Patrimoniul şi mineritul nu se exclud!

Către: MINISTRUL CULTURII ŞI PATRIMONIULUI NAŢIONAL, DOMNUL KELEMEN HUNOR; PREŞEDINTELE COMISIEI NAŢIONALE A MONUMENTELOR ISTORICE, DOMNUL VIRGIL POLIZU; MEMBRII COMISIEI NAŢIONALE A MONUMENTELOR ISTORICE; PREŞEDINTELE PRO PATRIMONIO, PROF. ŞERBAN CANTACUZINO; VICEPREŞEDINTELE PRO PATRIMONIO, ARH. ŞERBAN STURDZA; PREŞEDINTELE ACADEMIEI ROMÂNE, ACAD. IONEL HAIDUC; PREŞEDINTELE ORDINULUI ARHITECŢILOR DIN ROMÂNIA, ARH. ŞERBAN ŢIGĂNAŞ; PREŞEDINTELE UNIUNII ARHITECŢILOR DIN ROMÂNIA, PROF. PETER DERER; PREŞEDINTELE ICOMOS ROMÂNIA, PROF. SERGIU NISTOR

Stimaţi domni,

În numele tuturor comunităţilor miniere din judeţul Alba, doresc să subliniez încă o dată faptul că, în lipsa unui program urgent şi concret de conservare, obiectivele de patrimoniu din Roşia Montană – aflate deja într-o stare avansată de degradare – riscă să se piardă definitiv. Pentru a fi conservat şi pus în valoare, patrimoniul din Roşia Montană are nevoie de finanţări substanţiale, care nu au putut fi puse la dispoziţie până acum prin bugetul de stat – şi este cu atât mai puţin probabil ca aceste fonduri să fie alocate în prezent, când bugetul se confruntă cu dificultăţi fără precedent. În cea mai mare parte, patrimoniul de la Roşia Montană a fost cercetat, descoperit şi întreţinut în ultimii ani numai din resurse private, generate de un proiect minier.
Comunitatea din Roşia Montană îşi doreşte şansa de a pune în practică propriul Plan Strategic de Dezvoltare Socio-Economică, elaborat în conformitate cu principiile dezvoltării durabile, plan care prevede dezvoltarea pe termen lung a comunei Roşia Montană prin exploatarea zăcământului auro-argentifer. Odată cu dezvoltarea economică, vom avea astfel surse de venit indispensabile unei zone sever afectate de şomaj şi sărăcie, precum şi sursele de finanţare necesare reabilitării şi conservării patrimoniului cultural. Aceste argumente justifică susţinerea largă de care se bucură mineritul în rândul comunităţii locale, în detrimentul iniţiativei de înscriere a Roşiei Montane pe lista UNESCO. Această înscriere, în fapt o simplă declaraţie de intenţii, nu poate asigura resursele necesare unei bune conservări şi administrări a patrimoniului din zonă şi nici nu poate aduce locuri de muncă minerilor din Roşia Montană. Din contră, o astfel de măsură, luată împotriva voinţei comunităţii, nu ar face decât să accelereze degradarea patrimoniului arhitectonic şi arheologic din zonă.
Prin urmare, respingem din nou, cu fermitate, presiunile emoţionale repetate de listare UNESCO a comunei Roşia Montană. Aşa cum reprezentanţii comunităţii au subliniat şi în scrisorile din 21.07.2010 şi 18.01.2011, comunităţile din Roşia Montană şi din judeţul Alba consideră că iniţierea procedurii de listare UNESCO a obiectivelor de patrimoniu din Roşia Montană contravine intereselor legitime de autodeterminare ale comunităţii şi este motivată numai de intenţia de blocare a unui proiect de dezvoltare minieră din Munţii Apuseni. Subliniem din nou faptul că populaţia locală nu a fost niciodată consultată cu privire la iniţiativa de introducere a Roşiei Montane pe lista UNESCO, ceea ce este un abuz şi contravine oricăror practici democratice.
Oamenii din zonă au convingerea că numai mineritul poate asigura bunăstarea acestei zone şi fondurile necesare restaurării patrimoniului. Aşa cum au demonstrat ultimii zece ani, singura şansă reală pentru patrimoniul Roşiei Montane este un parteneriat public-privat, sub coordonarea autorităţilor locale şi a specialiştilor.

Cu deosebită consideraţie,
Eugen FURDUI,
Primar Roşia Montană

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI