Castanele comestibile – rafinate, gustoase şi sănătoase. Indicații terapeutice și rețete savuroase

Castanele comestibile – rafinate, gustoase şi sănătoase. Indicații terapeutice și rețete savuroase

Un frumos basm românesc ne spune că demult era un ţăran sărac, de prin părţile Dobrogei, pe numele său Castan care îşi alina amarul la umbra unui copac înalt, care nu înflorea şi nu dădea niciodată rod. Când bătrâna mamă a lui Castan s-a stins din viaţă, sărmanul om l-a rugat pe preotul satului să-i facă slujba de îngropăciune, după care s-a dus amărât, să-şi aline durerea la umbra copacului cel înalt, căci săracul nu avusese bani nici măcar să-i aprindă o lumânare mamei sale. Într-un târziu, a adormit jelindu-şi durerea cu voce tare.

Când s-a trezit de dimineaţă, nu mică i-a fost mirarea. Copacul cel sterp se transformase într-un altar verde din care se ridicau sute de lumânări albe, împodobite cu flacăra galbenă a polenului. Iar peste câteva luni, pomul i-a oferit roadele sale, numai bune de vindecat suferinţele celor bolnavi. Şi cum doar el ştia să le folosească, a ajuns cel mai căutat om din sat. Şi după ce a murit prietenul lui, copacul cu ramurile transformate primăvara în candelabre a rămas să-i poarte numele. Dincolo de legende, castanul a ajuns de-a lungul timpului unul dintre cei mai iubiţi şi apreciaţi arbori, atât pentru frumuseţea lui, pentru gustul special al minunatelor sale fructe, cât şi pentru beneficiile aduse sănătăţii şi frumuseţii.

Citește și: Gutuia, un aliat prețios pentru sănătate: Ajută la slăbit, curăță ficatul, scade inflamația. Beneficii surprinzătoare pentru diabetici

Cartea de vizită

Castanul (Castanea sativa) este originar din sud-estul Europei şi Asia Mică, dar creşte spontan până la 45-50 grade latitudine nordică. Este un arbore ce poate atinge înălţimi de 20-35 m, cu trunchi gros, putând ajunge chiar şi 2 m diametru. Frunzele sale sunt lungi, lanceolate şi adânc crestate. Florile sale sunt monosexuate, dispuse pe niveluri diferite, cele masculine în partea superioară, iar cele feminine în partea inferioară a arborelui. Dacă sunt îndeplinite condiţiile de climat, protecţie şi umiditate, castanul comestibil are o creştere constantă, fiind un arbore productiv ce nu are „ani răi”. Este, în schimb, sensibil la primăverile târzii, reci şi prea umede, precum şi la îngheţurile din toamnele prea lungi, ploioase şi reci. În condiţii de pădure, unde este protejat de arborii din jurul său, poate tolera bine chiar şi condiţii de umbră moderată.

Castanul comestibil înfloreşte la începutul lui iunie, iar toamna se formează între 3 şi 7 fructe independente, castanele, protejate de o mantă ţepoasă, ce se coc în octombrie-noiembrie. Mantaua se deschide progresiv şi astfel sunt expuse fructele, care au o plăcută culoare maroniu-castanie şi care sunt comestibile.

Surse importante de vitamine şi minerale, îndeosebi fier, castanele comestibile sunt de un real ajutor persoanelor cu astenie fizică şi intelectuală, convalescenţilor, bătrânilor şi copiilor. Au fost aduse pe teritoriul ţării noastre odată cu primele legiuni romane care au ocupat Dacia, iar de atunci, castanul comestibil a fost aclimatizat şi cultivat în zona de nord-vest a ţării, în livezi specializate, mai ales în judeţul Maramureş. Mai târziu, prin secolul al XIV-lea, castanii comestibili au fost intens plantaţi în jurul mănăstirilor din Oltenia şi Moldova, iar fructele au fost folosite în reţetele vestitelor leacuri monahale pentru tratatrea reumatismului şi degerăturilor, şi a afecţiunilor intestinale şi digestive.

Ingredientele cu care castanele se potrivesc de minune sunt: ciupercile, morcovii, cartofii dulci, varza de Bruxelles, varza albă. Castanele sunt o sursă importantă de vitamine (mai ales Vitamina C), hidraţi de carbon, fosfor, lecitina. Castanele mai conţin protide, lipide, calciu, fier, magneziu, mangan, zinc şi potasiu. Bogate în amidon şi sărace în zahăr, castanele au putere calorică mare – 200 calorii/100 g fruct, nutriţioniştii recomandândule ca energizant, şi remineralizant. Castanele sunt deasemenea utilizate ca tonic nervos, venos şi muscular, antianemic şi antiseptic reducând permeabilitatea capilară.

