Mihail Sadoveanu comemorat de Biblioteca Județeană „Lucian Blaga” Alba, la 60 de ani de la moartea sa

Consiliul Județean Alba și Biblioteca Județeană „Lucian Blaga” Alba vor organiza marți, 19 octombrie 2021, o serie de manifestări culturale dedicate comemorării a 60 de ani de la trecerea în neființă a unuia dintre cei mai importanți prozatori români, Mihail Sadoveanu.

Considerat de istoria literară drept unul dintre cei mai importanți prozatori români din prima jumătate a secolului XX, Mihail Sadoveanu s-a născut la 5 noiembrie 1880, în Pașcani, județul Iași și a fost fiul lui Alexandru Sadoveanu și Profira Ursachi. A făcut școala primară la Pașcani, a urmat gimnaziul la Fălticeni și liceul la Iași. Debutează în 1897 cu schița „Domnișoara M din Fălticeni”, pe care o semnează cu pseudonimul Mihai din Pașcani. Colaborează la foaia „Viața nouă” și la revistele „Opinia” și „Pagini Literare”, iar în paralel a fondat și tipărit un jurnal cunoscut sub numele de „Aurora” sau „Lumea”. În 1900, Sadoveanu pleacă la București cu gândul de a studia dreptul la Universitatea din București, dar renunță la această idee pentru a se dedica literaturii.

După terminarea armatei, Sadoveanu se stabilește la Fălticeni, acolo unde își întemeiază o mare familie, având nu mai puțin de 11 copii. În 1916 apare romanul istoric „Neamul Șoimăreștilor”, iar la un an diferență apare volumul „44 de zile în Bulgaria” și „Războiul Balcanic”. Între 1916 și 1917, odată cu intrarea României în Primul Război Mondial, Sadoveanu se stabilește în Moldova. În anul 1919 editează, împreună cu Tudor Arghezi, la Iași, revista „Însemnări literare”.

Devine membru al Academiei Române în 1921, iar în 1926 reprezintă Societatea Scriitorilor Români, împreună cu Liviu Rebreanu, la Congresul de la Berlin. În anul 1928 publică povestirea „Hanul Ancuței”. În anul 1948 publică romanul „Păuna Mica”, iar un an mai târziu este ales președinte al Uniunii Scriitorilor. Între anii 1925 și 1930,

Sadoveanu publică un număr de romane foarte bine primite de critici, printre care și cunoscutele romane „Baltagul” și „Neamul Șoimăreștilor”. Mihail Sadoveanu suferă un infarct care îi afectează vorbirea și îl lasă aproape orb, iar la data de 19 octombrie 1961 se stinge din viață și este înmormântat alături de Mihai Eminescu și Ion Luca Caragiale la cimitirul Bellu.

Evenimentul de comemorare al lui Mihail Sadoveanu va fi marcat de către Biblioteca Județeană „Lucian Blaga” Alba, atât în mediul online, pe paginile de socializare ale bibliotecii, cât și printr-un moment solemn de depunere de jerbă la bustul aflat pe Aleea Scriitorilor din Parcul Central al orașului, începând cu ora 12:00, cu respectarea tuturor măsurilor legale și a recomandărilor făcute de autorități, pentru prevenirea și reducerea răspândirii pandemiei COVID-19. Bustul scriitorului a fost descoperit pe Aleea Scriitorilor din Alba Iulia la data de 30 noiembrie 2011, la comemorarea de 50 de ani de la dispariția prozatorului.

Pe tot parcursul zilei de 19 octombrie 2021, pe paginile de socializare ale Bibliotecii Județene „Lucian Blaga” Alba, vor fi postate informații menite să aducă în atenția publică viața și opera celui supranumit de criticul George Călinescu „Ceahlăul literaturii române”, în cadrul următoarelor rubrici: Medalion literar – Mihail Sadoveanu; Recomandare carte adulți; Recomandare carte pentru copii; Citatul zilei; Știați că…?; Expoziție tematică de carte; Ai vizionat filmul? Îți recomandăm cartea!; Memoria culturală a locului; Aniversările zilei.

Proiectul face parte din Programul 4 IDENTITATE ȘI VALORI CULTURALE/4.4 Monumentele literaturii române, program dedicat identificării, promovării și valorificării creatorilor din domeniul cultură și de dezvoltare a domeniului cultural.

