Sâmbătă, 5 martie, creștinii ortodocși îi pomenesc pe cei trecuți la Domnul: „Moșii de iarnă” sau „Sâmbăta morților”

Biserica Ortodoxă face, sâmbătă, 5 martie 2016,  pomenirea celor trecuţi la cele veşnice. Această zi este cunoscută în popor sub denumirea „Moşii de iarnă”. Există pomenirea morţilor, pentru că Biserica nu vede în moarte sfârşitul existenţei omului.

Biserica îi numeşte pe cei trecuţi în viaţa de dincolo „adormiţi”, termen care are înţelesul de stare din care te poţi trezi. Ea nu vorbeşte de trecere într-o stare de nefiinţă, ci de trecere dintr-un mod de existenţă în alt mod de existenţă. Mântuitorul, când ajunge în casa lui Iair a cărui fiică de numai 12 ani murise, spune: „Nu plângeţi; n-a murit, ci doarme” (Luca: 8,52).

Sâmbătă, 5 martie, în fiecare biserică se oficiază Sfânta Liturghie, urmată de slujba Parastasului pentru cei adormiţi. În ziua în care se săvârşeşte Sfânta Liturghie, preotul scoate miride (părticele) din prescura, pentru vii şi morţi. Ele sunt aşezate pe Sfântul Disc, alături de Agneţ – partea din prescura care reprezintă pe Hristos, că dragostea Lui să se reverse şi asupra lor. Amintim că în cadrul Sfintei Liturghii, Agneţul se preface în Trupul şi Sângele Domnului. Astfel, miridele (care îi reprezintă pe cei pomeniţi), participa la sfinţenie prin prezenţa lor alături de Trupul lui Hristos de pe Sfântul Disc.

În Postul Sfintelor Paşti există şi rânduiala sărindarelor, adică a pomelnicelor pe care credincioşii le aduc la biserică, pentru a fi pomenite timp de 40 de zile. Finalul acestor pomeniri se face în Sâmbăta lui Lazăr, dinaintea Duminicii Floriilor.

Se pot pomeni toţi cei care au murit nedespărţiţi de Biserică. Nu pot fi pomeniţi cei care au murit în dispreţ cunoscut faţă de Dumnezeu. Precizăm că orice slujbă a Bisericii se săvârşeşte numai pentru cei care sunt membri ai ei, adică au devenit prin Sfintele Taine, mădulare ale Trupului tainic al lui Hristos. De aceea nu pot fi pomeniţi nici copiii morţi nebotezaţi, pentru că ei nu sunt membri ai Bisericii.

În Sâmbăta dinaintea Duminicii lăsatului sec de carne facem pomenirea morţilor, pentru că în duminica următoare Biserica a rânduit să se facă pomenire de Înfricoşată Judecată şi A doua venire a Domnului la care ne vom înfăţişa toţi. Pentru că mulţi creştini au murit pe neaşteptate şi fără pregătirea sau fără pocăinţă necesară, Biserica face mijlocire pentru toţi aceştia, ca să se bucure de fericirea veşnică.

Simion Florea Marian menţiona în lucrarea „Trilogia vieţii”, „că pe tot parcursul anului, în spaţiul românesc există 20 de zile de Moşi”. Cuvântul „moşi” vine de la „strămoşi”, şi se referă la persoanele trecute la cele veşnice. Cu apelativul „moşi” sunt numiţi nu doar morţii, ci şi principalele sărbători ce le sunt consacrate, precum şi pomenile făcute pentru ei. Din zilele de Moşi amintim: „Moşii de primăvară” (de Măcinici), „Moşii de vară” (sâmbătă dinaintea Rusaliilor), „Moşii de toamnă” (în prima sâmbătă din luna noiembrie), „Moşii de iarnă” (sâmbătă dinaintea Duminicii lăsatului sec de carne).

Sfinţii Părinţi au rânduit ca sâmbătă să se facă pomenirea celor adormiţi, pentru că este ziua în care Hristos a stat cu trupul în mormânt şi cu sufletul în iad, ca să-i elibereze pe drepţii adormiţi. Pe de altă parte sâmbătă e deschisă spre duminică, ziua învierii cu trupul. Duminică este numită şi ziua a opta, pentru că este ziua începutului fără de sfârşit, ea nu va mai fi urmată de alte zile, va fi eternă. (Z.U.)

Sursa: crestinortodox.ro

---

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI

---

---