Partidul Phralipe al rromilor din România dorește construirea Monumentului dezrobirii romilor la Alba Iulia

Partidul Phralipe al rromilor din România dorește, alături de toți Rromii, fie ei în România sau în alte colțuri ale lumii, să construiască MONUMENTUL DEZROBIRII ROMILOR.

CONTEXT

De-a lungul timpului, nu sunt documente care să dovedească precis cum au ajuns Rromii pe teritoriul Țărilor Române și cum au intrat în robie. Există însă documente care atestă existența țiganilor înrobiti, după cum urmează :

– un hrisov prin care în anul 1385, domnitorul Țării Românești Dan I, dăruiește Mănăstirii Tismana anumite pământuri la care adaugă și 40 de sălașe țigănești ;

– un alt hrisov din anul 1422, Bogdania Moldo-Vlahia, domnitorul Alexandru cel Bun dăruiește Mănăstirii Bistrița 31 de sălașe de țigani și 12 bordeie de tătari.

Se aminteste despre tigani și în alte mănăstiri, cum ar fi Moldovița prin anul 1434. Robia este așadar astestată în secolul al XIV-lea, legată fiind deja de Rromi și mănăstiri .

În secolul al XIX-lea, generațiile de tineri instruiți în vestul Europei adoptă concepțiile progresiste occidentale. Se creează astfel un puternic val antisclavagist și este desființată la jumătatea secolului al XIX-lea ca o consecință a campaniei purtate de tinerii revoluționari care au adoptat ideile liberale ale iluminismului.

În programul progresist al Revoluției din 1848 se cerea dezrobirea țiganilor. Arhimandritul Iosafat Snagoveanul, luând parte la această revoluție, a fost ales membru în Comisia pentru dezrobirea țiganilor împreună cu Cezar Bolliac și Petrache Poenaru, fapt pentru care a fost exilat din Țara Românească, ajungând la Paris, unde a înființat prima capelă românescă, în anul 1853. A murit în exil, departe de țară și de Rromii pe care-i prețuia.

Înfrângerea Revoluției din anul 1848 a însemnat apusul procesului de eliberare a țiganilor. Bucuria izbăvirii a durat prea puțin. După aproape 8 ani, la 8/20 februarie 1856 a fost votată ,,Legiuirea pentru emanciparea tuturor țiganilor din Principatul Țării Românești: ,,Va fi desființată robia țiganilor particulari dându-se drept despăgubire 10 galbeni pentru fiecare țigan, din Casa fondului de despăgubire”.

Erau obligați să se statornicească, iar nomazii să se așeze în satele unde doresc, cu obligația de a avea locuințe și gospodării proprii.

Așadar, votarea celor două legi în anul 1855 în Moldova și în 1856 în Țara Românească, va constitui practic cea din urmă etapă a dezrobirii țiganilor, fiind prima mare reformă socială când cetățenii aceleiași țări aveau aceleași drepturi, fără nici o discriminare.

SIMBOLISTICA MONUMENTULUI

Acest monument (sculptură ridicată sau o lucrare de arhitectură, un edificiu cu felurite elemente arhitectonice) va trebui să constituie o mărturie semnificativă din punct de vedere istoric, cu privire la acest mare eveniment în viața romilor, dar pe asamblu, a întregii societăți care urma să se configureze, ca una a unui spirit progresist în lumina ideilor liberale ale iluminismului.

Monumentul se va configura astfel spre marcarea a două evenimente: eliberarea din robie a romilor, dar și alinierea principatelor Române la standardele unei Europe care se configura după revoluția de la 1848.(Mihail Kogălnicenu,1891, Aula Academiei Române).

”Mă opresc aici. Sunt sigur că părinții noștri, dacă s-ar scula din mormânt, văzând progresele ce au făcut sufletele țigănești emancipate de dânșii, nu s-ar căi de reforma umanitară proclamată de ei.

Foarte puțini dintre noi știu ce au însemnat cei 500 de ani de sclavie și cum această situație istorică încă influențează soarta romilor români. Un astfel de monument trebuie să împrospăteze memoriei și istoriei contemporane numele acelora care, prin o generoasă renunțare, au ispășit păcatele lor și ale părinților lor de a fi fost ani lungi stăpâni pe suflete de țigani.

Dezrobirea romilor trebuie să rămână vie în amintirea noastră, iar monumentul va fi motiv de pelerinaj pentru orice cetățean de etnie romă, studenți, elevi, o lecție de istorie pentru tineri, dar și un respect al statului român față de cea mai mare minoritate din România, recunoscând astfel că sclavia romilor din spațiul românesc a fost una dintre cele mai lungi și oribile din istoria umanității.

Acest monument, cu certidune va fi un obiectiv, spre care se îndreaptă întreaga societate românească, iar pentru generațiile viitoare de romi va fi un permanent remember, care va exarceba spiritul de apartanență la etnie, mândria și stima de sine.

La fața locului, pentru elevi și studenți va avea loc o lecție de istorie sub ”cerul liber”, spre care și-au întins brațele înaintașii noștri, aspirând spre ziua libertății.

