FOTO| Ce simboliza monumentul „Foamea” ridicat de comuniști în Alba Iulia

„Mama, tata și copilul gârboviți de foame”: Ce simboliza monumentul ”Foamea” ridicat de comuniști în Alba Iulia

În perioada regimului comunist și în primii ani de după Revoluția din Decembrie 1989, în municipiul Alba Iulia a existat un monument denumit de localnici ”Foamea”.

La intersecția a două bulevarde importante ale orașului a fost construit un monument format din trei plăci de beton, de mărimi diferite. Faptul că aveau o formă ”aplecată” spre interior la vârf i-a făcut pe oameni să mai numească monumentul și ”mama, tata și copilul îndoiți de foame”. Era în ultimii ani ai comunismului, când lipsurile îndurate de români ajunseseră la un nivel critic.

Pentru conotația sa negativă în istoria orașului, monumentul a fost demolat în primii ani de după Revoluție. Ironia sorții a făcut ca ”scânteia” Revoluției de la Alba Iulia să pornească de pe trotuarul aflat la câțiva metri de acest monument, în seara zilei de 21 decembrie 1989, la ora 22.14.

Un grup format în majoritate din tineri s-a adunat aici, de unde au pornit într-un marş pe străzile oraşului. De altfel, în apropiere a și fost ridicat Monumentului Revoluției din Decembrie 1989.

”Interpretarea vremii era că tata se uita la Arieșul si zicea NIMIC! Copilul spre Rampă și zicea NIMIC! Mama privind bulevardul spunea la fel NIMIC! Cine își mai amintește, pe rampă funcționa o alimentară a demnitarilor de partid, o sfidare de altfel a populației municipiului unde se dădeau pe cartelă diferite delicatese precum cafea fără năut, carne de porc, pui, salam fără soia etc”, astfel comentează un locuitor vechi al orașului în legătură cu trista amintire a monumentului.

Un oraș marginalizat de comuniști

În prima parte a perioadei comuniste, oraşul Alba Iulia a fost marginalizat. Între 1950 şi 1968, oraşul a făcut parte din regiunea Hunedoara. Ulterior, au avut loc investiţii edilitare şi în infrastructură, dar cu toate acestea Alba Iulia a rămas în urma unor localităţi urbane similare.

Împărţirea tradiţională a teritoriului României în judeţe a fost anulată de legea din 6 septembrie 1950, Alba Iulia devenind doar un oraş de subordonare raională, ce aparţinea regiunii Hunedoara, cu capitala la Deva. Această dependenţă a durat aproape 18 ani, până în februarie 1968, atunci când s-au reînfiinţat judeţele, iar Alba Iulia a redevenit capitala judeţului Alba.

A fost o perioadă tristă pentru istoria oraşului, condamnat la starea unui târg prăfuit, plin de gropi şi bălţi, care în felul acesta plătea atât pentru formidabilul său trecut politic, religios şi cultural, cât şi pentru fidelitatea ce fusese arătată de locuitorii săi Partidului Naţional Român din Transilvania, iar din 1926 Partidului Naţional-Ţărănesc.

Alba Iulia, care până la mijlocul secolului XX nu avusese unităţi economice care să aparţină industriei grele, a cunoscut o puternică industrializare, mai ales la sfârşitul deceniului 7, precum şi în deceniul următor. Procesul accelerat de industrializare a presupus şi o urbanizare intensă. În consecinţă, aspectul oraşului s-a schimbat, construcţia emblematică fiind blocul de locuinţe, multiplicat în zeci şi sute de exemplare, în mai multe cartiere.

Micile apartamente erau foarte asemănătoare în interior, iar în exterior clădirile erau înşiruite într-o ordonare uniformă, ce corespundea perfect esteticii şi simbolisticii comuniste. Cartierele de blocuri „Cetate“, „Ampoi“ şi „Tolstoi“ au fost toate construite după anul 1965, autorităţile locale mândrindu-se cu ele, chiar dacă între clădiri nu existau nici spaţii verzi şi nici locuri de joacă pentru copii.

Secțiune Știri sub articolul principal

Adăugați Ziarul Unirea ca sursă de ȘTIRI GOOGLE