Medicii de familie, ţinte vii în colimatorul Ministrului Sănătăţii

Mă întreb, fără să fiu retoric, oare ce tânăr din România ar vrea să devină medic văzând acest război crunt pe care ministrul sănătăţii îl poartă împotriva bolnavilor şi a halatelor albe? Cine ar mai deveni medic dacă ar putea prevedea toate dificultăţile care îl aşteaptă: veşnic un om ocupat, veşnic un om obosit, veşnic cu mâinile şi ochii pe mizeria umană, veşnic cu halatele transpirate şi murdare de sânge din sălile de operaţie dar cu zâmbetul pe buze. În lupta cu boala şi moartea medicul iese câteodată învingător, câteodată învins dar întotdeauna se ridică asemeni păsării Phoenix şi luptă mai departe într-un sistem sanitar veşnic subfinanţat.
Până când ministrul sănătăţii nu va înţelege acest lucru, medicii şi pacienţii vor fi în continuare în căutarea unui vindecător miraculos. Războiul transformării spitalelor în azile sau a comasării spitalelor mici nu s-a terminat, protestele halatelor albe dar şi ale pacienţilor fiind în desfăşurare şi domnul ministru ţinteşte din nou de astă dată spre medicii de familie care sunt baza piramidei sistemului medical.
Medicul de familie care nu-l priveşte pe bolnav ca pe un om oarecare ci ca pe un om „din familia lui” are un spirit de Sherlock Holmes veşnic în căutare de semne de boală, de prescripţie de medicamente dar făcând şi o medicină preventivă şi oferind multă căldură, duioşie, linişte şi de ce nu, speranţă bolnavului. El, medicul de familie, are o sporită capacitate de analiză şi sinteză pe care noi medicii specialişti nu le avem aşa de dezvoltate. El trebuie să decidă din noianul de medicamente prescrise de medicii specialişti, „ce merge şi ce nu merge” la boala pacientului. Pe aceşti medici „îi ţinteşte” ministrul sănătăţii. Medicii de familie nu vor să semneze şi pe bună dreptate Contractul cadru pe anul 2011 cu Casa de Asigurări de Sănătate deoarece are consecinţe grave asupra medicului şi asupra bolnavilor. În Contractul cadru se prevede un plafon la reţetele compensate şi gratuite şi la investigaţiile medicale. Acest lucru îi va determina pe medici să aleagă între pacienţi: cine moare, cine trăieşte. Medicul de familie refuză să ia locul lui Dumnezeu.
Tot în Contractul cadru se prevede pentru medicina primară o sumă mai mică cu 3,4% în 2011 faţă de 2010. Acum când se scumpeşte totul, inclusiv medicamentele, banii sunt mai puţini. Nu este drept!
De asemenea, Contractul cadru obligă pe medicii de familie să înscrie pe noul card de sănătate datele pacienţilor şi istoricul medical. Inscriptorul de card costă 3000 de euro, bani pe care trebuie să-i dea doctorul iar o inscripţie durează 30 minute de pacient. Dacă ar avea 1500-2000 de pacienţi faceţi dumneavoastră o socoteală să vedeţi câte ore ar trebui să se muncească.
O altă directivă a Contractului cadru este înfiinţarea unor centre de permanenţă, o idee veche PSD-istă îmbrăcată portocaliu. Nu se spune însă în ce spaţii vor funcţiona, cu ce bani, cine plăteşte gărzile medicilor de familie.
Medicii de familie care au mai puţin de 1500 de pacienţi vor veni cu bani de acasă sau vor da faliment. Cine vor fi aceşti medici? Vor fi în general tinerii care intră în sistem şi se vor trezi direct medic-şomer. De asemenea se vrea ca acest contract să se semneze pe 2 ani, ceea ce este o gravă nedreptate deoarece nu ştii cum vor evolua preţurile în acest timp.
Acestea sunt câteva probleme importante pentru medicii de familie care ar trebui cunoscute de marele public.
Medicul se realizează prin pacienţii lui, adică prin oameni suferinzi şi bolnavi. Până nu veţi înţelege nobleţea compasiunii, domnule ministru, nu veţi fi niciodată ministrul sănătăţii în sufletul medicilor, dar mai ales în sufletul celor suferinzi şi bolnavi.
Dr. Mircea FRENŢIU, medic primar chirurg

ELIT

Email: stiri@ziarulunirea.ro
Tel: 0258.811.419