În satele din România există sute de școli abandonate, care nu au mai fost frecventate de către elevi de foarte mulți ani, din cauza producerii fenomenului de depopulare. De cele mai multe ori din cauza birocrației, aceste clădiri au fost lăsate în paragină, deși ar fi fost utile pentru comunitate dacă li s-ar fi alocat o altă utilitate, în funcție de necesitățile specifice.
Conform Legii Educației Naționale, schimbarea destinației bazei materiale instituțiilor și unităților de învățământ preuniversitar de stat, se poate face de către autoritățile administrației publice locale numai cu avizul conform al Ministerului Educației. De foarte multe ori, solicitările consiliilor locale și ale primăriilor primesc avize negative pentru propunerea lor de schimbare a destinației și nu au, astfel, posibilitatea să investească în clădirile unităților școlare scoase din uz. Aceste clădiri pot primi alte destinații în funcție de necesitățile și specificul fiecărei comunități.
Alături de colegii mei social-democrați am inițiat o propunere legislativă care prevede ca după 3 ani calendaristici de la închiderea unei școli, perioadă în care nu s-a desfășurat niciun fel de activitate educațională, destinația clădirii se poate schimba fără avizul conform al Ministerului Educației, în baza unei hotărâri de consiliu local. De asemenea, prezentul proiect legislativ stipulează că, în cazul în care vor exista elevi pentru reluarea activității educaționale, același consiliu local este obligat să reamenajeze și să readucă imobilul la standardele necesare desfășurării activității educaționale sau să asigure un alt spațiu conform în acest sens.
Propunerea legislativă acordă primăriilor mai multă putere de decizie și vine în sprijinul comunităților din mediul rural. Personal, în calitate de fost primar, am convingerea că aleșii locali cunosc cel mai bine necesitățile oamenilor și au capacitatea necesară să prevadă dacă pentru respectiva școală vor exista solicitări din partea părințiilor. Ei au datele necesare privind natalitatea, exodul tinerilor și tendințele lor. Dacă populația dintr-o comună este, spre exemplu, mult îmbătrânită, școala abandonată poate primi destinația unui cămin de bătrâni.
Am convingerea că primarii trebuie să primească mai multă putere de decizie deoarece nu există edil în România care să nu își dorească binele comunității pe care o reprezintă. Nu în ultimul rând, propunerea legislativă este benefică având în vedere că aceste clădiri scoase din uz pot fi renovate și reamenajate inclusiv prin fondurile alocate prin Planul Național de Redresare și Reziliență.
Precizez că prezenta propunere legislativă, pentru completarea art. 112 din Legea Educației Naționale nr. 1/2011, va produce efecte doar dacă va parcurge întreaga procedură legislativă și va fi promulgată de către președinte. În prezent, ea se află în dezbatere la comisiile Camerei Deputaților.
Radu-Marcel Tuhuț,
Deputat ales în circumscripția electorală Nr. 1, Alba
