Dans electoral

    Iarnă grea, mon cher! Televiziunile de pe la noi ar da acatiste către Cel de Sus numai să ţină vremea asta care astupă toată mizeria sub mantia imaculată de nea. Altfel faci rating cu zeci de mii de case înzăpezite, maşini blocate în trafic şi indivizi adormiţi prin şanţuri de aburii alcoolului, ca să-l parafrazez pe Mircea Toader…. Cu reportaje despre toporaşi şi ghiocei nu reuşeşti să aduni în faţa tubului catodic foarte mulţi telespectatori decât dacă dai buzna cu camera sub fustele înflorate ale vânzătoarelor!
Bine, am înţeles, nămeţii sunt cât munţii şi nici măcar calendaristic n-am intrat în martie însă ne apropiem cu paşi uriaşi spre anotimpul renaşterii, aşa că nu mai este mult până când toată suflarea va invoca, din nou, astenia de primăvară ca motivaţie pentru lipsa poftei de muncă şi dorinţa instinctivă de a visa cai verzi pe pereţi. Numai că, dacă aţi uitat, din patru în patru ani (mai nou şi la cinci ani!) astenia primăvăratică se aseamănă cu…. amnezia de primăvară.
Sigur, vorbesc de primăvara electorală, perioadă în care politicienii de toate culorile ne iau de proşti şi ne promit aceeaşi porţie de gogoşi aburinde, mizând pe faptul că cetăţenii au uitat că nu şi-au respectat nici promisiunile pentru care au primit girul la alegerile trecute. Şi fac referire la aceeaşi primăvară electorală în care amnezia ar trebui să ne facă să nu ne mai amintim despre cât au furat, cât s-au plimbat, câte legi nu au votat, câţi bani publici au cheltuit, pe ce anume, dar mai ales în folosul cui.
Acest joc care este asemănător (dat fiind contextul primăvăratic) unui dans ancestral al împerecherii între interesele obscure, individuale sau de grup ale politicienilor, cu speranţele deşarte, dar multe, ale electoratului, se joacă în fiecare perioadă preelectorală. În Alba, dansul a şi început, şi lăsând deoparte pudoarea de şcoală (politică) veche în care politicienii arătau cu degetul acuzator spre ceilalţi adversari, învinuindu-i de corupţie sau propagandă bulevardieră, trebuie să recunoaştem că, cel puţin deocamdată, toţi candidaţii mizează pe binefacerile amneziei electorale. Aşa se explică faptul că avem candidaţi care mimează decenţa, buna cuviinţă, onestitatea, corectitudinea, dar mai ales respectul şi grija faţă de alegător, măşti pe care şi le scot doar între pereţii vilelor de lux, edificate, nu-i aşa, din simbriile modeste de fost primar, consilier, parlamentar ori funcţionar public de rang înalt…
Întotdeauna m-am ferit să generalizez, dar cum poţi cataloga demersul unui grup de aleşi care, după ce timp de trei ani şi jumătate nici nu a pomenit de drumuri comunale, acum îşi smulge părul din cap de grija uliţelor desfundate de topirea zăpezilor? Cum poţi înţelege de ce o societate comercială, care până mai ieri îşi făcea treaba cinstit, acum brusc este suspectată că face evaziune fiscală, exact după ce managerul îşi exprimă ataşamentul politic şi electoral faţă de o altă formaţiune? Sau cum poţi neglija chinurile unui politician de anduranţă ce nu renunţă la a se agăţa de candidatură deşi vede bine că toate porţile celorlalte partide i se închid în nas?
Tristeţea pe care o încercăm nu este că politicienii ne iau de fraieri, ci că noi îi lăsăm să facă asta. Avem scuze: suntem din ce în ce mai dezamăgiţi, de la un mandat la altul şi încercăm sentimentul de inutilitate, cântărind speranţele pe care le aveam atunci când am pus ştampila pe de o parte şi tristul tablou al actelor celor aleşi pe de altă parte. Din păcate, scuzele pe care ni le oferim singuri nu fac altceva decât să ne ţină captivi în acelaşi cerc vicios, în care noi ne facem că nu am văzut ce prostii au făcut ei, iar ei se fac că muncesc pentru noi….
Nu putem şti dacă primăvara aceasta va fi calendaristic, meteorologic sau economic altfel decât cele din urmă. Poate va fi mai frig decât de obicei. Poate nu vom găsi vânzători ambulanţi de mărţişoare pe străzi. Ori poate vom cumpăra mai puţine trufandale din piaţă. Însă, cu siguranţă, acelaşi soare ne va lumina zilele şi aceeaşi lună ne va oglindi visele. Aşa că cine poate face diferenţa suntem tot noi….

Dumitru HENEGAR

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI