FOTO, VIDEO| Imagini INEDITE din lumea celor care nu cuvântă: Vulpi, castori și pisici sălbatice fotografiate de un vânător albaiulian

Imagini INEDITE din lumea celor care nu cuvântă: Vulpi, castori și pisici sălbatice fotografiate de un vânător albaiulian

Așa cum ne-a obișnuit deja, un vânător profesionist albaiulian a realizat o serie de fotografii incredibile ce au în centru vulpi și castori surprinși în habitatul lor natural.

Imaginile au fost realizate de Felix Bogdan Dragomir,  iar pasiunea pentru fotografie și dragostea pentru natură s-au îmbinat perfect, acesta reuşind să surprindă în fotografii cele mai frumoase specii de animale sălbatice care trăiesc în județul Alba.

Ultimele fotografii postate pe contul său de facebook înfățișează  o vulpe șireată, un castor curios, dar și o pisică sălbatică.

Vulpea este un mamifer de marime medie, insa este cel mai mare din genul sau, Vulpes. Este caracterizata de o coada mare si stufoasa, cu insemne albe. Chiar daca este cunoscuta drept vulpea rosie, aceasta poate avea mai multe culori.

Cele mai intalnite culori sunt de la rosu ruginiu pana la rosu aprins. Partea din spate a urechilor este inchisa si partea inferioara a picioarelor numita „sosete” este mai inchisa la culoare. Datorita calitatilor sale vanatoresti si a ochilor ovali se considera, in mod gresit, ca este jumatate caine, jumatate pisica.

Dimensiunea unei vulpi este de 63 de centimetri masurata de la cap la coada si are o greutate de 5-7 kilograme.

Vulpea traieste aproximativ 5 ani in salbaticie si 12-14 ani in captivitate, iar perioada de gestatie dureza 51-53 de zile, dand nastere la 4-5 pui.

Castor fiber (castorul) este o specie rară. Este o specie care a fost extinctă pentru fauna României. A fost reintrodusă de curând pe unele râuri, Olt, Mureș, unde a început să dezvolte populații însemnate. Pe Mureș au fost introduse 12 perechi în anul 2001.

Ca loc de trai castorii își aleg un lac, un râu sau un parau, ale cărui maluri sunt bogate în pasuni. Aceste locuri sunt potrivite pentru construcțiile lor, în formă de colibe, zagazuri sau sate. Nici un alt mamifer cunoscut nu are geniul arhitectural al castorilor.

Animale izolate, castorii ocupă o galerie subterană simplă, asemănătoare cu cea de vidră. După ce își aleg locul, ei se folosesc de incisivii masivi și tăioși pentru a roade trunchiurile copacilor, reducându-le grosimea cu peste 50 cm., în câteva minute. Copăceii astfel doborâți în susul râului plutesc în aval de-a lungul unor canale special săpate în acest scop. Castorii înfig câteva bețe în poziție verticală în albia râului și cară lemnul doborât și crengile cu frunze peste acești suporți. Folosindu-se de pietre, presează apoi vegetația și o întăresc cu mâl din malul râului.

Construcția sub formă de baraj poate atinge până la 30 m lungime și 3 m înălțime, având o latură abruptă în susul râului și una cu pantă mai blândă în josul râului. Odată finalizat acest baraj care menține apa la un nivel constant, castorii trec la construirea vizuinii: un edificiu uriaș din mâl, păpuriș, bețe și pietre, cu o înălțime de 1.8 m și un diametru de 12 m. Aceste “cetăți” – movile în formă de cuptor, cuprind în interior o platformă de dormit, aflată deasupra nivelului apei, camera de locuit și cămări de provizii. Pentru a se proteja de prădători (urși) accesul se face înot, pe sub apă.

Pisica sălbatică (pe numele oficial Felis silvestris), este o apariție spectaculoasă în pădurile din România. Deși este prezentă, România fiind țara cu cea mai mare populație de pisici sălbatice din Europa, șansele de a o vedea în mediul natural sunt mici și foarte mici.

Conform estimărilor specialiştilor judeţele cu cele mai multe pisici sălbatice sunt Covasna, Braşov, Sibiu, Argeș, Alba, Hunedoara, Arad, Mureş, Neamţ, Cluj, Bistriţa, Iaşi. Aceiași pisică care trăiește în zonele de pădure de foioase din Carpații, poate fi întâlnită și în Deltă.

Pisica sălbatică este o felină mică, originară din Europa dn care se trag pisicile domestice. Specia este carnivoră și se hrănește cu mamifere mici precum rozătoare, pasări, dar poate ataca și pui de căprioară, pui de misterț și alte animale de mărime asemănatoare cu a ei. Pisica sălbatică poate să se obșinuiască ușor cu arii de râspandire diverse astfle că va putea fi văzută și savană, stepă și pădure. Indivizii sunt cenușii sau bruni și au dungi negre. Pot să ajungă 45–80 centimetri de lungime, coada de 25–40 centimetri și masa de 3–8 kilograme.

Pisica sălbatică este un animal singuratic, dar în perioada împerecherii poate fi întâlnită și în grupuri. Pisica sălbatică se împerechează în februarie-martie, iar după o gestație de circa 70 zile, femela naște 2-4 pui. Aceștia sunt orbi timp de 10-12 zile. După numai o lună, puii sunt capabili să își urmeze mama la vânătoare. De la aproximativ 3 luni pot vâna singuri. O caracteristică a împerecherii la pisica sălbatică este glanda perianală, de secreție externă, ce secretă un lichid cu miros de valeriană, folosit pentru marcarea teritoriului, dar și pentru atragerea partenerului. După unele ipoteze mirosul acesta provoacă reacția de vânare necontrolată din partea râsului, motiv pentru care teritoriile lor sunt complet separate, mai ales că perioade de împerechere și gestație se spuprapun.

Cele mai dezvoltate simțuri sunt auzul și mirosul. Prădătoare desăvârşită, mult superioară suratei sale domestice la acest capitol, nu este cu nimic mai prejos chiar comparativ cu marile feline. Pisica sălbatică europeană este un tigru în miniatură. O dovadă în plus este dentiţia tipic de felină, cu dinţi proporţional mai mari şi mai solizi decât ai pisicilor domestice și curajul excepțional mai ales al femelelor cu pui care nu se tem de nimic atunci când vine vorba de protecția puilor.

---

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI

---

---