Când prima reprezentativă a României retrogradează în al treilea eșalon valoric al Europei, deși Edi își propusese să o ia pe urmele Ungariei, sau vii după o săptămână-dezastru la echipele naționale, 9 meciuri, de la Under 17 până la seniori, fără nicio victorie, ce să mai speri dintr-un amical al „tricolorilor mici” cu Olanda (mai nou Țările de Jos)?

Te consolezi cu faptul că trei de-ai tăi din Alba au jucat pe „Giulești”, Stanciu, Rațiu, aiudeanul cu un prim gol la echipa mare, și Cordea, și iei drumul Clujului, să vezi viitorul. Ai în minte nebunia din Italia, din 2019, când puștii lui Rădoi te făceau să speri la o nouă „Generație de Aur”, iar tribunele din San Marino, Cesena sau Bologna gemeau de suporteri ‘galbeni”. Doar 3 ani au trecut, dar cântăresc cât 3 decenii.

Între timp, te bucuri pentru că fostul unirist Alex Pelici a reușit o calificare la Turul de elită cu o generație mai mică, aceea Under 19 și rememorezi anii când „Pelicanul” era cel mai tânăr antrenor din Divizia A și termina cu Unirea pe locul 6 în elită, în 2004. Auleu, unde am ajuns…

„Cluj Arena” e aproape pustie, iar vocea lui Săndoi se aude la fiecare acțiune a „Portocalei Mecanice”.  Fostul fundaș al Craiovei simte că nu-și permite o nouă rușine, după acel 1-4 cu Spania, tot aici, și încearcă strângă liniile și să-i impulsioneze pe inerții Miculescu, L. Munteanu sau Ișfan. Simți din tribună că Screciu e o clasă peste, că „italienii” Coubliș sau Drăgușin au școală făcută în Peninsulă, dar cam atât…

Olandezii au mingea, domină terenul,fără a fi periculoși, iar Hindrich arată că CFR Cluj s-a înșelat când l-a cedat prea rapid la Kisvarda, păstrându-l pe „Pufi”. N-ai văzut prea multe, nu înțelegi ce s-a întâmplat în acești 3 ani, când din postura de semifinaliști la Euro de tineret și calificați la Jocurile Olimpice, lucrurile au regresat dureros. În al doilea mitan a intrat și „perla” lui Becali, Tavi Popescu, la fel de neputincios, de blocat ca atacantul adus de la UTA contra unei sume ce frizează prostia, 1,7 milioane de euro, ținând cont de realitate. A rezultat un nul fad, excepție fiind fazele lui Screciu (9) și a „grăsuțului” Markovic (86, când s-a trezit Tavi). Și totuși, tribuna e animată de glasurile țâncilor ce scandează, naivi, „Roomânia, România„, din când în când, nepierzându-și speranța…

Alunecarea pe tobogan continuă, cu un nou drum, o nouă generație, și totul pare o zbatere inutilă a unei insecte neputincioase prinsă într-un borcan.

Lucrurile nu se termină aici, pentru că liftul profesional te obligă să lași visele deoparte, să abandonezi analizele, să nu mai cercetezi cauze, efecte etc și să să te racordezi, deja, la derby-ul „de Alba Iulia” dintre CS Universitatea ;i CSM Unirea Alba Iulia…

Foto: Lucian DANCIU

Mâine, de la ora 16.30, pe “Stadionul Dragostei”, cum este supranumită arena ocnamureșeană de către localnici, se dispută cel mai important meci din istoria “Sodei dragă” din ultimele 3 decenii. Divizionara terță CS Ocna Mureș întâlnește în play-off-ul Cupei României pe CSM Slatina, proaspăt promovată în eșalonul secund, într-o partidă pentru istorie.

“Alb-albaștrii” din urbea unde s-a aprins prima dată în România instalația de nocturnă (în 1936) visează să continue parcursul incredibil.

Ocna Mureș a fost locul unde au fost formate adevărate legende ale fotbalului românesc. De aici au plecat Bazil Marian, Iosif Lengheriu si Ioachim Moldoveanu (participant la Mondialul din Franța din 1938), sau viitorii mari jucători ai CCA-ului Cornel Cacoveanu, născut la Ocna Mureș, dar și Ion Voinescu care, deși bucureștean de origine, a jucat la Solvay Ocna Mureș sezonul 1946-1947, acela care l-a propulsat în strălucita carieră de la Steaua București. Tradiția de club formator istoric din fotbalul românesc al echipei din Ocna Mureș nu s-a pierdut nici după 1945. De la Soda au luat drumul gloriei Alexandru Moldovan (Dinamo București), Sorin Corpodean (“U” Cluj si CFR Cluj), Ovidiu Maier (Rapid), Mircea Stanciu (Steaua) sau Tiberiu Balan (Rapid, Sportul Studențesc, Steaua).

