Primele transfuzii cu sânge creat în laborator au început. Cum este realizat și cum ar putea fi utilizat

Într-un centru din Cambridge, cercetătorii din Marea Britanie au realizat primele transfuzii cu sânge creat în laborator. La momentul actual cantitatea de sânge administrată voluntarilor este minusculă, echivalentul a două lingurițe, dar doza va crește pe măsură ce continuă testele clinice.

Experimentul este considerat unul revoluţionar de oamenii de ştiinţă, care speră că sângele creat în laborator va putea fi administrat, în viitor, persoanelor cu grupe de sânge foarte rare sau care suferă de afecţiuni precum anemia celulelor în seceră, unde ţesutul sanguin normal poate fi respins de corp.

Cum este obţinut sângele în laborator

Pentru a fabrica sângele care să se potrivească perfect cu persoana care îl primeşe, cercetătorii britanici folosesc iniţial o pungă de sânge normală, de 470 de mililitri. Sângele este pus într-o centrifugă magnetică, care permite separarea celulelor stem de celelalte. Celulele stem sunt celule nediferenţiate, care pot forma, ulterior, orice tip de ţesut.

Prin manipularea lor, cercetătorii au reuşit să le transforme în globulele roşii, găsite în sânge. Acestea sunt lăsate apoi în soluţii nutritive, pentru a se înmulţi. Este nevoie de trei săptămni pentru ca de la jumătate de milion de globule să se ajungă la 15 de miliarde – cantitatea necesară pentru o transfuzie.

„Vrem să fabricăm cât mai mult sânge, în viitor. Imaginea pe care o am în cap este o cameră plină cu maşini care îl produc în continuu din sângele normal, de la donatori”, a declarat profesorul Ashley Toye, unul dintre cercetătorii care a dezvoltat proiectul.
Cine ar putea beneficia de transfuzii

Ashley Toye spune că, în primă fază, de sângele creat în laborator ar putea beneficia pacienţii care nu au grupele sanguine normale A, B, AB sau 0.

„Unele grupe sunt atât de rare încât doar 10 oameni din ţară pot fi donatori”, spune cercetătorul.

Grupa denumită „Bombay”, de exemplu, după ce a fost descoperită în India, apare la o persoană din zece mii, în sudul Asiei şi la o persoană dintr-un milion, în Europa.

Sângele fabricat în laborator ar putea fi folosit şi în cazul pacienţilor care necesită transfuzii frecvente, în combinaţie cu sângele primit de la donatori. Avantajul globulelor roşii realizate în laborator este că supravieţuiesc în jur de 120 de zile și pot spori eficacitatea unei transfuzii în care este folosit sânge mai vechi.

Un alt grup de persoane care ar putea beneficia de sângele creat în laborator sunt pacienţii cu anemie a celulelor în seceră. Aceştia au nevoie de transfuzii regulate, pentru deblocarea vaselor de sânge. Însă chiar dacă tipul de sânge primit este din grupa lor, dacă alte substanţe, precum anumiţi antigeni, nu se potrivesc, corpul lor va respinge transfuzia.

„Această cercetare de elită stabileşte o fundaţie pentru fabricarea de globule roşii care pot fi transfuzate în siguranţă oamenilor cu anemie a celulelor în seceră sau care au nevoie în mod frecvent de transfuzii”, a declarat Farrukh Shah, directorul diviziei de transfuzii din sistemul naţional de sănătate britanic.

Transfuziile de la donatori nu vor dispărea prea curând

Testele clinice vor continua pe parcursul a mai multor luni și urmează să fie extinse la un grup mai mare de voluntari. Cercetătorii nu au observat până acum efecte adverse, din contră, speră ca sângele creat în laborator să fie mai eficient ca cel de la donatori.

Rămân, însă, constrângeri financiare și tehnologice. Crearea sângelui în laborator este costisitoare, iar celulele stem recoltate au o durată de viață limitată, ceea ce limitează cantitatea în care pot fi produse.

Cercetătorii spun că în viitorul apropiat sângele de la donatori va rămâne baza, când vine vorba de transfuzii, iar cel crescut în laborator va fi folosit doar în cazuri de strictă necesitate.

12 noiembrie – triplă sărbătoare a Armatei Române: Ziua Cercetaşilor, Geodezilor militari și SMG

Data de 12 noiembrie marchează o triplă sărbătoare în istoria Armatei României: în anul 1859, prin Înaltul Ordin de Zi nr. 83 al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, este înfiinţat Corpul de stat major general al Armatei Principatelor Unite, actualul Stat Major General, s-au pus bazele Serviciului Topografic al Armatei Române și s-a constituit „Secția a II-a” din cadrul Corpului de Stat Major General, ca prim element organizat al armei Cercetare a Armatei Române.

