Și marea deziluzie din Danemarca vine după aceea de anul trecut, de la Mondialul din Japonia, când am fost tot pe 12, însă cu suedezul Ryde pe bancă.
Se poate spune că Cristina Neagu și coechipierele au făcut excursie, în plină pandemie, în țara lui Hamlet, pentru că exceptând jocul cu Polonia, nu au bătut pe nimeni la Kolding, având o singură victorie și 5 înfrângeri, un bilanț dezastruos! Vorbim despre handbal, singurul sport de echipă din țară, ce mai ținea steagul sus la nivelul performanțelor (argint la Mondiale în 2005, bronz la Europenele din 2010 și Mondialele din 2015)… Și tocmai de aceea, multă tristețe, întrucât noianul speranțelor era mare, mare…
“Situația este foarte complexă! Burcea n-a avut timp de pregătire, s-a trezit practic într-un borcan! Orice antrenor avea probleme, iar să-l acuzam doar pe el e cel mai simplu. Sunt îndreptățite motivele invocate cu cele două absențe de marcă, dar să ne gândim la Croația, care fără 6 jucătoare, a furnizat surpriza Europenelor și a ajuns în semifinale”, a spus Alexandru Weber, antrenorul de 43 de ani din Sebeș, ce pregătește Măgura Cisnădie din 2014 (ultimii 5 ani în elită, inclusiv caliifcări în Cupele Europene), acesta încercând o radiografie a cauzelor căderii handbalului feminin.
*Cauze și explicații
Se pot spune multe, plecând de la antrenor și până la strategia sportului “pe semicerc”, cu argumente “pro” și “contra”. Explicații plauzible ar fi, gen absențele Crinei Pintea și Laurei Moisă (depistate pozitiv), plus retragerile altor jucătoare ce puteau fi utile (Udriștoiu, Perianu), sau problemele cu COVID-19 ce au dus la lipsa vreunui joc de verificare în acest an și perturbarea programului de pregătire, sau forma modestă a Cristinei Neagu, ce a tras naționala după ea în ultimul deceniu. Dar oare, și în aceste condiții, selecția a fost oare cea corectă? Se mai invocă și faptul că prezența “stranierelor” în Liga Florilor ar bloca talentele autohtone să crească, că echipa campioană, SCM Rm. Vâlcea nu are nicio jucătoare în reprezentativa “tricoloră” (dar a avut 8 în alte selecționate), sau că sunt peste 30 de handbaliste ce reprezintă alte țări la Campionatul European, legitimate la cluburi din România!
În chestiunea cu “stranierele”, Weber nu este nicidecum de acord cu Gheorghe Tadici (HC Zalău): “Și «da», și «nu», în privința jucătoarelor străine. La Craiova, Zalău sau Slatina sunt doar românce, iar la Brăila sau CSM București raportul este echilibrat. La urma urmei, avem un campionat puternic, iar cele tinere au ce la cine învăța, ca să nu mai spunem că valoarea nu are vârstă”, a mai explicat Weber.
Din punctul lui de vedere, după aceste turnee finale, este extrem de important cum va fi abordat viitorul. “Trebuie regândit totul, plecând de la sistemul de promovare a valorilor, să identificăm o altă strategie să creștem jucătoare. De pildă, o echipă națională România B, în paralel cu prima, dar cu aceeași gândire tactică. Este un moment greu și suntem obligați să-l gestionăm ca atare, să strângem rândurile, să analizăm fără să ne ascundem după deget. Să pornim de la zero, copii și juniori, să construim și să avem răbdare două cicluri olimpice pentru a ajunge acolo unde ne dorim, sau unde visăm”, a conchis Weber.
Pentru România vine un alt an dificil întrucât urmează turneul preolimpic din luna martie a anului 2021, găzduit de Podgorica (Muntenegru), unde doar primele două clasate vor obţine biletele pentru Jocurile Olimpice de la Tokyo, unde se speră să ne calificăm, plus Campionatul Mondial!
