agricole au obţinut punctaje inferioare chiar unor persoane fizice cu gospodării modeste. Aşa este gândit sistemul de punctare. Din acest motiv, majoritatea investiţiilor le-am făcut din surse proprii, cu plata la achiziţie sau în rate. Bunăoară, achiziţiile de anul trecut, în sumă de 120.000 euro plus TVA, le-am făcut cu plata 50 la sută în avans, iar diferenţa în 2 rate, numai din surse proprii.
– Cam unde se situează investiţiile din ultimii ani?
– Din anul 2005 încoace am investit circa 600.000 de euro în utilaje şi alte dotări.
– Care a fost structura producţiei pentru anul agricol care deja poate fi considerat închis?
– La cele mai mari culturi au fost: grâu 230 ha, orz – 40 ha, rapiţă – 70 ha, coreandru – 33 ha, sfeclă – 30 ha, cartofi – 25 ha, floarea-soarelui – 120 ha, soia – 10 ha.
– Vedem o structură foarte diversă, în care regăsim plante tehnice precum rapiţa şi coreandrul. De ce nu vă concentraţi pe unele în care să vă specializaţi strict, nu este mai simplu?
– Nu tot ce este simplu este şi eficient. Noi trebuie, în final să fim eficienţi, să scoatem profit, cât se poate de consistent. Din acest punct de vedere, ne-ar conveni să cultivăm doar rapiţă. Preţ bun, de obicei chiar foarte bun, desfacere garantată, cu preluare direct de la recoltare, plata în condiţii bune. În schimb, la grâu, uneori vindem foarte greu şi ieftin. Rapiţa este, însă, o cultură care la noi prezintă multe riscuri. Este sensibilă la secetă, dar şi la îngheţ. Toamna aceasta am semănat cu rapiţă 50 ha, care nu a răsărit din cauza secetei, deci este total compromisă. Vă daţi seama ce cheltuială aveam dacă am fi cultivat câteva sute de hectare, din care nu mai recuperam nimic, iar asigurările, cum vă spuneam la început, nu funcţionează decât după momentul răsăririi. Pierderea rămâne în spinarea noastră. O structură de culturi diversă dă şanse să nu intri în faliment, în sensul că, în funcţie de condiţiile climatice, producţiile diferă de la un an la altul. Dacă nu câştigi la o cultură, iese mai bine la cealaltă şi se mai compensează.
– Îmi spuneaţi că, pentru anul viitor, aveţi deja unele dificultăţi. În afară de cele 50 ha la rapiţă, mai aveţi culturi deja compromise din cauza secetei prelungite?
– Din păcate, se arată un an agricol foarte greu pentru 2012. Peste 9 zile se fac 4 luni de când aici la noi nu a plouat. Pe lângă cultura de rapiţă, mai avem compromisă cultura pe 80 ha cu grâu, suprafaţă inspectată recent, care este clar, va trebui întoarsă. Sperăm să apară ceva precipitaţii, care să ajute o răsărire acceptabilă. La momentul acesta, sămânţa stă în pământ ca în sac, adică nu germinează deloc. Am însămânţat cu orz 30 ha, care are parţial o răsărire acceptabilă, dar dacă nu plouă, piere şi acesta.
– Să sperăm că natura îşi va regla funcţiile şi va deveni mai darnică cu agricultura şi cu românii, în general. Aş mai dori să ne spuneţi ce producţii aţi avut anul acesta la principalele culturi?
– Cu privire la anul încheiat, pot spune că am avut un an bun. La orz am scos 5800 kg/ha, la grâu 5200 kg/ha, floarea-soarelui – 2600kg/ha, rapiţă – 3000kg/ha, cartofi – 30.000 kg/ha, iar la porumb – 7000 kg boabe stas/ha.
– Producţii foarte bune în general, dar la porumb, mi se pare excelent.
– Anul trecut am avut la porumb 8800 kg boabe. Este adevărat, atunci am recoltat cu o umiditate de 18 la sută, iar anul acesta am avut doar 14 la sută umiditatea.
– Spuneţi, vă rog, există secrete greu de descifrat pentru a obţine astfel de producţii şi totodată, dacă o familie sau asociaţie familială poate trăi din culturile de câmp?
– Nu există secrete de nedescifrat. Ele sunt la specialiştii în domeniu, dar prin instituţiile de consultanţă de specialitate, acestea pot deveni la îndemâna şi a persoanelor interesate, chiar dacă nu sunt strict de specializate. Singurul „secret” este respectarea cu sfinţenie a tehnologiei. Cine îşi imaginează că scoate recolte de succes „fentând” anumite verigi tehnologice, se înşeală. Pământul îţi dă, dacă îi dai şi tu. Aceast aspect este valabil în general. Sigur că intervine factorul privind condiţiile climatice, care pot influenţa foarte mult, dar pe perioade multianuale este importantă tehnologia. Dacă se poate trăi din agricultură? Fără falsă modestie aş spune că dovada poate fi chiar la noi. Considerăm că echivalentul a 800 kg grâu acordat cetăţenilor pentru fiecare ha lucrat în arendă nu este puţin. Calculele arată că cei care îşi lucrează terenul în sistem individual nu rămân, nici pe departe, cu un asemenea profit. Dacă adăugăm cheltuielile cu reluarea ciclului de producţie şi investiţiile făcute, se poate trage o concluzie, nu?
– Domnule director, vă mulţumesc pentru informaţiile oferite, vă urez succes pentru noul an agricol şi mai departe, iar în final, cred că meritaţi felicitări pentru consecvenţă în rezultate bune într-un domeniu despre care se tot spune că ar putea fi motorul dezvoltării României, dar în care lucrurile se mişcă nepermis de greu.

Constantin BUCEA

---

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI

---

---