Municipiul Aiud din judeţul Alba, este un oraș mic din centrul Transilvaniei, cunoscut mai ales pentru închisoarea de maximă siguranţă de aici și prin cetatea medievală. O serie de fotografii realizate în perioada interbelică arată farmecul de altădată al micului oraş din centrul Transilvaniei.

Prima menţionare documentară a localităţii datează din 1293, când populaţia era alcătuită în majoritate de saşi. În documentele medievale, localitatea Aiud apare sub denumirile Enietten sau Engeten şi, uneori, ca Strassburg.

În anul 1437, în cursul răscoalei de la Bobâlna, Aiudul fost ocupat de răsculaţi. În timpul reformei protestante populaţia a îmbrăţişat în majoritate varianta calvină a protestantismului, ceea ce a avut drept consecinţă maghiarizarea treptată a populaţiei germane. Aiudul a devenit unul dintre principalele centre calvine din Transilvania. Oraşul a fost cel mai important centru cultural şi de învăţământ al calvinismului ardelean.

Colegiul, fondat în anul 1622 de principele Gabriel Bethlen la Alba Iulia, a fost mutat în 1662 la Aiud de principele Mihai Apafi I. Colegiul Bethlen poartă astăzi numele fondatorului.

În timpul războiului antiaustriac, condus de principele Francisc Rákóczi al II-lea, comandantul militar imperial Jean Rabutin a dispus incendierea Aiudului la 13 martie 1704. În lupta de apărare a cetăţii şi-au pierdut viaţa 30 de studenţi ai colegiului. La 8 ianuarie 1849 ţăranii români răsculaţi, conduşi de Axente Sever şi preotul Simion Prodan, au incendiat oraşul.

Populaţia nu credea că românii, pe atunci paşnici, ar fi putut să atace oraşul. În seara de 8 ianuarie, Crăciunul după calendarul iulian, a început măcelul ce a durat până la 17 ianuarie. Au fost ucişi circa 600 de etnici maghiari.[6] Morţii au fost aruncaţi în şanţurile cetăţii şi în varniţa de lângă cetate, unde se află un monument construit în memoria victimelor. Axente Sever a fost arestat în februarie 1849, acuzat că ar fi participat la masacru, dar, în procesul penal, instanţa i-a stabilit inocenţa.

În timpul regimului comunist din România, în închisoarea din Aiud au fost întemniţaţi numeroşi deţinuţi politici. În mijlocul oraşului se păstrează una din cele mai vechi cetăţi urbane din Transilvania (sec. XIII-XVI), Cetatea Aiudului. Aceasta are drept principale componente biserica reformată calvină şi biserica evanghelică, înconjurate de o incintă fortificată.

Cetatea a fost construită în secolul XIV, datorându-şi aspectul actual modificărilor din secolele XVI şi XVII. Cercetările arheologice au descoperit, sub actuala cetate, o aşezare daco-romană, suprapusă de o fortificaţie de pământ.

Având forma unui plan poligonal neregulat, cu o suprafaţă de 3.500 metri pătraţi şi construită din piatră brută cu o grosime a zidurilor de 1,2 metri, cetatea a fost întărită cu turnuri atribuite diversor bresle meşteşugăreşti care le întreţineau şi al caror nume îl purtau. Avea 9 turnuri: Turnul măcelarilor, Turnul croitorilor, Turnul cizmarilor, Turnul blănarilor, Turnul dogarilor, Turnul olarilor, Turnul Kalendas, Turnul lăcătuşilor-fierarilor şi Turnul Porţii.

Din rândurile fiecărei bresle responsabile de turnuri, se alegeau ofiţerii de breaslă, comandanţii militari ai cetăţii. Legătura între turnuri se făcea prin drumul de strajă aflat în spatele parapetului, la care se avea acces prin intermediul mai multor scări din lemn. În interiorul celor 9 turnuri, la nivelele superioare ale lor se putea ajunge prin scările interioare de lemn.

În interiorul zidurilor cetăţii se află Biserica Reformată-Calvină, ridicată în stil gotic târziu la sfârşitul sec. XV, de tip biserică-hală cu trei nave, cu absida poligonală şi turn pe vest, interiorul modificat baroc. Lângă aceasta este dispusă Biserica Evanghelică-Luterană, ridicată în a doua jumătate a secolului XIX, pe locul unei capele construite în 1333-1334. Pe latura de nord a cetăţii se afla Palatul Voievodal, care a aparţinut principelui ardelean Gabriel Bethlen (în anii 1612-1629). În palat funcţionează în prezent Muzeul de Istorie din Aiud.

Sursa: adevarul.ro

CODUL BUNELOR MANIERE. SALUTUL – primul semn al politeţii. Cine trebuie să salute primul: femeia, bărbatul, şeful sau vârstnicul? Reguli de bază

Fiecare om care trăieşte într-o societate trebuie să cunoască câteva reguli de bune maniere. Salutul este esenţial în stabilirea unor relaţii cu cei din jur. Oamenii nu trebuie priviţi în funcţie de clasa socială căreia îi aparţin sau în funcţie de nivelul profesional. De exemplu, o persoană cu educaţie aleasă şi cu principii morale, vă salută, în aceeaşi instituţie, în acelasi fel, şi pe cel superior, cât şi pe cel inferior din punct de vedere profesional.

Citește și: Codul Bunelor Maniere: Top 40 de reguli de bază

Să ştii să saluţi este, într-adevăr, dovada că eşti bine crescut.

Deşi formele de salut sunt vechi de când lumea, salutul în sine are în mimică, în compoziţia corpului sau în ţinută o infinitate de nuanţe care-i modifică sau îi completează sensul. Un simplu salut poate demonstra cuiva, de pildă, în ce măsură îl stimezi, dacă ştii să-i adaugi un mic gest.

Niciun om nu este atât de neînsemnat încât să nu merite un salut din partea noastră. Ludovic al XIV-lea o saluta pe ultima bucătăreasă cu aceeaşi curtoazie ca pe strălucitoarea domnişoară de La Valliere. Numai snobii pot crede că e sub demnitatea lor să salute primii.

Iată câteva din regulile de bază:

Când salutăm primii

– bărbatul salută mai întâi o femeie, chiar dacă este mai tânără;

– tinerii îi salută pe cei mai în vârstă;

– noul venit pe cei care sunt deja adunaţi;

– inferiorul pe superiori.

Este obligatoriu să răspunzi la orice salut deoarece, a refuza înseamnă să-l jignești grav pe cel care ți s-a adresat.

Citește și: mesaje de dragoste

Cum salută un domn?

Când întâlnește o doamnă, bărbatul salută primul, încetează să mai fumeze  și-și scoate mâna din buzunar.

În general, salutul înseamnă să-ți scoți pălăria, aproximativ cu doi metri înaintea întâlnirii, să o înclini ușor, privind fără insistență în ochii persoanei salutate, iar apoi să îți pui pălăria la loc pe cap. Ridicarea pălariei se face întotdeauna cu mâna opusă părții în care se găsește persoana salutată.

E mai bine să pastrezi pălăria pe cap și să saluți verbal, decât să reduci gestul la o simplă atingere a borului pălăriei, fără să o ridici.

Dacă domnul nu poartă pălărie,  înclinarea capului va fi un pic mai adâncă dacât dacă ar saluta cu pălăria.

Citește și: Mesaje de dragoste • Mesaje de iubire • Declarații de dragoste • Declarații de iubire

Cum salută o lady?

Dacă se întâlnesc două persoane de același sex, cea tânără salută pe cea mai în vârstă.

Salutul se face însoțit de un ușor surâs și de o scurtă înclinare din cap.

În țările anglo-saxone, femeia salută prima, pentru a-l autoriza astfel pe domnul întâlnit să o salute.

În Europa continentală domnul salută, doamna răspunde.

Două persoane de același sex și de aceeați vârstă se salută simultan.

Ai dreptul sa refuzi un salut?

A refuza sa răspunzi la salut înseamnă a-l face pe celălalt să înțeleagă că te-a ofensat grav, pe tine sau pe unul din membrii familiei tale. În afara acestor cazuri, nu există salut pe care poți să-l refuzi fără să încalci în mod deliberat și grosolan regulile elementare ale bunei cuviințe.

Există totuși împrejurări în care am prefera să ne facem că nu vedem anumite persoane pentru a le saluta, deoarece am avut cu ele un conflict. Aceste cazuri cer mult tact și o mare prezență de spirit pentru a găsi o soluție onorabilă. Pentru a evita întâlnirea, o facem când suntem încă la mare distanță. Dacă întâlnirea este inevitabilă, vom saluta scurt. Acest salut ar putea fi pentru celalalt o mică lecție dacă el este vinovat, iar dacă noi suntem vinovați, salutul nostru poate duce la o împăcare.

Citește și: MESAJE pentru copii. FELICITĂRI și URĂRI de La mulți ani pentru copii de ziua copilului din partea părinților, bunicilor

Nu există reguli fără excepţii!

Vom evita să salutăm o persoană, mai ales o doamnă, dacă o întâlnim într-o companie compromițătoare.

În armată, salutul este strict reglementat – inferiorul îl salută pe superiorul său în mod obligatoriu.

Pentru personalul feroviar, poștal, pentru vameși există alte reguli. Ei se pot saluta fără să se cunoască, prin simplul fapt că poartă aceeași uniformă.

Citește și: felicitări de Crăciun

Cel care intră într-un local salută, cel care se află acolo răspunde la salut. Această regulă este valabilă în restaurante, compartimente de tren, săli de așteptare, lifturi, magazine etc.

Un om bine crescut își scoate pălăria și se oprește un moment când trece un convoi mortuar. Te ridici și te descoperi când se intonează un imn național sau când se înalță drapelul unui stat. Pe durata ceremoniei trebuie să te comporți decent, pentru a arăta că respecți sentimentele altora.

Salutăm tot grupul din care face parte o cunoștință. Persoanele care o însoțesc vor răspunde la salut, dar nu vor întreba numele dumneavoastră.

Citește și: CODUL BUNELOR MANIERE: Cum trebuie să te comporți la masă? Ce tacâmuri folosești, ce faci cu șervetul, cum trebuie să te așezi și alte reguli de politețe

SALUTUL VERBAL. STRÂNGEREA MÂINII. SĂRUTATUL MÂINII.

Formule de salut când întâlnim pe cineva

Dacă întâlnim rude, prieteni, sau cunoștințe apropiate, vom da Bună ziua! chiar dacă nu ne oprim pentru o conversație.

Dacă întâlnim alte persoane, formula obișnuită va fi Bună ziua! sau Bună seara! la care adăugăm obligatoriu Doamnă sau Domnule.

Nu este necesar să spunem numele persoanei pe care o întâlnim. Dacă este vorba despre un director al unei mari companii sau despre un ofiter, aceștia se pot adresa subalternilor pronunțându-le numele, gest ce va echivala cu un compliment.

Se vor evita formulele de tipul: Hello! sau Ciao!  sau  Adio! permise doar adolescenților.

Citește și: CODUL BUNELOR MANIERE: Cum să ne comportăm pe stradă

Formulele de salut când ne despărţim de cineva

Când ne despărțim de cineva, formulele de salut sunt: La revedere!, O seară bună!, Noapte bună!

Strângerea mâinii

Strângerea mainii se practică mai ales când cele două persoane care se întâlnesc urmează să se oprească și să stea puțin de vorbă. Este o formă de salut care datează din antichitate și care este încărcată de un simbolism profund. Să saluți pe cineva strângându-i mâna este un semn de mare stimă.

Mâna pe care o strângem este cea dreaptă. Această regulă datează din vremea când, în mâna dreaptă țineai o armă, iar când întindeai mâna goală însemnă că doreai pace. Anumite comunități, de exemplu cercetașii (scouts) își strâng mâna stangă.

Persoana care întinde mâna prima este doamna, persoana mai în vârsta sau superiorul. Tot persoanei de rang superior îi revine inițiativa formulei de salut.

Citește și: CODUL BUNELOR MANIERE. SALUTUL – primul semn al politeţii. Cine trebuie să salute primul: femeia, bărbatul, şeful sau vârstnicul? Reguli de bază

Dacă din necunoasterea acestei reguli, tânărul este primul care întinde mana, să o refuzi este un afront.

Cel mai ocupat dintre oamenii de stat nu trebuie să refuze să strângă mâna celui mai pisălog dintre solicitanți. Să refuzi o mână întinsă este o sancțiune de o gravitate excepțională.

Pentru a strânge mâna cuiva un bărbat se va ridica. Doamnele nu trebuie să se ridice decât pentru a da mâna unei persoane mai în vârstă sau pe care vor s-o onoreze în mod special.

Se spune că modul în care strângi mâna celuilalt îți dezvăluie firea. Nu trebuie să avem o mână moale sau una care o zdrobește pe a celuilalt. Nu apucam doar vârful degetelor.

Se va evita strângerea mâinii pe deasuprea alteia, în cruce, gestul fiind total lipsit de eleganță. Ordinea priorităților este următoarea: doamnele între ele, doamnele și domnii, domnii între ei.

Strângerea mâinii poate însemna și altceva decât salutul. Se strânge mâna și pentru a marca încheierea unei afaceri, pentru a sublinia condoleanțele, felicitările, o rugăminte, o mulțumire sau o scuză.