Începând de astăzi plata facturilor către furnizori trebuie făcută în maxim 30 de zile, potrivit Legii 72/2013, care a fost publicată marţi în Monitorul Oficial. Termenul este valabil şi pentru autorităţile publice care contractează bunuri sau servicii din mediul privat, cu excepţia entităţilor care furnizează servicii medicale, unde limita poate merge până la maxim 60 de zile. Legea nu se referă şi la relaţiile dintre societăţile comerciale şi consumatori.
Legea nr. 72/2013 privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligaţiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesionişti şi între aceştia şi autorităţi contractante a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 182 din 2 aprilie 2013 şi intră în vigoare în trei zile de la publicare, adică vineri, 5 aprilie 2013.
Actul normativ transpune în legislaţia naţională prevederile Directivei 2011/7/CE privind combaterea întârzierii la plata în tranzacţiile comerciale, pe care România era obligată să o implementeze în legislaţia naţională până în 16 martie 2013.
Termenul de 30 de zile este valabil în cazul în care nu se menţionează un alt termen în contract. În contractele dintre părţi se poate menţiona un termen maxim de 60 de zile sau chiar mai mare, însă cu condiţia că termenul să nu fie abuziv faţă de creditor.
În cazul în care plăţile nu se fac la timp, se achita o dobândă penalizatoare, care se calculează de la dată când trebuia efectuată plata şi până la dată când s-a realizat efectiv plata. Dobânda penalizatoare este calculată la nivelul ratei de referinţă a dobânzii (5,25% în acest moment), la care se mai adaugă 8 puncte procentuale.
„Creditorul poate pretinde daune-interese pentru toate cheltuielile făcute pentru recuperarea creanţei, în condiţiile neexecutării la timp a obligaţiei de plată de către debitor”, se arată în legea publicată marţi.
Mai mult decât atât, din prima zi de întârziere la plata, creditorul are dreptul automat să solicite debitorului o despăgubire minimă de 40 de euro (contravaloarea în lei), suma fiind suplimentară cheltuielilor aferente unei eventuale proceduri de executare silită.
