Columbofilia, un hobby aproape la fel de rar întâlnit printre români ca și cuvântul în sine, începe să prindă „aripi” și în județul Alba, prin prisma iubitorilor de porumbei și creșterea lor pentru competiții.
Un astfel de pasionat, stabilit în Alba Iulia, a dorit să povestească pentru Ziarul Unirea ce înseamnă această dragoste pentru el și care sunt sacrificiile pe care un crescător de porumbei trebuie să le facă, pentru a face performanță.
„Numele meu este Cosma Alexandru, sunt un pasionat columbofil, cu porumbei sport, cu care particip la competițiile organizațiilor organizate de Organizația Județeană de profil, membră a Organizației Columbofile Naționale din România.
Pasiunea asta, ca să o luăm de la început, nu știu de unde am dezvoltat-o. În copilărie, îmi plăcea să îmi aduc porumbeii pe care îi găseam în diferite poduri de biserice, pe la mine prin localitate, că de loc sunt din județul Sălaj, din localitatea Căpâlna.
Acolo, nu am avut crescători de porumbei sportivi, dar pasiune am avut pentru porumbei, am încercat să îmi aduc, să îmi cresc. Era o pasiune, pe care nu pot să explic de unde vine și de unde o am.
În anul 1986, am venit la Alba Iulia. Eram fără stagiu militar satisfăcut, m-am dus în Armată împreună cu fratele meu mai mic, în 1988 m-am eliberat și m-am stabilit în Alba Iulia. Aici, am cunoscut un băiat, Dumitraș Marcel, care el avusese porumbei sport în copilărie, în Bărăbanț fiind foarte mulți foști și actuali columbofili și așa am luat pentru prima oară legătura cu sportul.
În anul 1990, am primit un apartament într-un bloc care s-a construit aici, la noi în Bărăbanț. Acolo, având pod, mi-am făcut prima crescătorie de porumbei și am început să-mi aduc tot felul de porumbei, de pe unde am știut, de pe unde mi-am găsit, ca orice începător.
Văzând că porumbeii pe care îi adunam nu aveau un randament deosebit, ne-având o calitate deosebită, sau o genetică deosebită, în 1992 m-am dus și mi-am achiziționat porumbei de la campionul național, din Timișoara și de la Vicecampionul național de atunci, domnul Dejica. Și, încă o parte, mi-am achiziționat de la doctorul Josan Eugen, care era pe atunci președinte la noi, la Asociație, niște porumbei pe care îi avem combinație cu cei rămași de la alt președinte, care se mutase în Ungaria.
De aici, am început să îmi construiec crescătoria de porumbei, între timp am cumpărat un fost saivan la Micești, mi-am făcut acolo o crescătorie destul de frumoasă și importantă și am început să îmi produc porumbeii și să particip cu ei la concursuri.”
Din păcate însă, Cosma Alexandru a trebuit să își întrerupă activitatea pentru o bună bucată de vreme, din cauza unor dificultăți.
„Întâmplarea a făcut să nu am o perioadă lungă de timp, ca membru columbofil, deoarece, în anul 1993-1994, firma pe care o aveam a intrat în faliment, a trebuit să eliberez sediul societății care era la Micești, inclusiv a trebuit să îmi desființez crescătoria. Fiind într-o situație mai delicată, am fost nevoit să mă mut la mine, în satul meu natal și atunci am întrerupt, o perioadă de 7 ani cel puțin, cât am stat acolo, până în 2001, dar a fost mai lungă perioadă, până în 2004, nu am mai avut porumbei.”
Acesta nu a renunțat la visul său însă, iar, când a avut într-un final ocazia, Cosma Alexandru s-a reapucat bucuros de pasiunea care îi aducea împlinire.
„Când m-am mutat din nou la Alba, primul lucru, după ce am putut să îmi fac cât de cât o poziție aici unde ne aflăm, mi-am făcut aici prima crescătorie și m-am reînscris în anul 2004. De atunci activez în Asociația Județeană și particip la concursuri an de an.
Pot să spun că, în columbofilie, am avut două-trei perioade mai bune, pentru că în acest sport este foarte greu să te menții la un anumit nivel. Neavând destulă experiență, probabil, chiar dacă sunt mai în vârstă, experiența o câștigi în timp, concurând și schimbându-se între timp și modul de întreținere și pregătire a proumbeilor, am avut oscilații, ca majoritatea columbofililor. Doar unii sunt, care se pot menține la un anumit nivel și asta datorită experienței.”
O astfel de pasiune nu vine fără costurile sale, iar columbofilia nu este o excepție de la această regulă nescrisă. Cosma Alexandru a precizat care sunt costurile necesare pentru un om, pentru a putea face performanță, atât materiale, cât și în rândul necuvântătoarelor sale.
„Foarte mulți porumbei se pierd în competiții. De exemplu, în primăvara asta am început cu 91 de porumbei și mai am 70 și probabil la toamnă mai rămân cu 15-18 porumbei. Porumbelul dă randament la etapele lungi la 3,4,5 ani, sunt care zboară li la 6-7 ani cu ei. Deci îi lasă să se maturizeze, pentru că și-au dat seama că nu se pierd așa de mulți. Ca și la om, nu poți trimite un copil direct la facultate, de exemplu.
Rezultatele se văd și în funcție de seriozitate, de muncă, de investiție, că sunt investiții destul de mari. Porumbarii nu prea spun la familii cam cât îi costă, dar eu pot să vă spun că mă costă în jur de 2500-3000 de euro pe an, hobby-ul ăsta, pentru că sunt costuri foarte mari.
Un sac de 20kg de mâncare costă cam 50 de lei. Gândiți-vă că mie îmi mănâncă într-o zi, la o masă, o găleată mare, ca cea de lavabilă. Iarna nu mănâncă așa de mult, dar vara, mai ales când au pui, le dau de două, chiar și de trei ori de mâncare. Dacă nu hrănește puiul bine, nu crește bine și nu faci nimic cu el. Pe lângă hrană, mai sunt costuri cu tratamente, cu vaccinuri pentru toate felurile de boli. Sunt întreținuți ca un sportiv de performanță.”
Pe lângă sacrificiile materiale, Alexandru Cosma a povestit și despre timpul pe care acesta trebuie să îl aloce pasiunii sale, care îi ocupă o bună bucată dintr-o zi oarecare.
„Viața unui columbofil se limitează între problemele lui familiale și de serviciu și practicarea pasiunii, care îți ocupă destul de mult timp. De exemplu, eu mă duc dimineața la serviciu. Înainte să mă duc, încercă în perioada zborurilor să fac antrenamentele de dimineață, pentru care mă trezesc foarte devreme. Încă n-am început, pentru că vremea este destul de rece anul acesta. Încerc să îi bag în formă când ajung la categoriile care mă interesează. Nu reușesc întotdeauna, sau uneori nu reușesc deloc, dar încerc, cel puțin.
E o pasiune frumoasă, dar merită destul de mult timp, pentru că trebuie hrăniți, trebuie antrenați, trebuie să îi cunoști, să petreci o perioadă de timp cu ei ca să îi înțelegi. Eu îi țin foarte bine minte pe serii, alții după forma fizică și cum îi văd.”
Astfel, Cosma Alexandru este un reper pentru columbofilii din județul nostru și nu numai, care vorbește cu multă pasiune despre hobby-ul său și care este un exemplu de ambiție și dorință de a deveni mai bun, cu fiecare an pe care îl petrece împreună cu porumbeii săi.
URSALEȘ IULIAN
