Publicitate electorală| Flaviu Rădițoiu (USR PLUS)- Cugir, un oraș „înțepenit” în timp, dar cu o șansă spre viitor

Anul 2020, Cugir…

Oraș cu o istorie îndelungată, oraș în care veneau să muncească înainte de anul 1990 oameni din 3 județe și unde s-au stabilit, de asemenea, oameni din toate părțile țării, dar a cărui depopulare este o problemă care nu mai poate fi ignorată. Daca in anul 1992, populația orașului Cugir era de aproximativ 32.000 de locuitori, iar in anul 2000 de aproximativ 30.000 de locuitori, 20 de ani mai tarziu depopularea ne-a adus la 20.000 de locuitori. Ce s-a întâmplat? De ce am ajuns la o asemenea scădere demografică? De ce am ajuns la stadiul în care cugirenii au luat drumul pribegiei spre diferite țări și de ce tinerii absolvenți de facultăți nu se mai întorc în oraș?

Raspunsurile sunt ușor de dat, însă sunt cu atât mai greu de digerat. E un amestec de incompetență, delasare și interese personale ale celor care au condus acest oraș în ultimii 30 de ani, interese care nu converg cu acelea ale cetațeanului cugirean. Vorbim de lipsa unei strategii de dezvoltare sau a uneia de atragere a unor investitori, de incapacitatea sau dezinteresul vizavi de atragerea tinerilor absolvenți de universități, și nu numai, înapoi în oraș, prin proiecte, stimulente, dar mai ales prin oferirea unor locuri de muncă bine plătite.

În anul 2020, administrația locală actuală, în loc să se poată lăuda cu realizări precum atragerea de investitori (sic. în timpul mandatelor sale actualul primar nu a reușit să atragă niciun investitor din afara Cugirului), dezvoltarea turismului și agroturismului local, amenajarea unor zone de agrement, a unor spații și locuri de petrecere a timpului liber bine dotate, asigurarea unui învățământ de calitate în școli beneficiind de infrastructură și tehnologie adaptate perioadei noastre, construirea unor creșe sau locuri de joacă pentru copii, moderne si diferențiate pe vârste, se laudă, în schimb, cu modernizarea unor străzi, a bulevardului și a unui parc, realizate în cea mai mare parte în primele două mandate și care, în acest moment, toate se află într-un stadiu avansat de degradare.

În anul 2020, într-un oraș care se dorește a fi unul european, actualul primar și administrația, după patru mandate consecutive a câte patru ani fiecare, vorbesc despre asfaltări și despre existența unor proiecte aflate în fașă, deși a existat timp suficient sa fie începute încă din 2007, de când suntem membri ai Uniunii Europene. Pentru o comună poate că ar fi suficient, dar pentru un oraș din Uniunea Europeană, cu siguranță, e foarte puțin.

Doar de aproximativ două luni se răspunde (arogant, de multe ori) la orice sesizare a cetățenilor făcută pe rețelele de socializare, însă lucrările sunt făcute „pe repede inainte”, de mântuială, doar pentru a nu mai fi aduse din nou în discuție. Administrația a fost într-o „amorțeală” totală timp de două mandate, iar acum aflăm că avem nu sțiu câte proiecte mari de reabilitare sau dezvoltare în faza incipientă, dar niciunul în derulare. Demagogie și campanie ieftină, specifică clasei politice vechi care ne-a condus destinele în ultimii 30 de ani. Îmi doresc și cred că oamenii vor taxa toate aceste nerealizări, activându-și memoria pe termen lung.

Pînă și infrastructura stradală, care e prezentată cu atâta emfază, lipsește, foarte multe străzi nefiind nici măcar în zi de astăzi asfaltate, deși ciclicitatea promisiunilor referitoare la numele fiecărei străzi care va fi reabilitată are loc la fiecare patru ani. E curios cum aceleași străzi au fost cuprinse în diverse proiecte pentru a fi modernizate, proiecte care ar fi trebuit implementate în 2012, apoi în 2016 și din nou, în 2020. Promisiuni deșarte, până acum… Praf în ochii cugirenilor, la figurat și la propriu, la fel ca praful care îneacă străzile cu trotuare sparte, realizate înainte de 1990, în perioada înfloritoare a orașului și la fel ca nisipul, mizeria și buruiana care abundă, crescută printre dale sau în „craterele” din asfalt. Pe toate aceste străzi iluminatul stradal, de o calitate și intensitate a luminii oricum precare, ne este oferit cu porția, doar la anumite ore spre seară și câteodată doar în anumite zile, punându-se astfel în pericol atât integritatea persoanelor care se îndreaptă spre sau care ies de la locul de muncă dimineața devreme și noaptea, precum și a persoanlelor care, pur și simplu, vor să se relaxeze plimbându-se după o zi obositoare.