*Intrare liberă și recompense pentru jucători

Interesul în jurul confruntării este unul sporit, dar și așa organizatorii vor lăsa intrarea liberă. În același timp, oficialii gazdelor au anunțat că banii strânși până în prezent, după cele 3 victorii din Cupa României, suma de 7000 de euro, din premierile făcute de FRF, vor reprezenta o primă pentru elevii lui Dan Roman, după ce se vor scădea cheltuielile cu organizarea jocurilor precedente. În cazul pătrunderii în grupe, recompensa va fi de 8.000 de euro.

*Amintiri din 1990 cu UTA și Armătura

În 1969, Soda Ocna Mureș a ajuns în premieră în “16”-imile Cupei României, pierzând în luna martie, 0-2 (0-0), acasă cu UTA Arad, marea echipă ce câștiga atunci două titluri consecutive (1969 și 1970), cu Brosovszky în lot. Și a mai trecut multă apă pe Mureș până când localitatea salină să mai simtă fiorul unor asemenea meciuri.

Un alt eveniment de seamă s-a produs în toamna anului 1990. Era ediția în care Unirea Alba Iulia a realizat cea mai importantă performanță a fotbalului din Alba, calificându-se în semifinalele din mai 1991 cu Universitatea Craiova. “Soda” promovase în 1989 în Divizia C, cu Miron Pop pe bancă, substituit ulterior de localnicul Florin Cristea. Atunci, ocnamureșenii au avut parte, în fazele incipiente ale cupei, înaintea “16″-imilor de finală, de doi adversari de marcă: UTA Arad (locul 5 în următoarea stagiune) și Armătura Zalău (poziția a 8-a), ambele din Divizia B. “Bătrâna Doamnă”, la care activau Ladislau Broșovszky sau Flavius Domide, a fost răpusă, victorie de senzație a gazdelor, scor 3-0. Însă următorul hop a fost ultimul, 0-1, după prelungiri cu Armătura Zalău, și suficient de multă tensiune.

“Cu cei din Sălaj am pierdut greu, în prelungiri, gol marcat de Pașca, unul dintre jucătorii exponențiali ai Armăturii. Îmi amintesc că a fost vânzoleală în oraș, cu tribuna înțesată de lume la ambele meciuri și mulți spectatori în picioare în jurul terenului. A fost amărăciune mare că nu ne-am calificat mai departe”, a spus Ioan Paul, actualul președinte al secției de fotbal a CS Ocna Mureș. În acele vremuri, acum mai bine de 32 de ani, acesta juca pentru “Soda”, mijlocaș lateral dreapta sau atacant, iar din câte își amintește a fost titular contra Aradului și nu a evoluat cu Armătura Zalău.

LPS “Florin Fleșeriu” Sebeș are un parcurs remarcabil în competițiile fotbalistice juvenile organizate de Federația Română de Fotbal. Atât la Under 17, cât și Under 19. Singura reprezentantă a Albei la acest nivel este neînvinsă după 4 partide, aflându-se în prim-planul Seriei 8, cu șanse reale de a se califica în play-off.

Rezultate:

*Under 19: LPS Sebeș – LPS Tg. Mureș 3-0 (1-0): Hăprianu (43), Dărămuș (59), Roșu (76). Formația condusă de Cosmin “Coco” Groza a repurtat cea mai clară victorie stagională, împotriva fostului lider. Formație: Groza – Fălămaș, Osz-Strakator, Stanciu, Buhazi, G. Fleacă, Marcu, Popescu, Dărămuș, Hăprianu, Grecu; au mai intrat Roșu, Iancu, Szekely, Tutelea (rezervă Tamaș). LPS Sebeș are 8 puncte, golaveraj 8-4, cu un meci mai puțin;

*Under 17: LPS Sebes – LPS Tg. Mureș 1-0 (0-0): Moldovan-Varro (75). Echipa condusă de Doru Oancea este singura cu maximum de puncte din serie, golaveraj 5-1. Au evoluat Groza – Crețu, T. Fleacă, Vintilă, Șerb, Todea, Ghibu, Avram, Alb, A. Buhazi, Glonț; au mai intrat C. Lăncranjan, Cosma, Moldovan-Varro, Hațegan, Nistor.

În etapa viitoare, conjudețenii se deplasează la Reghin, sâmbătă, 1 octombrie, pentru dubla cu Liceul Tehnologic “Lucian Blaga”, ora 12.00 (Under 19) și ora 14.00 (Under 19).