Ziarul Unirea

Generaţia „touch screen”

Bunicul a fost generaţie de sacrifiu. Şi pe front şi acasă, unde a făcut puşcărie politică pentru că, vezi Doamne, a luptat împotriva ruşilor şi era duşman de clasă al comuniştilor ce abia se înfiripau. Cu toate acestea, vorbea nemţeşte şi ungureşte, iar de scris în limba română, scria fără nicio greşeală. Lui şi generaţiei lui, patria recunoscătoare i-a întors spatele şi l-a uitat. Un frate de-al lui bunicu-meu a făcut altceva: a luptat în munţi, cu arma în mână, aşteptând să vină americanii. A dispărut fără urmă. Nici azi nu i se ştie mormântul, în care l-or fi prăvălit forţele securităţii, după ce l-or fi executat sumar. Nu a avut parte nici măcar de o lumânare la căpătâi. Şi nici măcar de memorie din partea urmaşilor. Toată familia ştia că nu e bine să vorbeşti despre „Bărbosul”, că ăsta a fost duşmanul regimului „democratic”. Tata, săracu’, a făcut parte dintr-o altfel de generaţie de sacrificiu. Aia care a edificat societatea multilateral dezvoltată, generaţia Bumbeşti-Livezeni şi a industrializării. A citit foarte mult în tinereţe, că eram fascinat eu, de câte ştia el, biet muncitor la fabrica de la Cugir. Plus că a fost un om cu mâini de aur, priceput la orice lucru practic de care se apuca. S-a bucurat de puţini ani de pensie, căci viaţa de trudă şi de umilinţe l-a ros ca un cancer. A murit departe de locurile natale şi a muncit până în clipa în care a închis ochii.
Eu am fost generaţia în blugi. Aia revoltată, cu plete, care asculta „Europa liberă”, care citea Dinescu şi Ana Blandiana pe sub mână, care spunea bancuri politice, care stătea şiroind de ploaie la spectacolele Cenaclului „Flacăra”. Apropo, blugii şi pletele (pentru care eram vânaţi pe vremea lui Ceauşescu, ca nişte răufăcători) erau nişte embleme ale dorinţei de libertate. Şi ştiţi cât ne costa pe vremea aceea o pereche de blugi, aduşi pe sub mână de către bişniţari şi vânduţi sub nasul miliţienilor (care-şi luau „dreptul”), în talciocul de la Someşeni – Cluj? 1.000 de lei! Fireşte că bietul tata nu a avut niciodată atâţia bani să-mi dea, dar am muncit o vară întreagă în atelierul lui de acasă (unde făcea bricege, sau „fuşeraie”, ca să mai aibă un ban în plus), iar pentru munca aia şi pentru alte munci pe care le-am prestat (am crăpat în două zile un camion de butuci pentru lemne de foc), propriul meu tată m-a recompensat cu… banii de blugi. Dar ce mândru am fost. Tot eu şi generaţia mea am făcut revoluţia. Sau cel puţin aşa ne-am închipuit când ne-am revoltat în 1989, fără să ştim ce se ascundea în spatele acestei manifestări. Într-un fel, şi eu am fost tot o generaţie de sacrificiu. Şi aşa am şi rămas. Am citit şi eu cât am cuprins, că aşa am ajuns jurnalist.  Apoi, după „loviluţie”, au venit la putere comuniştii din linia a doua, adică taman ăia pe care am fi vrut noi cel mai mult să-i alungăm şi să-i îndepărtăm de la putere. Din păcate, legea lustraţiei a fost doar un vis… Aşadar, „comuniştii cu faţă umană” s-au înfipt la putere şi s-au consolidat, s-au vopsit în toate culorile partidelor democratice, iar eu şi generaţia mea ne-am sacrificat în continuare ca să le asigurăm prosperitatea. Lor şi progeniturilor lor. Fiul meu face parte din generaţia „decreţeilor” (din perioada în care era interzis avortul), o generaţie „cu cheia de gât”, care locuia mai mult prin faţa blocului, decât în casă. El continuă sacrificiul meu, muncind pe un salariu de mizerie, ca să umfle conturile aceloraşi comunişti şi ale copiilor lor, împotriva cărora am luptat şi eu, şi tata (în felul lui) şi bunicul.
Acum e la putere generaţia „touch screen”. Adică generaţia progeniturilor comuniste, a copiilor şi a nepoţilor lor, care au primit de-a gata totul. Inclusiv jucăriile astea tehnice. Ăştia s-au născut direct în puf, ca şi părinţii lor. Nu au sacrificat niciodată nimic. În loc de şcoală îşi fac veacul prin cluburi şi prin baruri (deşi sunt minori), iar dacă i-ai decuplat de la telefoanele lor ultimul răgnet, şi de la laptop, nu mai au habar de nimic. Dacă îi întrebi despre Nichita Stănescu, vor şti despre el ceea ce au aflat de pe „google”, adică exact câtă vodcă bea poetul pe zi. Dar nimic despre poezia lui, despre suferinţa lui, despre marginalizarea lui… Ei bine, ceea ce mă înspăimântă e următorul lucru: generaţia asta care trăieşte din „atingerea unui ecran”, nu cred că va atinge vreodată nivelul de conştiinţă, valoare şi moralitate care li se cere celor ce sunt conştienţi că au o responsabilitate faţă de ţara în care trăiesc. Iar ei, din păcate, sunt cei ce vor moşteni ţara. Părinţii lor au furat-o şi au adus-o la ruină, iar ei vor face la fel. Şi dacă nu se vor pricepe să-şi satisfacă lăcomia furând, tot vor face pulbere ţara. Din prostia lor antrenată… „taci scrin”!