Proprietăţile fructelor de castan

Folosită de mii de ani ca aliment graţie căruia organismul traversează cu bine perioadele de iarnă capriciosă, castana a fost recomandată cu succes de Hipocrate în reţetele sale străvechi, dar a apărut şi pe lista celor peste 600 de plante şi fructe cu puteri vindecătoare a grecului Dioscoride. Pentru uzul intern, se folosesc fructele proaspete de castan, care se consumă coapte, fierte, sub formă de piure şi în diverse combinaţii. Piureul de castane este unul dintre puţinele produse care, prelucrate termic, păstrează în mare parte vitaminele fructului proaspăt. Acestea sunt excelente ca aliment, având proprietăţi stomahice, bacteriostatice, antianemice şi remineralizante. Castanele comestibile sunt recomandate persoanelor cu astenie fizică şi intelectuală, convalescenţilor, bătrânilor şi copiilor datorită bogăţiei lor de minerale şi vitamine (puţin degradabile în procesul preparării).

Selecţie şi depozitare

Castanele grele şi cu coaja strălucitoare sunt garanţia unui fruct bun. Dacă le pui într-un bol cu apă, castanele putrezite, uscate sau mâncate de viermi se ridică şi plutesc la suprafaţă.

– alege castane tari, grele şi cu o coajă strălucitoare;
– evită castanele cu pete sau pe cele crăpate;
– nu cumpăra castane care pocnesc atunci când le strângi în pumn (încep să se usuce şi nu mai sunt bune);
– păstrează castanele într-o pungă de plastic, în frigider, până la două săptămâni, sau în congelator, până la trei luni. E adevărat că textură se va modifica uşor, dar gustul va rămâne acelaşi;
– castanele proaspete rezistă la temperatura camerei în jur de o săptămână. Dacă le pui într-un singur strat, se vor îndulci;
– cele mai dulci castane sunt cele ţinute trei zile la temperatura camerei. După aceea, coaja lor începe să se întărească.

Indicaţii terapeutice

*Amestecul de piure de castane şi brânză de vaci (în proporţii egale), îndulcit cu miere, este o hrană uşor digerabila şi foarte energizantă.
*Frunzele castanului comestibil dezvoltă o acţiune sedativă asupra organelor respiratorii şi de ceea sunt folosite pentru tratarea bronşitelor (sub formă de infuzie).
*Folosită tot ca infuzie, scoarţă de castan are proprietatea de a scădea temperatura.
*Castanele acţionează ca tonic muscular, nervos şi venos, şi reduc permeabilitatea capilară. Pentru tratamentul hemoroizilor, varicelor şi tromboflebitei, se consuma câte o farfurie de piure de castane îndulcit cu miere înainte de micul dejun şi de cină. Se face o cură de câteva săptămâni.
*Persoanele diagnosticate cu diabet ar trebui să consume zilnic, timp de trei săptămâni, câte 100 g de castane, deoarece ajută la reglarea nivelului glicemiei. Castanele conţin fibre (3 g la 100 g de fructe) care scad rata de absorbţie a zahărului în sânge. Datorită fibrelor din compoziţie, au un indice glicemic scăzut şi ajută astfel la prevenirea diabetului.
*Extractul din muguri de castan comestibil este drenor venos şi limfatic, în principal la nivelul membrelor inferioare, fiind folosit pentru tulburări trofice cutanate, edeme, probleme circulatorii venoase, de menopauză, celulită, colită şi rectocolită ulceroasă. Se iau câte 25-50 de picături, în puţină apă, de trei ori pe zi.
*Combat stresul şi oboseala

Cura cu castane este unul dintre cele mai bune remedii pentru combaterea stresului. Acestea conţin magneziu, recunoscut pentru calităţile sale de tonic general, antidepresiv şi echilibrant psihic. În acest scop, castanele se recomandă sub formă de piure. 200 g de castane se spală bine şi se pun la fiert într-un litru de apă fierbinte. După 40 de minute, oala se ia de pe foc, apa se scurge, iar castanele se lasă să se răcorească. După aceea, se decojesc şi se pisează până ce obţine o pastă. Pentru a-i îmbunătăţi gustul, poţi adăuga o linguriţă de iaurt şi un vârf de cuţit de scorţişoară. Piureul din castane se recomandă dimineaţa, la micul dejun. Pentru rezultate vizibile, cura trebuie urmată timp de două luni.

