FOTO| În căutarea amfiteatrului roman de la Apulum! Arena antică posibil ÎNGROPATĂ în inima orașului Alba Iulia

Printre edificiile publice ridicate în zonele așezărilor urbane romane din provincia Dacia se numărau și amfiteatrele. Loc de spectacole și întreceri sportive, amfiteatrul trebuie să fi fost cunoscut și locuitorilor anticului Apulum.

Cu toate că lipsesc încă datele certe privitoare la localizarea sa, o serie de informații mai vechi sau mai noi îi atestă existența.

Conf. univ. dr. Cristian Ioan Popa, cadru didactic al Universității ,,1 Decembrie” Alba Iulia, povestește cu mult patos despre fascinanta căutare a unui asemenea amfiteatru în orașul nostru, posibil situat chiar în inima sa.

Cu o imensă pasiune pentru poveștile urbane pe care Alba Iulia le-a ,,pitit” față de noi de-a lungul timpului, acesta, ajutat de datele și indiciile puse la dispoziție, a decis să relateze incredibila aventură a sa și a mai multor oameni pasionați, în căutarea acestei structuri.

Expresia lui Juvenal, panem et circenses („pâine și circ”), devenită unul dintre sloga¬nurile persuasive ale decadenței romane, și-a găsit forma de manifestare cea mai elocventă în arenele luptelor de gladiatori. Romanii au creat amfiteatrul încă din timpul lui Caesar, cel mai cunoscut până astăzi fiind Colosseumul de la Roma. La o scară mai mică, astfel de edificii au existat peste tot în teritoriile cucerite de romani.

Un amfiteatru se compunea, în principal, dintr-o arenă, în care se desfășura spectacolul, și cavea (tribuna), destinată spectatorilor. Cele mai îndrăgite spectacole care se dădeau aici erau luptele de gladiatori (numera). Spectacolele de gladiatori au avut inițial un caracter religios, pierdut însă începând cu perioada imperială, când acestea devin profane. Se spune că gladiatura devenise un mijloc de educare a tinerilor doritori de a-și însuși arta luptei corp la corp.

Învingătorii luptelor beneficiau de diverse recompense, de la primirea unei sume de bani, la înmânarea laurilor sau avansarea în societate. Însă, în aceste arene se organizau și întreceri sportive, vânători sau lupte între oameni și animale sălbatice.

Dacia a cunoscut și ea apetitul pentru spectacolele care se dădeau în arenele amfiteatrelor, cu siguranță încă din timpul șederii aici a împăratului cuceritor. Cu toate că au fost printre primele opere arhitectonice ale provinciei nord-dunărene, se cunosc totuși puține edificii certe (Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Porolissum, Drobeta și Micia). Firesc, un astfel de edificiu trebuie să fi existat și la Apulum (azi Alba Iulia), care a fost în epoca romană cel mai important centru urban (format din două orașe ce purtau același nume) al Daciei și capitala neoficială a provinciei.

Cu argumente mai mult sau mai puțin pertinente, în ultimul secol s-a discutat despre existența sau amplasamentul amfiteatrului. Adalbert Cerni, custode al primului muzeu din Alba Iulia, îi preconiza o localizare posibilă undeva în zona cartierului de azi Lumea Nouă, unde o mare movilă de pământ i-ar fi semnalat existența. Unele blocuri de piatră fasonate, asemenea celor din zidul castrului, găsite în zona stadionului ar sugera și ele spolii dintr-o construcție poate de talia celei căutate de noi.

O altă localizare a amfiteatrului include în discuție zona Platoului Romanilor. Harta întocmită de Giovanni M. Visconti în anul 1711 indică, la circa 200 m vest de colțul sud- vestic al cetății medievale, un cerc cu diametrul de peste 50 m. Locul corespunde astăzi zonei în care se află Casa de Cultură a Sindicatelor, la ridicarea căreia, de altfel, s-ar fi găsit fundația unui edificiu cu traiectul arcuit. „Cercul” lui Visconti poate fi „amprenta” ruinelor unei construcții care, după dimensiunile și forma sa, intră perfect în coordonatele unui amfiteatru.

La aceste date se adaugă dovezile indirecte, ce provin din interiorul castrului de legiune, de pe latura vestică a sa, cea învecinată locului cu pricina.

Descoperirea recentă a unei statuete a zeiţei Nemesis, protectoare a gladiatorilor, precum şi a unui relief consacrat zeului Marte, pus de un anume Aurelius Martianus, care fusese arbitru sau antrenor de gladiatori la Apulum, vine să sprijine existenţa în afara castrului a unui amfiteatru, dar şi a unei şcoli agladiatorilor (schola gladiatorum), alături de un templu dedicat divinităţii Nemesis. La Apulum a fost descoperită, de altfel, şi o ţiglă cu reprezentarea unui gladiator. Desenul scrijelit pe suprafaţa tegulei ne prezintă caricatura unui gladiator, care, după armele purtate, este un retiar, înarmat cu un galerus şi un trident. Numele gladiatorului, incizat, alăturat imaginii, era Herculanus, cu certitudine un preferat al publicului apulens.

Probabil că un amfiteatru s-ar putea localiza și în afara orașului roman din Partoș (Muni- cipium Aurelium Apulense). In această zonă, de altminteri, a fost cercetată arheologic acum două decenii o construcție ce ar putea sta în legătură cu un amfiteatru. In aceeași zonă, prospecții nondistructive au pus pe hartă planul semicircular al unui teatru, dovadă că zona era înzestrată cu edificii publice destinate spectacolelor.

Aceste informații ne îndeamnă să bănuim existența chiar a două amfiteatre romane la Apulum (unul civil și unul militar), care se raportau fie la așezarea urbană din Partoș, fie la castrul Legiunii XIII Gemina. Din păcate, istoria lor la Apulum nu o cunoaștem, dar ne putem măcar imagina atmosfera creată de publicul devorator de senzații tari, prin prisma a ceea ce se întâmpla în Colosseumul Romei.

Domnului Conf. univ. dr. Cristian Ioan Popa îi mulțumim pentru această poveste incredibilă a trecutului, posibil necunoscut de mulți, a orașului nostru și de asemenea îi urăm mult succes în cercetările diverse ce vor mai urma în cariera sa.

---

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI

---

---