ELIT

Email: stiri@ziarulunirea.ro
Tel: 0258.811.419

ADEZIUNE PLUS ALBA

Te-ar putea interesa și:

Mesaje de SFÂNTUL IOAN religioase: Urări și FELICITĂRI pe care le puteți trimite prin SMS de Sf Ioan Botezătorul

Mesaje de SFÂNTUL IOAN religioase: Urări și FELICITĂRI pe care le puteți trimite prin SMS de Sf Ioan Botezătorul Creştinii… Citește mai mult pe ziarulunirea.ro

MESAJE de Sfântul Ion HAIOASE. Idei de SMS -uri pentru prietenii glumeţi dar şi pentru cei îndrăgostiţi, care îşi aniversează astăzi onomastica

Mesaje de Sfantul Ioan haioase. Urărări și felicitări de Sfantul Ion hazlii care poti fi trimise prin SMS.  Texte amuzante… Citește mai mult pe ziarulunirea.ro

7 ianuarie: Crăciunul pe rit vechi. Cum sărbătoresc ortodocşii pe stil vechi Naşterea Mântuitorului

7 ianuarie: Crăciunul pe rit vechi. Cum sărbătoresc ortodocşii pe stil vechi Naşterea Mântuitorului Crăciunul era sărbătorit pe 7 ianuarie… Citește mai mult pe ziarulunirea.ro

Mesaje de Sfântul Ioan amuzante. URĂRI şi FELICITĂRI haioase pentru prietenii care își sărbătoresc onomastica

Mesaje amuzante şi hazlii de Sfântul Ion 2021 • Urări şi felicitări haioase de Sfântul Ioan. SMS de Sfântul Ioan… Citește mai mult pe ziarulunirea.ro

Cui îi spunem „La mulți ani!” de Sfântul Gheorghe: Nume care se serbează în ziua Sfântului Mare Mucenic, purtătorul de biruință

Cui îi spunem „La mulți ani!” Nume derivate care se sărbătoresc de Sfântul Gheorghe: Nume care se serbează în ziua… Citește mai mult pe ziarulunirea.ro

Mesaje creștine de Sfântul Ion. Urări pe care le puteți trimite prin SMS celor care își sărbătoresc onomastica

Mesaje creștine de Sfântul Ioan 2021 • Urări și felicitări creștine care le puteți trimite prin SMS celor care își… Citește mai mult pe ziarulunirea.ro

3 Comentarii

gadea si ciutacu 9 iunie 2013 at 16:08

Generatia de azi „touch screen” cum o numesti nu e altceva decat rodul educatiei primite de la parinti, acestia din urma de multe ori neglijand familia, aducatia, comunicarea ca urmare a goanei dupa bani, joburi, etc. Nu stiu daca trebuie generalizat, nu cred ca e o generatie mai rea sau mai buna, in mod cert e produsul vremurilor tulburi de dupa ceea ce noi numim Revolutie. Poate nici nu e necasar ca tinerii din ziua de azi sa stie atat, sa citeasca atat cat am citit noi din moment ce societatea nu cere mai mult, sistemul de valori s-a rasturnat in toate domeniile inclusiv educatie, invatamant. Poate ca ei fiind foarte tineri privesc lucrurile din perspectiva „se poate si asa”, o alta forma a ipocriziei unei societati prost facute in care nu conteaza cutura, bunul simt ci „pila” si banul.

Hantulescu 10 iunie 2013 at 11:48

Comentariu pertinent si de bun simt. Intrutotul de acord!

Nick Carraway 13 iunie 2013 at 9:18

Când profesorii (unii, stiu ei care) vor inceta sa-si mai faca vile pe spinarea acestor „touch screen”, cand altii, din generatia autorului articolului, vor recunoaste ca si-au luat si ei examene mai pe ocolite, cand jurnalistii vor invata sa scrie corect si cand acesti tineri vor gasi modele de urmat in societatea lor, atunci ma voi grabi sa-i judec.

Pâna atunci, zic si eu ca un autor din Haiti ca e comod sa dam mereu vina pe altcineva ori pe altceva: pe colonialism, pe dictatura, pe cutremur… pe generatia „touch screen”.

Comentariile sunt oprite