Jurnal de călătorie în Spania: Prima zi, sub semnul fricii de Ebola!

La invitaţia Asociaţiei “Juan Ramon Jimenez y Lucian Blaga”, a romanilor din Madrid, am plecat marţi, 21 octombrie, într-o călătorie în Spania, unde voi participa la o serie de manifestări dedicate marelui scriitor spaniol, câştigător al Premiului Nobel pentru literatură în anul 1956, an în care a fost propusă şi nominalizarea lui Lucian Blaga (din păcate candidatura acestuia nefiind posibilă, având în vedere faptul că Blaga era detestat de către exponenţii regimului comunist).

Plecarea în sine mi-a lăsat deja un gust amar, drumul cu autocarul până la Tg.Mureş, unde a avut loc îmbarcarea pentru Madrid, fiind în măsură să demonstreze că avem o ţară binecuvântată cu frumuseţe, dar de care noi înşine ne batem joc copios. Am încercat să privesc cu ochii unui străin acest drum şi m-a cuprins deznădejdea. Mai întâi faptul că la opririle de pe parcurs, aici, în ţară, călătorii, mai ales femeile, s-au arătat dezgustate de starea toaletelor, unde era mizerie şi lipsea elementara hârtie igienică, ba chiar mai mult, au fost nevoite să se spele pe mâini cu apă plată, cumpărată de pe la chioşcuri. Drumurile, fireşte, aşa cum le ştiţi, deşi se luceraza “în draci”, ceea ce deranjează mult circulaţia.

*”A-r-l Vl-cu”, pioner al aeronauticii roâneşti

Mai mult decât atât, la Aeroportul Transilvania, din Tg.Mureş, imaginea este dezolantă, menită să inspire neîncrederea călătorilor. Însăşi statuia dedicată pionierului aeronauticii romanesti, Aurel Vlaicu, este lăsată de izbelişte. Străinii pot admira în toată splendoarea ei inscripţia care atestă că monumental respectiv, coşcovit şi prăbuşit pe alocuri, este dedicat lui… A-r-l Vl-cu. Simbol perfect al decăderii aeronauticii noastre. Acum, sincer vorbind, ce încredere poate avea un străin în siguranţa zborurilor de pe acest aeroport, în condiţiile în care faţada arată aşa cum arată?

Un sfat pentru cei ce se încumetă să călătorească plecând din Tg.Mureş: să  aveţi tot ce vă trebuie la îndemână, altfel trebuie să mergeţi kilometri buni ca să cumpăraţi una sau alta. Cu taxi, fireşte, că în zonă nu circulă autobuze…

*O oră întârziere, din frică de Ebola

Călătoria cu Wizz Air a fost excelentă. Condiţii OK, preţ acceptabil. Cele trei ore de drum pe calea aerului s-au transformat, însă, în patru ore. Trei ore drumul propriu zis şi aproape o oră de rotire deasupra aeroportului, fireşte că, în ciuda asigurărilor din partea membrilor echipajului, călătorii s-au cam panicat. Toţi îşi imaginau cine ştie ce defecţiune catastrofală, văzând cum aparatul coboară şi urcă din nou, de mai multe ori, parcă nehotărât în a se apropia de pământ, deşi condiţiile atmosferice păreau foarte bune. Abia la aterizare am aflat că aeroportul din Madrid este mai aglomerat decât de obicei, traficul prin acesta fiind îngreunat din pricina unor măsuri speciale de securitate, inclusiv din pricina celor impuse de ameninţarea cu virusul Ebola, ştiut fiind (şi aflat deja din presă) că un astfel de caz s-a înregistrat recent, chiar la Madrid.

Miercuri am luat deja contact cu câteva familia de români stabiliţi de mai multă vreme în Spania, scriitori şi artista, asupra carora voi reveni zilele următoare.

Ioan HĂNŢULESCU

---

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI

---

---