Luni, 3 martie începe Postul Paştelui. Cât durează şi cum ne hrănim în această perioadă

Postul Sfintelor Paşti sau Postul Mare din anul 2014 va începe în 3 martie şi durează până în 19 aprilie, iar Ziua Învierii va fi prăznuită în 20 aprilie, conform calendarului creştin ortodox. Postul Paştelui este postul dina­intea Învierii Domnului, este cel mai lung şi mai aspru dintre cele pa­tru posturi de durata ale Bisericii Ortodoxe, fiind numit şi Postul Mare.

Pastele este sărbătoarea Învierii Domnului. Modul de calculare a datei Sfintelor Paşti s-a stabilit la primul sinod ecumenic, ţinut în anul 325 la Niceea. Sărbătoarea Paştelui este momentul în care prăznuim “omorârea morţii, sfărâmarea iadului şi începătura altei vieţi veşnice şi săltând îl lăudam pe Mântuitorul, pe cel unul binecuvântat şi preamărit, Dumnezeul părinţilor noştri”. Ca acest lucru să se întâmple cu adevărat şi în noi este nevoie ca sa zicem “fraţilor şi celor ce ne urăsc pe noi şi să iertăm toate pentru Înviere şi aşa să strigam: Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le”.

Cum ne hrănim în post  

Medicii spun că postul este unul foarte restrictiv, din punctul de vedere al alimentaţiei, practicanţii săi fiind privaţi de proteinele complexe ce se găsesc în carne, ouă şi lactate. Aceste alimente pot fi înlocuite cu produse de origine vegetală, cum ar fi soia, fasole, ciuperci, etc.    Odată cu privarea de proteine, apare şi o carenţă de vitamine şi oligoelemente vitale, care se găsesc în produsele de origine animală (vitamina A, D, complexul B). Aceste lipsuri conduc la schimbări ale metabolismului, precum şi la încetinirea anumitor funcţii ale organismului (cum ar fi procesul de creştere, sinteza de hormoni), ceea ce face ca efectele benefice ale postului (în plan fizic şi spiritual) să fie însoţite de unele mai puţin dorite, cum ar fi  riscul de creştere în greutate (prin consumul excesiv de alimente cu conţinut exclusiv sau majoritar de hidraţi de carbon (glucide) – pâine, paste, mălai, dulciuri, cartofi, fasole, etc.);  consum exagerat de preparate pe bază de soia şi/sau de pateuri vegetale (care au un conţinut ridicat de aditivi şi grăsimi vegetale); mai frecvent în faza iniţială, ca efect al detoxifierii organismului, la unele persoane pot apărea manifestări de tipul: acnee, miros neplăcut al gurii şi/sau corpului (se impun  măsuri de igienă riguroase); uşoare dureri de cap, senzaţie de greaţă, constipaţie (care dispar însă,  pe măsură ce organismul se obişnuieşte cu noua dietă).    Ca urmare, este indicat ca postul să fie ţinut doar de persoanele cu stare bună de sănătate, care nu suferă de diabet zaharat, anemie sau imunodepresive (tuberculoză, SIDA, unele boli infecţioase – tuse convulsivă, rujeolă, gripă),etc. De asemenea, nu se recomandă la copii, vârstnicii cu starea de sănătate efectată, gravide, persoane care lucrează în condiţii deosebite (frig, muncă fizică grea, etc).

De asemenea, medicii spun că trebuie să ţinem cont şi de alte recomandări, respectiv alimentele să fie preparate în special prin fierbere, înăbuşire sau la cuptor şi nu prăjite – pentru  a reduce cantitatea de grăsimi şi aportul de calorii suplimentare; să consumăm în cantităţi suficiente legume şi fructe proaspete; să fim cumpătaţi, să nu mâncăm mult şi nu consumăm băuturi alcoolice iar dacă sănătatea nu ne permite, să nu ţinem postul prea restrictiv pe o perioadă lungă de timp şi să nu ezităm să-l întrerupem dacă nu ne simţim bine.

Postul şi rolul lui în viaţa credincioşilor

Precum bine se ştie, postul este reţinerea totală sau parţială de la anumite alimente şi băuturi, pe un timp mai lung sau mai scurt, în scop religios-moral. Aceasta reţinere de la mâncări şi băuturi trebuie însă însoţită şi de reţinerea de la gânduri, pofte, patimi şi fapte rele, ceea ce înseamnă că postul trupesc trebuie să fie însoţit de post sufletesc. Postul este de origine şi instituire divină, de aceea îl găsim practicat din vremuri străvechi, întâlnindu-l aproape în toate religiile şi la toate popoarele.

Postul Sfintelor Paşti – felul postirii

În primele secole, unele persoane posteau doar în Vinerea Patimilor, altele două zile înainte de Pasti, alţii o săptămână, în vreme ce unii posteau opt săptămâni.

La sfârşitul secolului al III-lea, Postul Sfintelor Paşti a fost împărţit în postul prepascal (Postul Păresimilor) care ţinea până la Duminica Floriilor, cu o durata variabila şi Postul Paştilor (postul pascal), care ţinea o săptămână, adică din Duminica Floriilor până la cea a Învierii Domnului. După Sinodul I ecumenic de la Niceea din anul 325, Biserica de Răsărit a adoptat ca durata acestui post sa fie de şapte săptămâni, durata prezentă şi astăzi.

---

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI

---

---