Bărbați din Pianu de Sus, acuzați de braconaj cinegetic după ce au împușcat un căprior la o vânătoare ilegală. Instanţa a respins acordul de recunoaştere încheiat cu parchetul

Două acorduri de recunoaştere a vinovăţiei încheiate între doi bărbaţi din Pianu de Sus şi Parchet pentru săvârşirea infracţiunii de braconaj cinegetic au fost respinse de Judecătoria Sebeş.

Cei doi inculpaţi (V. Simion şi V. Ioan) au participat în 25 martie 2019 la o vânătoare ilegală şi au împuşcat un căprior mascul. Prin acordul de recunoaşterea, cei doi au primit fiecare câte 2 ani de închisoare cu amânarea aplicării pedepsei şi au fost obligaţi să respecte o serie de obligaţii, cum ar fi şi cea de a presa o muncă neremunerată în folosul comunităţii.

”Prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut în esenţă că, în data de 25.03.2019 inculpaţii, în jurul orelor 19,00, s-au deplasat cu autoturismul de teren al OS Valea Pianului în fondul cinegetic nr. 52 Pianu de unde, în afara perioadei de vânătoare şi fără a deţine autorizaţie în acest sens, au împuşcat un exemplar căprior mascul pe care l-au încărcat în maşină şi l-au transportat de acolo în Pianu de Sus, unde au fost identificaţi de poliţie cauzând un prejudiciu Gărzii Forestiere Cluj în valoare de 5.000 euro”, se precizează în document. Instanţa de fond a considerat, însă, că acordurile nu au fost încheiate în codiţiile prevăzute de lege.

”Examinând acordul de recunoaştere a vinovăţiei dedus judecăţii, instanţa constată că, s-a aplicat o singură pedeapsă de 1 an închisoare pentru 2 infracţiuni (braconaj, precum şi pentru transportul vânatului), însă infracţiunea prev. de art. 44 lit. d din Legea nr. 407/2006 (transportul vânatului dobândit în condiţiile art. 42) este o infracţiune distinctă faţă de cea prev. de art. 42 al.1 lit. c şi l din Legea nr. 407/2006 şi pentru aceasta acordul nu cuprinde felul şi cuantumul pedepsei.

De asemenea, faţă de cele două infracţiuni reţinute, se impunea aplicarea regulilor de la concursul de infracţiuni, între pedepsele stabilite pentru fiecare din cele 2 infracţiuni în parte pentru stabilirea pedepsei rezultante şi apoi să se aleagă forma de executare a pedepsei ori soluţia de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror şi inculpat”, se precizează în motivarea magistartului care a respins acordurile dintre inculpaţi şi procuror. Cei doi nu au fost de acord cu soluţia instanţei de fond şi au contestat-o la Curtea de Apel, instanţă care va pronunţa sentinţa definitivă.