Pe 6 aprilie 1877, odată cu mobilizarea armatei române, prin Înaltul Decret nr. 491, a fost înfiinţat Marele Cartier General, cu atribuţii în conducerea operaţiunilor militare. De-a lungul îndelungatei sale istorii, Statul Major General a purtat diferite denumiri, precum Marele Cartier General, Marele Stat Major etc. După anul 1990, Marele Stat Major a urmărit cu consecvenţă obiectivul transformării Armatei României într-o structură militară modernă, bine echipată şi instruită, capabilă să-şi îndeplinească atribuţiile, atât în vederea asigurării securităţii teritoriului naţional, cât şi în cadrul NATO sau al unor misiuni militare internaţionale, iar din 1994 a revenit la denumirea de Statul Major General.

*Prima hartă inscripționată cu numele „România”

Tot prin Înaltul Ordin de Zi nr. 83/12.11.1859, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a pus bazele Serviciului Topografic al Armatei Române. După această dată, atât structura organizatorică a acestuia, cât și tehnologia de obținere a hărții topografice militare au fost perfecționate continuu. Printre realizările topogeodezilor militari se numără prima hartă topografică pe care este înscris numele „România”, executarea unor lucrări topografice pentru zonele de operații ale armatei române în timpul Războiului de Independență, medalii de aur și de argint la Expoziția Universală de la Paris (1899), rețeaua triangulației de stat de ordinul I-IV, rețeaua nivelmentului de stat de ordinul I-IV, harta topografică militară la scările 1:25.000 — 1:1.000.000, planuri topografice ale localităților, lucrări complexe și deosebit de importante pentru economia națională ș.a.

Începând cu anul 1963, după o perioadă de experimentare, s-a trecut efectiv la actualizarea hărții topografice la scara 1: 50.000, folosind procedee topofotogrametrice moderne, activitate finalizată în anul 1973. Din 1991, sectorul productiv a trecut în subordinea Institutului de Cercetare, proiectare, producție în domeniul topogeodeziei militare, ca secție a acestuia, iar Unitatea de Geodezie și Topografie și-a schimbat denumirea în Unitate de Instrucție și Pregătire Topogeodezică.

*Cercetașii – militari de elită ai Armatei României

Data de 12 noiembrie 1859 este și ziua de naștere a “Secţiei a II-a” din cadrul Corpului de Stat Major General, ca prim element organizat al cercetării armatei române. Reuşita oricărei misiuni de luptă este asigurată de deţinerea informaţiei, care depinde de rapiditatea cu care este oferită conducătorilor militari și de calitatea acesteia, nu de puține ori o decizie corectă luată la timp ducând la salvarea de vieți omenești în cadrul unor teatre de operații.

Cercetaşii sunt cei care se infiltrează în spatele liniilor inamice, cei care învață comportamentul localnicilor și pot distinge urmele lăsate de mașini, animale și oameni. Sunt cei mai expuși pericolului și, nu în puține situații, se sacrifică pentru a salva viața camarazilor, dacă situația o cere. Cercetașul vede, fără să fie văzut, aude, fără să fie auzit, este invizibil, dar omniprezent, sunt primii care sesizează pericolul, motiv pentru care nu oricine poate deveni cercetaș. De aceea, cercetașii, alături de transmisioniști, sunt militari de elită ai Armatei Române. La mulți ani tuturor sărbătoriților zilei de 12 noiembrie! (R.G.)

Vânătoarea cocoșilor de munte, oprită de instanță: Recoltarea cotelor a fost suspendată

În cursul zilei de joi, 10 noiembrie, magistrații Curții de Apel Brașov au decis suspendarea Ordinului Ministrului Mediului privind aprobarea cotelor de recoltă pentru specia cocoş de munte.

Printr-un ordin de ministru publicat pe 10 octombrie în Monitorul Oficial s-a decis ca în perioada septembrie – noiembrie 2022 să fie vânate 239 de exemplare pe teritoriul României. Cea mai mare cotă de recoltare a fost stabilită pentru județul Harghita, locul de baștină al ministrului Tanczos Barna.

Asociațiile ornitologice sau de mediu se opun categoric vânătorii de cocoș de munte. Ordinul de ministru este semnat de secretarul general al Ministerului Mediului. Practic, ordinul a redeschis vânătoarea pentru cocoșul de munte, după 10 ani de interdicție. În 2011, ultimul an în care s-au mai alocat cote de vânat, prețul pe care îl plătea un vânător pentru un singur exemplar ajungea și la 1.000 de euro.

Cocoșul de munte este o specie extrem de rară și greu de capturat. Potrivit unor estimări realizate la nivel național cu privire la efectivele de cocoși de munte din România, numărul exemplarelor din această specie a ajuns la 11.957.

Sursa: digi24.ro