Vinul, eficient în diaree

Cu efecte similare cu cele ale scoarţei copacului de chinină, vinul de castan este o băutură tonică folosită în dizenterie, diaree şi malarie. Vinul se prepară din 50 g de scoarţă măcinată la un litru de vin alb, care se macerează timp de şapte zile. Se va consuma un păhărel înainte de mese.

Sunt gustarea ideală între mese

Studiile au arătat că persoanele care doresc să slăbească au mai multe şanse de reuşită dacă înlocuiesc gustările hipercalorice dintre mese cu castane. Ceea ce le recomandă este indicele glicemic scăzut, care întârzie apariţia senzaţiei de foame. Un alt motiv pentru a ne potoli foamea între mese cu o gustare de castane este numărul mic de calorii. Prin comparaţie, 50 g de castane coapte (circa cinci castane de mărime medie) conţin aproximativ 125 de calorii, iar 50 g de migdale circa 300 de calorii.

Reţete savuroase

Să nu uităm însă şi de excepţionalele reţete cu castane, un adevărat deliciu culinar:

*Prăjite: se prăjesc castanele într-un vas cu fundul dublu, pe foc puternic, şi se crestează înainte cu un cuţit ascuţit.
*Fierte: pot fi consumate ca aperitiv, însoţite fie de sosuri picante, fie de sosuri dulci.
*Sos: cea mai rafinată combinaţie se obţine alături de sosul de coacăze roşii. Acest sos se prepară astfel: în două linguri cu unt topit se rumeneşte o linguriţă cu făină, se adaugă 100 ml de apă şi 100 g de coacăze roşii.
*Glasate: se va face un sirop din apă şi zahăr, care se va fierbe până se încheagă bine. În castanele fierte sau prăjite şi curăţate de coajă se înfige un beţişor. Castanele astfel pregătite se înmoaie bine în siropul de zahăr şi se lasă să se răcească pe o tavă. După ce primul strat de zahăr s-a răcit, se repetă operaţiunea de înmuiere în sirop.

Uz extern

*Tinctura. În tratamentul trombozei şi al varicelor se foloseşte tinctură preparată din 250 g de castane cu coajă într-un litru de alcool de 40%, care se lasă la macerat timp de 14 zile. Se strecoară apoi într-o sticlă închisă la culoare. Intern se consumă 10-15 picături pe zi. Extern se aplică în afecţiuni hemoroidale, varice şi flebite şi sub formă de frecţii contra artrozelor la nivelul încheieturilor de la mâini şi de la picioare.
*Decoctul. În cazul degerăturilor sau durerilor reumatice care se agravează la frig, se fierb cinci mâini de castane cu trei litri de apă până când scad la jumătate. Se filtrează decoctul rezultat, cu care se fac spălături cât mai calde posibil pe locurile afectate. Aplicarea durează 10 -15 minute şi se repetă zilnic, până la completa vindecare.
*Unguentul preparat din castane măcinate, alcool 40 la sută, lanolină, în amestec cu unt de cacao este un foarte bun supozitor, cu efecte calmante.
*Unguentul din frunze verzi de castan. Se va alege o cană cu frunze verzi de castan ce se va macera în 100 ml de alcool timp de 24 de ore. Se vor adăuga apoi 200 g de unt topit şi margarină şi se va încălzi timp de două ore pe baie de apă. După răcire se va reîncălzi şi se va pune în cutii de plastic sau sticlă. Se va unge cu această compoziţie locul bolnav.

Masca din castane

În cosmetică este folosită masca din castane şi miere pentru toate tipurile de ten, datorită proprietăţilor antiinflamatoare, de reducere a fragilităţii capilarelor, fotoprotectoare pentru radiaţii ultraviolete. De asemenea, această mască protejează acidul hialuronic din piele şi normalizează secreţia glandelor sebacee. Rezultatele sunt vizibile mai ales în întârzierea procesului general de îmbătrânire a pielii şi în revitalizarea pielii uscate, căreia îi redă supleţea şi catifelarea. Masca se ţine pe faţă timp de 30 de minute, după care se îndepărtează cu apă călduţă.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI