Un muncitor indian de la Transalpina de Apuseni duce folclorul românesc la capătul pământului: Colindătorii de la Mogoș s-au auzit in Panjabi-India

Un muncitor indian  care  a lucrat  la Transalpina de Apuseni duce folclorul românesc la capătul pământului: Colindătorii de la Mogoș s-au auzit în Panjabi-India

Trăirea emanată și insuflată de folclorul românesc autentic ardelenesc și românesc, de colind și virtuozitatea cetelor de la Mogoș din județul Alba, a ajuns până la „capătul pământului”, în Panjabi-India, printr-un ambasador în persoana unui indian ce a lucrat, nu de mult, pe traseul Transalpinei de Apuseni, pe numele său Avtar Hathur.

Poate, cu precizarea unui mare poate,  România și Ardealul a clocotit temporar în mulți dintre cei ce au ales să ne viziteze țara ori să lucreze aici, dar uite că nu este cazul muncitorului indian de la Transalpina de Apuseni, în a cărui „vene” s-a infiripat profund iubirea și trăirea românească, iar timpul nu le-a „spălat”, astfel acesta amintește chiar și acum trei zile de județul Alba, de România, de experiența sa, semn că indubitabil există un pod trainic atunci când există ospitalitate ardelenească și acesta concluzioneză: „Un tărâm de povești!”

Nicoleta IDITA-TOMUȚA a așternut nu doar cuvinte ci trăiri, într-o ediție recentă de tipar a Ziarul Unirea, cronologia celor ce au ajuns să ducă la România și județul Alba într-o situație ce pare desprinsă dintr-o lume a metaversului fiind inspirată la rândul ei de un articol făurit de regretatul Gheorghe Ciul, în iulie 2020, ce i-a stârnit o curiozitate din care reise o poveste unică și nu mai puțin ieșită din comun:

„Pe când eram gata-gata să declar definitiv și irevocabil că acest Crăciun, din 2021, a fost pentru mine, dar și pentru unii dintre prietenii mei, unul dintre cele mai cenușii din existența mea (scuzabil de altfel, deoarece anul acesta în jurul meu s-a murit foarte mult, în mare parte din cauza COVID-19), divinitatea mi-a întins brusc ramura de măslin, de care aveam disperată nevoie să mă agăț, pentru a ieși din învolburatul râu al tristeții. Descoperirea care mi-a dat un imbold de bucurie pentru mai departe a fost făcută din întâmplare, unde altundeva decât în… metaversul socializării, în existența virtuală în care încet-încet ne împinge carantinarea și lockdown-urile repetate.

În rezumat, am văzut cum un articol scris de regretatul nostru director, Gheorghe Ciul, în iulie 2020, a ajuns tocmai la celălalt capăt al lumii, în statul Punjab-India. Mai exact, unul dintre muncitorii indieni surprinși la lucru pe traseul Transalpinei de Apuseni – Avtar Hathur, a fotografiat articolul din ziar, în care apărea manevrând un buldoexcavator, și l-a distribuit către prietenii săi din Punjabi, pe o rețea de socializare. Ei, dar asta nu e tot… Răsfoindu-i activitatea, am constatat cu plăcută surprindere că în ziua de Crăciun 2021 (sărbătoare ortodoxă), muncitorul a transmis în direct către familia și prietenii săi din India obiceiul de colindat al cetei de feciori din Mogoș. Impresionant! Și, mai mult decât atât, impresionante sunt mesajele transmise către prietenii săi rămași în India, mesaje despre calitatea umană deosebită a prietenilor săi români. Iată, într-o traducere aproximativă din dialectul Punjabi, descrierea unei familii de români din Râmeț, cu care Avtar Hathur este prieten: ”Inima acestei familii este mult mai frumoasă decât imaginea.

Toleranță în familie, înțelepciune, afecțiune, dragoste, încredere, răbdare, bunătate, smerenie, sentiment, familiaritate… pentru un străin… Totul este prețios… greu de exprimat în cuvinte. Dragostea este încă vie în lume astăzi. Sentimentul de a îmbrățișa un străin este viu… În ultimul an, lumea a sistat relațiile din cauza Corona în multe țări, dar România a construit rute de țară. Mai ales oamenilor din sat le place asta… cred că sunt pregătiţi să sacrifice totul pentru onoarea cuiva. Un astfel de locuitor al României… Cineva a spus adevărul: „Dumnezeu locuiește în sate”.

Din solidaritate și respect față de religia ortodoxă a prietenilor săi români, Avtar Hathur le-a urat acestora, pe rețeaua de socializare, ”Crăciun Fericit”, gest care nu a rămas nesancționat de unii dintre prietenii săi din India. Răspunsul său a fost magnific: ”Ar fi greșit din partea mea să nu fac asta, în locul în care sunt astăzi. Tu ești bine la locul tău. Fii alături de familie. Noi venim singuri aici. Nimeni nu e din familie, nici rude. Acești oameni ne-au tratat pe noi ca pe o familie. Fericirea lor este cu noi acum. Am venit 500 km la ei, în vacanța asta. Obișnuiam să mă simt atât de singur. Tocmai am vorbit cu familia mea aseară. Ei au pus întrebarea dacă am sărbătorit. Eu zic că am sărbătorit, dar puțin. În religia mea nu se sărbătorește zilele astea pentru că familia Guru-ului nostru a fost martirizată din cauza torturii. (…)Suntem câțiva oameni în țara asta. Treptat, populația noastră va crește. Treptat, ne vor înțelege. Vom putea explica specialitatea religiei noastre. Aici nu există casa lui Guru. Dar merg cu ei la biserică și îmi fac și rugăciunile. Pentru că am înțeles filosofia lui Guru”.

”Această primă vedere este înțeleasă de fiecare purtător de turban, doar de musulmani. Atunci trebuie să-i oprim și să le spunem cine suntem. Care este religia noastră. Și, pe deasupra, limba lor nu este engleză. Acesta este motivul pentru care este atât de greu de gestionat. Restul oamenilor sunt buni. Respectuoși. Dăruind iubire”.
Wow! Încă nu am auzit vreun emigrant român să vorbească atât de frumos despre țara și oamenii care l-au adoptat. Mă rog, or fi știind ei de ce… În schimb, pentru atitudinea acestui emigrant indian, în numele românilor care l-au adoptat, nu pot spune decât: THANKS A LOT, Avtar Hathur! Mulțam fain!”

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI