Cu rezultate spectaculoase în campaniile precedente, cercetările arheologice de la Râmeţ şi Oarda continuă şi în 2024

Cu rezultate spectaculoase în campaniile precedente, cercetările arheologice de la Râmeţ şi Oarda continuă şi în 2024

Două şantiere arheologice unde au fost făcute unele dintre cele mai importante descoperiri din ultimii ani din Alba, de la Râmeţ – în zona denumită de localnici „Gugu”, şi la Oarda – zona „Bulza”, vor continua şi în 2024, în ambele existând parteneriate cu universităţi străine.

Potrivit unui răspuns pentru ziarul „Unirea” transmis de către Muzeul Naţional al Unirii (MNU) Alba Iulia, cercetările arheologice demarate în 2018 în necropola tumulară din perioada timpurie a epocii bronzului de la Râmeţ – „Gugu”, coordonate de către Horia Ciugudean (MNU) – responsabil de şantier şi Colin Quinn – University Buffalo (SUA), continuă şi în 2024. Cercetările sunt finanţate în acest an de către MNU cu 35.000 de lei, de University Buffalo cu 8.000 de dolari şi de University College Dublin (Irlanda) cu 9.500 de euro.

Arheologii români, americani şi irlandezi au descoperit până acum pe acest şantier un tumul din perioada timpurie a epocii bronzului (cca. 2800-2400 i.Chr.), cu incinta circulară din piatră şi două şanţuri exterioare concentrice cu diametrul de 70 de metri, 7 morminte de înhumaţie, cu depunerea unuia sau mai multor indivizi, cu oasele cu sau fără conexiune anatomică, 4 morminte secundare de incineraţie aparţinând perioadei mijlocii a epocii bronzului (cca. 1900-1500 i.Chr.), respectiv Culturii Wietenberg, 5 gropi rituale de ofrandă, cu depuneri de vase ceramice de tip Wietenberg.

Citește și: VIDEO | Cum arată „villa rustica” a unui roman foarte bogat, descoperită la Alba Iulia: Stadiul cercetării arheologice

De exemplu, în cadrul campaniei de anul trecut, pe acest şantier a fost o spectaculoasă descoperire, un schelet posibil supus excarnaţiei, care dovedeşte practicarea unor ritualuri funerare deosebite. La vremea respectivă, arheologul Horia Ciugudean a explicat că într-un mormânt de înhumaţie a fost găsit un schelet dezmembrat, cu oasele mâinilor şi picioarelor legate strâns, într-o poziţie nefirească din punct de vedere anatomic.

De asemenea, maxilarul inferior era deplasat, lucru care nu se datora îngropării, ci a fost intenţionat schimbată poziţia sa în raport cu craniul. Lipseau şi o parte din oasele scheletului. „Acest fapt se poate datora practicării excarnaţiei, o practică care este cunoscută la nivelul anumitor populaţii primitive şi a unor triburi din zonele Africii sau Americii, care expuneau corpurile defuncţilor în spaţiul liber, pe anumite platforme, şi păsările curăţau scheletul până la os, după care se făcea îngroparea, una selectivă, a oaselor”, a explicat arheologul.

Potrivit cercetătorilor, tumulul de la Râmeţ prezintă două perioade principale de utilizare: prima, legată direct de o comunitate pastorală, care trăia şi îşi înmormânta defuncţii în această zonă spre mijlocul mileniului al III-lea î.Chr; cea de-a doua, reprezentată de refolosirea movilei în prima jumătate a mileniului al II-lea î.Chr. de către comunităţi aparţinând culturii Wietenberg.

Citește și: Pe urmele romanilor din suburbiile Apulumului. Săpăturile arheologice din villa romană de la Oarda de Jos

Tot în parteneriat cu o universitate străină, de această data canadiană, la Oarda, zona “Bulza”, este cercetată multidisciplinar una dintre cele mai mari villae romane de pe teritoriul provinciei Dacia, specializată pe cultivarea cerealelor şi în special a grâului, precum şi în creşterea oilor. Este prima oară când o astfel de aşezare este cercetată multidisciplinar pe o scară foarte mare şi cu o echipă complexă.

Şi aici cercetările au debutat în 2018, iar în acest an dispun de un buget de 11.000 de lei – din partea MNU, respectiv 16.000 de dolari canadieni, asiguraţi de University of British Columbia Vancouver (Canada) – SSHRC ( Insight Development Grant). De altfel, finanţarea este asigurată pe o perioadă de 8 ani de către agenţia de granturi din Canada.

Titularul autorizaţiei pe acest şantier este Mariana Egri, de la Institutul de Arheologie şi Istoria Artei al Academiei Române din Cluj-Napoca.

„Noi desfăşurăm aici un proiect amplu, care a avut o fază pilot de 3 ani, în urma căruia am reuşit să obţinem nişte rezultate excepţionale. Este cea mai importantă villa romana cercetată în Dacia. Este pentru prima oară când este cercetată multidisciplinar, pe o scară foarte mare şi cu o echipă complexă. (…). Noi ştim din rezultatele de laborator că această villa este specializată pe cultivarea cerealelor şi în special a grâului. De asemenea, ştim din analiza resturilor de faună că aceeaşi villă este specializată în creşterea oilor”, a declarat, anul trecut, într-o conferinţă de presă desfăşurată în situl arheologic, Mariana Egri.

Cercetarea sistematică a demarat, aşa cum am menţionat, în 2018, însă situl a fost descoperit în 1999 de către actualul director al muzeului din Alba Iulia, Gabriel Rustoiu.

Şantierul arheologic de la Oarda de Jos este unul de tip „şcoală”, cercetările fiind sunt efectuate de specialişti şi de studenţi canadieni şi români.

foto: arhivă

---

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI

---

---