Logică şi politică

Cei doi termeni din titlu sunt contradictorii pentru un român care a urmărit cât de cât declaraţiile politicienilor în ultimii ani. Se spune că ştiinţa statisticii poate demonstra oricând şi orice în funcţie de interesul utilizatorului. Nici cu logica lucrurile nu stau mai bine dacă subiectul de convins nu este stăpân pe tema în discuţie. Mai exact, introducând date eronate sau ignorându-le pe altele, un raţionament tehnic corect poate ajunge la concluzii evident eronate. Scena politică românească oferă destule exemple de acest fel. Dar cel mai la îndemână, pentru că a afectat foarte multă lume şi a fost şi este încă intens dezbătut de politicieni şi analiştii economici ori politici, este cel al reducerii/majorării salariilor bugetarilor. În mai 2010, când preşedintele Traian Băsescu anunţa reducerea cu 25 de procente a salariilor bugetarilor argumentele pentru această măsură dură erau deficitul bugetului de stat, recesiunea economică şi necesitatea reorientării bugetului de stat spre dezvoltare. Critica atunci preşedintele măsurile „nesăbuite” ale guvernului condus de Călin Popescu Tăriceanu care cheltuise fără măsură toată agoniseala dată de creşterea economică a anilor 2005-2008 pe bunuri şi servicii şi mai ales pe salariile bugetarilor care au crescut în cuantum aşa cum şi numărul bugetarilor a crescut atunci ajungând la peste 1,4 milioane de persoane. Cu greu au scăpat pensionarii de reducerea pensiilor, dar a fost compensată cu creşterea TVA. Traian Băsescu a respins atunci cu tărie argumentele celor care criticau reducerea salariilor spunând că astfel va scădea şi consumul urmat de accentuarea scăderii economice.
La aproape doi ani distanţă, Traian Băsescu ne-a anunţat revenirea de la 1 iunie a salariilor bugetarilor la nivelul din mai 2010. Măsura este una salutară. Dar ce ne spune preşedintele în susţinerea ei? Nici mai mult, nici mai puţin decât că astfel va creşte consumul şi pe cale de consecinţă (logic adică) şi economia. Nimic despre recesiunea tehnică pe care tocmai ne-a anunţat-o ministrul Finanţelor Bogdan Drăgoi, sau despre încetinirea motoarelor economiilor zonei Euro, de care creşterea noastră economică din ultimul an a fost strâns legată. Dacă zona euro scade, cum putem noi avea creştere economică în continuare pe termen lung, aşa cum ar trebui să avem pentru susţinerea creşterilor salariale anunţate? Argumentele valabile în 2010, nu sunt valabile şi în 2012? Să fie realitatea de atunci chiar atât de diferită de cea de acum? Şi atunci şi acum criza ne bântuia, iar numărul bugetarilor de acum nu este cu mult mai mic decât atunci, doar cu vreo 200.000, mai sunt multe de rezolvat în acest sector până să se ajungă la optimul calculat de 800 – 900.000 de bugetari.
Alternativă la creşterea salariilor bugetarilor ar fi fost reducerea CAS cu 3 procente. Ar fi fost vorba de mai mulţi bani în buzunarele tuturor, bugetari sau salariaţi la privat, nu numai într-ale bugetarilor şi consumul ar fi crescut mai mult, şi economia ar fi crescut şi ea mai avântat. Logic, nu? Ei bine, nu! Ne-a spus preşedintele că reducerea CAS ar duce la creşterea deficitului bugetului asigurărilor sociale. Să nu se fi gândit preşedintele că o creştere a consumului urmată de o creştere a economiei ar duce la crearea mai multor locuri de muncă, ba chiar poate la o mai bună colectare prin reducerea muncii la negru şi astfel s-ar fi compensat sumele? S-o fi gândit, dar aduce mai mult câştig electoral să declari că acum lucrurile merg bine şi totul revine la normal urmare a eficientei guvernări. Şi-n plus salariaţii de la privat nu pot fi manipulaţi salarial de către politicieni. Iar alegerile bat la uşă. Logic?

Anca DINICĂ

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI