Federaţia Română de Powerlifting la superlativ | 24 februarie 2012

Zamolxis Alba Iulia – locul trei în ţară | 24 februarie 2012

    De curând a apărut anuarul sportului românesc aferent anului 2010, cel care cuprinde toate performanţele din sportul autohton. Vă vom aduce aminte că în clasamentul privind cluburile sportive, Zamolxis Alba Iulia ocupă locul 3 din peste 900 de poziţii, pentru al doilea an consecutiv, clubul fiind depăşit doar de către Steaua şi Dinamo despre al căror palmares nu are rost să mai vorbim. Am vorbi însă despre faptul că cele două cluburi care completează podiumul au zeci de secţii şi mii de sportivi, pe când clubul albaiulian are doar o secţie, cea de powerlifting şi sportivi legitimaţi de ordinul a câteva sute.
Locul ocupat în clasament nu reprezintă un simplu fapt statistic aşa cum ar putea fi mulţi tentaţi să creadă ci manifestarea unei filozofii de viaţă, aceea că sportivii nu sunt doar instrumente de lucru ci un factor esenţial în obţinerea unui rezultat pe care unii îl numesc spectaculos. Nu e niciun spectacol, nici aplauze şi nici vedetism, e doar munca repetată obsesiv sub sute de kilograme şi mii de hârtii căci dacă nu dobori hăţişul birocratic nu are rost să te mai apuci de sport. Ştiu că e un paradox dar la el nu trebuie să răspundă o structură sportivă ci autorităţile publice locale şi judeţene.
Pentru amatorii de statistică, locul trei este fără doar şi poate un rezultat incredibil, pentru amatorii de performanţă însă e dovadă de bun simţ, de muncă şi de eficienţă, căci dacă s-ar face raportul între bugetul cheltuit şi medaliile obţinute, mulţi ar vedea că nu e uşor să fii manager bun cu bani puţini şi foarte puţini. Pentru cei care nu ştiu încă, clubul Zamolxis este un club sportiv privat deci nu consumă anual miliarde de lei din banul public mascând incompetenţa şi lipsa de rezultate în sedii pompoase şi maşini scumpe, clubul sportiv Zamolxis este o creaţie din pasiune.
Pentru aceiaşi amatori de statistică în clasamentul aferent federaţiilor naţionale, FRP ocupă locul 8, după ce anul 2009 eram pe locul 10, depăşind federaţii sportive cu mare tradiţie în sporturile pe care le reprezintă, demonstrând o dată în plus că suntem un fenomen în continuă creştere şi că povestea acestui sport merge mai departe.
Ştiţi povestea contelui de Monte Cristo? Sunt sigur că da şi sunt sigur că cei avizaţi înţeleg de câte ori această federaţie a fost asemeni eroului amintit, de câte ori a trebuit să evadăm din nedreptăţi, invidii, mârşăvii, de câte ori am zâmbit la aceeaşi masă cu cei care s-ar fi bucurat ca sportul în cauză să îşi atingă limita de incompetenţă, puţini ştiu. Anuarul sportului românesc poate fi privit şi ca o declaraţie de competenţă în sport atât cât a mai rămas el într-o ţară în care cluburile de stat se restructurează lăsând zeci de sportivi şi antrenori să se antreneze unde pot, aşa, din pasiune.
Concluzia noastră e simplă şi nu lasă loc de interpretare, 2009 a fost un an bun, iar 2010 un an şi mai bun pentru powerlifting (despre 2011 e de prisos să mai spunem ceva) un sport care pentru anii care vin va fi unul reprezentativ şi asta nu ca act de răzbunare ca în povestea invocată anterior ci ca act normal obţinut prin muncă şi valoare. Dincolo de anuare sunt oameni care cred în ceea ce fac şi la capitolul credinţă nu se prea pot face anuare şi nici clasamente; sunt sute şi sute de antrenamente şi mii de speranţe pentru care nu se fac anuare.
Biroul de presă al Federaţiei Române de Powerlifting

---

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI

---

---