Sistemul medical românesc – reformat din temelii de noua lege a sănătăţii

    Organizarea sistemului sanitar va fi revoluţionată de noua Lege a sănătăţii pe care Guvernul Boc, cu acordul declarat al preşedintelui Traian Băsescu, o va trece prin Parlament prin asumarea răspunderii.
Comisia prezidenţială de sănătate şi Ministerul Sănătăţii lucrează la un proiect al acestei legi care modifică fundamental felul în care vor fi gestionaţi banii din acest domeniu. Legea deschide calea caselor de asigurări private din România şi introduce astfel o concurenţă între diverşii furnizori de servicii: spitale, clinici, cabinete medicale, farmacii. Astfel, aceştia din urmă vor trebui să negocieze cu asigurătorii, ceea ce, susţin iniţiatorii legii, va fi în beneficiul pacienţilor. Care vor putea alege între mai multe case de asigurări de sănătate, între mai mulţi furnizori de servicii şi vor putea opta şi pentru plata unei asigurări suplimentare.
Principalele modificări ale viitoarei legi:
lFiecare persoană căreia i se reţine din veniturile impozabile 5,5% şi pentru care angajatorul mai plăteşte 5,2% se consideră că este asigurată pentru un pachet de servicii de bază. Cu alte cuvinte, nu va trebui să plătească nimic în plus dacă are nevoie doar de medicamentele, dispozitivele şi serviciile cuprinse în acest pachet de bază. Pentru restul, va da o coplată sau va trebui să se asigure suplimentar. Pachetul va cuprinde servicii medicale profilactice, de consultaţie, de diagnostic, curative, de recuperare şi paliative (de ameliorare a bolii). În plus, el va conţine o listă de medicamente, materiale sanitare, dispozitive şi alte mijloace terapeutice. Numărul şi condiţiile lor de acordare vor fi stabilite până la sfârşitul anului, a anunţat ministrul Sănătăţii, Ritli Ladislau.
lMai sunt asiguraţi copiii până la 18 ani şi tinerii care studiază până la vârsta de 26 de ani, cu condiţia să nu aibă venituri din muncă. De asemenea, şi tinerii până în 26 de ani care provin din sistemul de protecţie al copilului şi nu muncesc sau nu primesc ajutor social.
lSoţul, soţia sau părinţii celui asigurat, dar care sunt în întreţinerea sa, pot fi şi ei asiguraţi, cu condiţia ca venitul celui din familie, împărţit la toţi membrii, să nu depăşească venitul mediu brut. Dacă depăşeşte, persoana care câştigă bani va trebui să plătească o primă de asigurare pentru toţi ceilalţi, care va fi stabilită ulterior. Mai sunt asiguraţi persoanele cu handicap, bolnavii cronic, femeile însărcinate şi lăuzele care nu au venituri din muncă, pensie sau alte surse.
lDovada calităţii de asigurat se face cu cardul naţional de sănătate. Cei care nu sunt asiguraţi sau nu au cardul la ei primesc servicii şi medicamente doar în limita unui pachet minimal de servicii: urgenţe, boli cu potenţial epidemic şi cele pentru care statul are program de imunizare gratuit, monitorizarea gravidelor şi a lăuzelor, anumite servicii de planificare familială.
lNu va mai exista o singură casă naţională de asigurări şi alte 42 teritoriale. Fiecare persoană va putea opta pentru un asigurător (o casă de asigurări), care poate fi o societate de asigurări sau o fostă casă judeţeană de asigurări de sănătate. Nicio casă nu va putea refuza înscrierea niciunei persoane. Condiţia pentru a fi în sistem este, însă, să aibă înscrişi cel puţin UN MILION de asiguraţi. Dacă această prevedere rămâne valabilă, Casa de Asigurări de Sănătate Alba va dispare în neant, ţinând cont de faptul că toată populaţia judeţului Alba nu atinge 350.000 de suflete (asigurate sau nu).
Alegerea caselor de către pacienţi se va face ţinând cont de ceea ce oferă ele: cu ce spitale, clinici şi cabinete lucrează, în ce condiţii, câte consultaţii garantează, ce timp de aşteptare au pe listele de pacienţi, ce servicii oferă, ce investigaţii pot acoperi. Pacienţii vor putea să-şi schimbe oricând furnizorii în cadrul aceleiaşi case, dar vor putea să îşi aleagă o altă casă abia după un an.
lAsigurătorii trebuie să fie autorizaţi de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor şi să fi încheiat, prin consorţiul internaţional din care fac parte, poliţe de asigurare de sănătate pentru cel puţin un milion de persoane în cursul anului trecut. O altă condiţie este ca valoarea totală a primelor de asigurare pentru cele un milion de persoane asigurate anul trecut să fi fost de cel puţin 500 de milioane de euro în ultimul an.
lCasele de asigurări îşi vor selecta furnizorii de servicii în funcţie de mai multe criterii. Vor putea fi negociate preţurile serviciilor şi medicamentelor decontate, al căror nivel maxim va fi stabilit de Ministerul Sănătăţii. Se vor putea stabili suplimentări de volum şi de număr de servicii.
lSpitalele vor putea fi organizate ca instituţii publice (cum sunt acum), ca fundaţii sau ca societăţi comerciale. Decizia o va lua proprietarul lor – Ministerul Sănătăţii, Consiliul Local sau cel Judeţean. Avantaje sunt pentru fiecare situaţie. De pildă, o societate comercială îşi va putea plăti angajaţii (medici, asistenţi, infirmieri, farmacişti) mai bine decât în grila de salarizare bugetară.
Cum se împart banii între casele de asigurări
Pentru ca asigurătorii să nu vâneze doar pacienţii tineri şi sănătoşi, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS), care va rămâne cu rolul de instituţie care va reglementa şi controla sistemul, va decide un anume mod de decontare a serviciilor, adică vor fi decontate mai bine serviciile medicale oferite vârstnicilor, bolnavilor cronici şi copiilor mici şi „mai slab” celor pentru adulţii sănătoşi. De asemenea, cei din zonele defavorizate vor avea condiţii de plată mai avantajoase
Nicoleta IDITA-TOMUŢA

---

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI

---

---