Avem câini vagabonzi pe străzi… avem mijloace de transport în comun cu cindiții insalubre… Asta în cazul „fericit” în care aceste mijloace există, deoarece ele încă sunt inexistente pe anumite rute care au nevoie imperioasă de un circuit intern de transport în comun, pentru ca cetățenii să ajungă, de exemplu, la locul de muncă. Avem o singură creșă (și aceea facută în parteneriat), însă cu locuri insuficiente pentru toti copiii mici din Cugir. Nu mai avem de ani buni la Spitalul Orășenesc Cugir o secție de pediatrie funcțională, nici una de maternitate, numărul nașterilor în orașul nostru, în ultimii 10 ani, oprindu-se la cifra 0. Școlile parcă au rămas „înghețate” cumva în timp, reabilitarea lor fiind sporadică și doar de formă, nu de fond, neacoperind nevoile reale ale acestora.

Sunt multe idei care pot fi puse în practică, trebuie doar voință, viziune și pricepere.

Avem nevoie de creșe, grădinițe, cămine și școli sigure, moderne și atractive. Avem nevoie ca medici bine pregătiți să fie atrași în orașul nostru oferindu-le locuințe și eventual scutire de la plata impozitelor locale. Avem nevoie de o baza de agrement, de parcuri bine întreținute, toaletate periodic, îngrijite și irigate. Avem nevoie de cel puțin un nou cartier care să fie dat în folosință familiilor tinere și tinerilor. Avem nevoie de programe pentru aceștia din urmă, pentru a-i încuraja să rămână în oraș, oferindu-le oportunitatea unui loc de muncă bine plătit și opțiuni de petrecere a timpului liber. Avem nevoie de un cămin pentru persoane vârstnice și de programe prin care aceștia să rămână activi în comunitate. Avem nevoie de locuri de joacă pentru copii, bine întreținute și dotate cu mobilier și diverse echipamente difrențiate pe vârste. Avem nevoie de scutirea contribuabilului cugirean de drumuri facute la ghișeuri, prin digitalizarea instituțiilor care țin de Primărie. Toate acestea se puteau realiza printr-un plan bine gândit, de menținere, în primul rând, a populației Cugirului acasă. Acest plan trebuia să includă câteva lucruri esențiale: atragerea de investitori și dezvoltarea turismului și agroturismului, prin crearea de drumuri de acces spre zone cu potențial turistic din imprejurimi, cum e Șurianu, și conectarea Cugirului la satele aparținătoare.

Era imperios necesar ca toate acestea să fi fost realizate în ultimii 16 ani! În patru mandate consecutive, deși edilii noștri au avut la îndemână exemple de bune practici în acest sens, chiar în apropiere, și în ciuda existenței atât a fondurilor europene accesibile pentru astfel de proiecte, cât și a fondurilor de la bugetul local (care au fost orientate, din nefericire, în alte direcții, neesențiale) totuși, aspectele menționate anterior nu au fost realizate.

Dacă actuala administrație NU A PUTUT sau NU A VRUT, NOI, USR-PLUS AVEM SOLUȚIILE pentru realizarea acestor deziderate, așa cum le prezentăm de mai bine de o lună și jumătate.

Duminică e șansa noastră, a cugirenilor, pentru a avea un oraș cu adevărat european.
Să nu o ratăm!

Pe 27 septembrie, votați Flaviu Serdiuc pentru Primăria Cugir și echipa de consilieri locali USR PLUS!

Votați Mihail David pentru Președinția Consiliului Județean Alba și echipa de consilieri județeni USR PLUS!

Comandat de Partidul Libertate, Unitate și Solidaritate (parte a Alianței USR PLUS), PUBLICAT / EXECUTAT DE SC UNIREA PRES SRL portal online https://ziarulunirea.ro/, Cod mandatar financiar 21200391

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI