Ridichile roşii stimulează funcţiile ficatului şi previn apariţia hipertensiunii arteriale

Pentru a obţine efecte vindecătoare, este necesar să consumăm minimum 100 de grame de ridichi zilnic

Carte de vizită
Ridichile roşii sunt printre legumele „domesticite” cel mai timpuriu de către om, primele urme arheologice despre folosirea lor fiind mai vechi de 7000 de ani. Originare din Asia, fiind cultivate din cele mai vechi timpuri de chinezi, ulterior au ajuns în Grecia Antică, Europa, iar apoi au cucerit toată lumea. Ridichea nu conteneşte să-i uimească pe cercetători, în primul rând cu vitalitatea sa extraordinară. De aceea, denumirea sa ştiinţifică este Raphanus sativus, raphanus însemnând “ceva ce apare devreme”, iar sativus, “comestibil”. Apoi, ridichea secretă substanţe antiinfecţioase atât de puternice, încât, practic, e ferită de boli, iar rezistenţa sa la temperaturi scăzute este proverbială. În ce priveşte efectele sale terapeutice, ele sunt atât de puternice, încât un vechi proverb chinezesc spune: “Bea iarna ceai verde fierbinte, iar primăvara mănâncă ridichi crude şi nu vei avea nevoie de doctor!”
O farmacie într-o legumă
Aproximativ 90% din alcătuirea unei ridichi este apă, restul fiind constituit dintr-un amestec uimitor de puternic de vitamine, minerale şi diverse principii active. Cea mai mare pondere o are vitamina C, o legătură de ridichi asigurând mai mult de un sfert din necesarul zilnic. Ridichea conţine, însă, şi cantităţi semnificative din vitaminele complexului B (B1, B2, B6, B9), vitaminele A sau E. Apoi, ridichile conţin potasiu, magneziu, cantităţi mici de fier, mangan şi cupru biologic. Însă cele mai importante substanţe ale ridichii sunt cele care îi dau mirosul uşor înţepător şi gustul picant, care sunt un formidabil antibiotic, detoxifiant şi antioxidant.
Trebuie spus că nu doar rădăcina acestei plante este utilă în terapie, frunzele şi chiar seminţele sale fiind, la rândul lor, nişte remedii redutabile.
Rădăcina de ridiche: se consumă după spălarea atentă şi curăţarea de eventualele părţi stricate, dar fără a fi cojită. Pentru a obţine efecte vindecătoare, este necesar să consumăm minimum 100 de grame din această legumă zilnic, adică măcar patru ridichi mari şi cât mai proaspete pe zi. Durata unei cure de ridichi este de minimum 3 săptămâni, limită maximă neexistând. Rădăcina poate fi consumată simplă, tăiată felii şi presărată cu puţină sare, suc de lămâie şi ulei de măsline, ori adăugată în salată.
Frunzele de ridiche: se consumă doar cele tinere, foarte fragede, de o culoare verde vie, care vor fi spălate, tăiate mărunt şi adăugate în salate sau în ciorbe. Ca şi rădăcinile, frunzele de ridiche conţin cantităţi importante de vitamina C, la care se adaugă o extraordinară bogăţie în clorofilă – substanţă cu puternice efecte detoxifiante, antivirale şi antimutagene.
Seminţele de ridiche: aplicarea lor externă are o tradiţie milenară. Pulberea de seminţe de ridiche se presară pe rănile infectate, fiertura lor se aplică pe infecţiile fungice, iar maceratul în oţet se foloseşte pentru tulburările de pigmentaţie sau cancerul de piele.
Tratamente interne cu ridichi
Ficatul şi vezica biliară. Substanţele active din ridichi sunt de un real ajutor pentru ficat, a cărui funcţie o stimulează, ajutându-l totodată să lupte cu eventualele infecţii virale şi mărindu-i capacitatea de regenerare. Între altele, ridichile proaspete sunt un remediu tradiţional contra icterului, întrucât favorizează eliminarea rapidă a excesului de bilirubină din organism şi ajută la revenirea la culoarea normală a tegumentelor. La nivelul vezicii biliare, ridichea are efect antiinflamator şi antiinfecţios, ajutând la eliminarea pe cale naturală a calculilor (“pietrelor la bilă”), formaţi din bilirubină.
Problemele venoase. Se pare că rădăcinile acestei legume au proprietăţi venotonice, adică întăresc pereţii venoşi şi ajută la menţinerea elasticităţii lor, prevenind dilatarea venelor şi formarea varicelor sau a hemoroizilor. În cazul hemoroizilor, acţiunea ridichilor este şi mai complexă, ea având efecte uşor laxative şi antiinflamatoare, ceea ce ajută la ţinerea sub control a acestei afecţiuni, extrem de supărătoare.
Aliat în curele de slăbire. Consumaţi patru ridichi mari, înainte de fiecare masă. În primul rând, pentru că fibrele şi alte substanţe din această legumă vă vor calma foamea, făcându-vă să consumaţi fără efort mai puţină hrană în timpul mesei propriu-zise. Apoi, ridichea intervine în sens reglator asupra digestiei şi a metabolismului, prelungind timpul de eliberare a glucozei în sânge. Aceasta înseamnă că hipoglicemia se va instala mai greu, adică ni se va face foame din nou, la un timp mai îndelungat după ultima masă. Nu în ultimul rând, ridichile ajută la eliminarea surplusului de apă din organism, ceea ce ne duce la o pierdere semnificativă în greutate, într-un timp foarte scurt.
Bolile de rinichi. 100 de grame de ridichi, consumate de două ori pe zi, previn formarea sau refacerea pietrelor la rinichi. Sărurile care se aglomerează şi duc la formarea pietrelor la rinichi, adică oxalaţii şi uraţii, sunt spălate, pur şi simplu, de substanţele diuretice naturale existente în ridiche. Mai mult, sulforafanii conţinuţi de ridiche sunt antibiotice naturale, ajutând la eliminarea infecţiilor rinichilor şi ale căilor urinare, reducând inflamaţia, usturimea şi senzaţiile de jenă la urinare.
Hipertensiunea. Fiind o sursă foarte bună de vitamina C şi de potasiu, ridichile sunt un ajutor de nădejde în tratarea hipertensiunii arteriale şi a bolilor cardiovasculare, în general. Ele pun umărul la eliminarea surplusului de apă din organism, protejează rinichii de efectele unor medicamente anti-hipertensive, previn depunerea colesterolului pe artere, dar şi apariţia altor complicaţii ale hipertensiunii. Persoanele care consumă aceste legume au un risc mai scăzut de infarct miocardic şi de accident vascular cerebral.
Cancerul. Nu mai puţin de cinci substanţe active conţinute în ridichile proaspete au efecte de prevenire şi combatere a bolii canceroase. Cele mai importante sunt pigmenţii şi sulforafanii, care împiedică multiplicarea celulelor canceroase şi le activează programul de autodistrugere (apoptoza).
Bolile respiratorii. Persoanele care suferă de afecţiuni cronice, cum ar fi bronşita (inclusiv cea tabagică), astmul sau sinuzita, ar trebui să facă o cură de o lună cu ridichi, în fiecare an. Substanţele care-i dau ridichii mirosul înţepător sunt un dezinfectant foarte puternic, ajută la eliminarea surplusului de secreţii de pe arborele bronşic, drenează sinusurile şi luptă contra infecţiilor cronicizate. În cazul tusei productive, ridichile sunt extrem de eficiente ca expectorant, iar în virozele gripale, aceste legume au efect de scădere a febrei şi de calmare a inflamaţiei. Persoanele care fumează (activ sau pasiv) vor consuma, pe lângă rădăcinile acestei plante, frunzele sale verzi şi proaspete, ce conţin din belşug clorofilă, care ajută la eliminarea metalelor grele şi a altor substanţe toxice din fumul de ţigară.
Afecţiuni ale pielii. Fiind una dintre legumele cu efectele detoxifiante puternice, ridichea este un medicament excelent contra bolilor dermatologice. Mai ales în afecţiunile cronice, cum ar fi eczema alergică, psoriazisul, acneea, ori în dermatitele atopice, cura cu această legumă este de un real ajutor. Ridichile vor fi consumate în salate, unde vor fi asociate cu uleiul de măsline presat la rece, care le completează şi le potenţează foarte mult acţiunea terapeutică.
Proprietăţi de stimulare a imunităţii: ridichile întăresc organismul împotriva infecţiilor prin conţinutul mare de vitamina C (14.8mg / 100g), combat anorexia şi sunt excelente pentru persoanele aflate în convalescenţă sau care resimt o stare de extenuare fizică şi psihică; de asemenea, sucul de ridichi scade febra şi este foarte bun în combaterea răcelii şi a alergiilor.
Aplicaţii externe
Înţepăturile de insecte – sunt tratate popular cu o rădăcină de ridiche tăiată în două, cu care se freacă bine locul afectat, după îndepărtarea prealabilă a acului. Ridichea face inactive unele substanţe care produc alergie şi inflamaţii, anihilează eventualele bacterii transmise prin înţepătură de insecte.
Tenul ofilit – se revigorează dacă este frecat în fiecare dimineaţă cu o rădăcină de ridiche tăiată în două. Tratamentul durează 5 minute pentru fiecare obraz. Stimulează puternic circulaţia sanguină, îndepărtează celulele moarte de la nivelul pielii şi stimulează refacerea şi întinerirea ţesuturilor.
Tenul acneic – se aplică acelaşi tratament cu ridichea tăiată în două, cu care se freacă bine părţile afectate, de două ori pe zi. Acest tratament are un dublu efect: desfundă porii pielii şi inactivează bacteriile de la nivelul ei. Cele mai bune efecte le are atunci când este dublat de consumul frecvent de ridichi, care au efect laxativ şi detoxifiant puternic.
Precauţii la consumul de ridichi
Principala precauţie la administrarea acestor legume se adresează persoanelor cu digestie sensibilă, cu predispoziţie către gastrită hiperacidă sau dischinezie biliară hipertonă. Dacă simţiţi cea mai mică jenă digestivă după administrarea lor, reduceţi porţia zilnică şi consumaţi-le doar la sfârşitul mesei.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI