Domnul Nicolae Costea din Ighiu împlineşte astăzi 74 de ani. Prilej cu care îi urăm din toată inima „La mulţi ani, cu sănătate, pace şi prosperitate, alături de cei dragi!” Cum am aflat acest lucru şi de ce fac această urare? Pentru că domnul Costea, cu toată vârsta sa înaintată ne-a vizitat acum câteva zile la redacţie ca să ne prezinte volumul său de versuri intitulat „Seminţele iubirii” şi ca să ne… încurajeze. Ca şi cum ar fi avut o ştiinţă tainică de pătruns în suflete, ca şi cum mi-ar fi simţit zbuciumul şi îndoielile în lupta zilnică din paginile ziarului, bătrânul Costea a venit la momentul oportun, de parcă l-ar fi trimis cineva, ca să-mi zâmbească încurajator, să-mi strângă mâna şi să mă îndemne să continuu cu unele subiecte pe care le-am deschis şi le-am lăsat în aşteptare cam de mult timp. Subiecte asupra cărora nu mă prea îndemna inima să mai revin, dar pe care le voi relua acum, pentru că am primit încuviinţarea din partea vocii populare…
Ulterior m-am interesat la Ighiu despre Nicolae Costea şi am aflat data naşterii sale, prin urmare am ţinut să-l felicit, cu atât mai mult cu cât acest om, aparent simplu, este cu adevărat o conştiinţă românească vie şi o voce a satului românesc, una dintre vocile „de jos” care se aud tot mai slab în concertul de urlete flămânde şi deşucheate ale celor „de sus”. Drept dovadă a autorităţii şi sensibilităţii vocii lui Nicolae Costea, redau câteva versuri din volumul său, produse cu un uimitor simţ al versificaţiei, făcă nicio greşeală de ritm, rimă şi măsură metrică: „Mă reîntorc la voi, ţăranii mei!/ Aici, până la moarte voi rămâne/ Am suferit atunci, în anii grei/ Când nu aveam pe masa noastră pâine.// Cei care-aţi fost bunici şi taţi atunci/ V-aţi risipit precum un nor de fum,/ Aţi dispărut, în cioareci şi opinci,/ Copiii voştri-s străbunici de-acum.// Am de la voi ogorul fermecat,/ Stropit cu elixirul nemuririi,/ Ogor în care eu am semănat/ Şi au rodit seminţele iubirii.// Dar roadele, vă spun cu jurământ,/ N-am să le iau cu mine-n veşnicie,/ Le las cu drag aicea pe pământ/ La cei cuminţi, flămânzi de poezie.” Orice comentariu e de prisos. Încă o dată, „La mulţi ani!”. Ne mândrim şi noi, cu astfel de cititori fideli!
Ioan HĂNŢULESCU