Construirea acestui monument va fi dovada vie că: ”Ca fii şi cetăţeni ai marii naţiuni române, nevoind şi neputând fi consideraţi ca popor străin în ţară străină, după cum am fost consideraţi de veacuri, ne rugăm: Să fim primiţi în sânul marelui popor român, nu numai cei cu limbă, port şi datine româneşti, ci şi ceilalţi locuitori de origine ţigănească care şi-au pierdut acest caracter, aflători în toate ţinuturile Ardealului, Banatului şi părţile ungureşti alipite acum României Mari”. (Declarația de la Ibașfalău, Dumbrăveni- Sibiu, 27 aprilie 2019)

Monumentul, va fi locul, în care reprezentanții romilor vor comemora acest eveniment prin depunerea de coroane și jerbe cu ocazia marilor evenimente ale vieții publice din România, așa cum fac partidele politice, organizații politice, alte instituții ale statului. Acest lucru va conferi statuarea unui comportament plin de mândrie și apartanență la națiunea romă.

CONSTRUIREA UNUI ASTFEL DE MONUMENT ESTE O CHESTIUNE DE MORALITATE A SOCIETĂȚII NOASTRE PENTRU CĂ AM CUNOAȘTE MAI BINE, CĂCI ROMII AU MAI TRECUT ÎN PERIOADA ASTA, PRIN ATROCITATEA HOLOCAUSTULUI ȘI A POLITICILOR DE ASIMILARE DIN PERIOADA COMUNISTĂ, AVÂND DE RECUPERAT ACEȘTI 500 DE ANI SCLAVIE.

DE CE LA ALBA IULIA?

Alba Iulia, orașul din inima Transilvaniei, cu o istorie continuă de două milenii, are o rezonanță aparte în conștiința poporului român. Este orașul măreței Uniri înfăptuite de voievodul Mihai Viteazul în anul 1600, același unde peste trei veacuri avea să devină realitate visul tuturor românilor de a trăi într-o Românie Mare.
Evenimentele istorice marcante, tragice şi glorioase deopotrivă, abundă la Alba Iulia: aici a avut loc supliciul conducătorilor Răscoalei din anul 1784, dar tot aici au fost încoronaţi regi ai României Mari Ferdinand I „Întregitorul” şi Maria. Însă istoria orașului nu se rezumă doar la aceste momente.

La 1 decembrie 1918, delegații Marii Adunări Naționale, în număr de 1.228, au hotărât Unirea Transilvaniei cu țara mamă. Alba Iulia a devenit, în mod simbolic, capitala tuturor românilor, dar și un centru istoric gătit și repus pe harta obiectivelor turistice importante pentru Europa de Est.

„Rezoluțiunea Adunării Naționale de la Alba Iulia din 18 Noiembrie/1 decembrie 1918.

I. Adunarea Națională a tuturor Românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească, adunați prin reprezentanții lor îndreptățiți la Alba-Iulia în ziua de 18 Noiembrie/1 decembrie 1918, decretează unirea acelor români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România. Adunarea Națională proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al națiunii române la întreg Banatul cuprins între râurile Mureș, Tisa și Dunăre.

Prin declarația de la Ibașfalău, reprezentanți ai țiganilor transilvăneni ”îndemnaţi de dragostea noastră faţă de neamul românesc şi faţă de noua noastră patrie ,România Mare”, își exprimă dorința, astfel:
Art.I. Atît noi, cît şi urmaşii noştri, să fim consideraţi ca cei mai supuşi şi credincioşi fii şi cetăţeni ai României Mari, conform punctului I al hotărîrii aduse în Adunarea Naţională Românească ţinută la Alba Iulia (18 noiembrie / 1 decembrie 1918), iar :

”Conform hotărîrii punctului 3 al Adunării Naţionale Româneşti de la Alba Iulia: – să fim şi noi consideraţi întrutoate egali în drepturi şi în datorii cu ceilalţi români din România Mare, prin urmare să fim şi noi şi urmaşii noştri instruiţi, şi administraţi, şi judecaţi în limba şi după legile româneşti. – să fim primiţi la toate oficiile de stat şi bisericeşti – culturale şi nu ca pînă acum în Ungaria”.

Acest lucru arată că și națiune romă, așa cum dovedesc documentele istorice, își leagă viitorul națiunii de marele act al Unirii de la 1918, iar monumentul dezrobirii va trebuie să marcheze și acest eveniment și ca atare, locul său este, în mod firesc, la Alba Iulia.

Monumentul în sine va deveni și un obiectiv de atracție turistică, așa cum sunt toate monumentele şi momentele istorice importante din istoria oraşului. Va face parte din patrimoniul turistic al ”celelaltei capitale”, dar și din cel universal, putând fi al doilea, după Statuia Libertății, unul dintre simbolurile universal recunoscute ale libertății, lanțul rupt de la picioare, simbolizând eliberarea din sclavie.

Călin Liviu Pădurean – Președinte, PPR

 Viorel Bumbu – Președinte executiv, PPR

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI