Interviu cu Silviu Ponoran, edilul şef al oraşului Zlatna. „Un primar vrednic nu se teme nici de criză, nici de viscol…!”

    Îl cunosc pe primarul Silviu Ponoran încă de la obţinerea primului său mandat la conducerea administraţiei publice locale din Zlatna. De atunci, cu o singură întrerupere, el a ocupat această funcţie timp de 16 ani. Mai bine de trei sferturi din istoria noastră postdecembristă, de 22 de ani. El a avut de înfruntat toate convulsiile sociale ale restructurării economiei, precum şi pe cele cauzate de poluare şi de lipsa banilor. Altora, dificultăţile legate de patrimoniu, şomaj, sărăcie, poluare etc. li s-ar fi părut insurmontabile, dar Silviu Ponoran nu s-a descurajat. Nu s-a descurajat nici chiar atunci când a fost atacat politic, nici când s-a căutat discreditarea lui pe toate căile. Astăzi, cu toate greutăţile pe care le-a avut de depăşit, se poate aprecia că Zlatna renaşte la viaţă. Şi numai nişte răuvoitori nu observă acest lucru. Noi l-am observat cu prisosinţă în aceste zile, în timpul unei deplasări spre Munţii Apuseni.
Mă aşteptam, în ziua cu pricina, să întâmpinăm mari dificultăţi la deplasarea prin zăpada care continua să cadă de câteva ore de la plecarea noastră. Mai ales pe porţiunea de drum foarte dificil de pe Dealul Mare. Când am trecut prin Zlatna primarul nu a fost de găsit. Ni s-a spus că este pe teren, în satul Ruşi. Habar n-aveam unde se află această localitate. Am pornit pe Dealul Mare cu o strângere de inimă, dar chiar înaintea nostră era un utilaj de la Hidroconstrucţia, care punea antiderapant, după ce şoseaua fusese bine curăţată în prealabil. Am urcat, aşadar, fără nicio problemă. Pe primarul Ponoran l-am aflat pe un versant de munte, lângă un utilaj ce rămăsese blocat pe un drum înzăpezit, când mai avea numai un kilometru până la satul Ruşi. Acolo se aflau 12 case izolate de nămeţi, dar azi, când scriem aceste rânduri, drumul până la ele a fost deja deblocat. Am început discuţia abrupt, întrebându-l dacă nu se temea că ar fi putut rămâne şi el înzăpezit, lângă utilaj. A râs şi mi-a răspuns că nu a urcat până acolo (cca trei kilometri) cu maşina, ci… pe jos! „Un primar vrednic nu se teme nici de criză, nici de viscol. Dacă se teme înseamnă că nu are ce căuta în fotoliul pe care-l ocupă!” Până am ajuns la şosea, în vârful Dealului Mare, prima parte a interviului de faţă era deja realizată:

    – Mai sunt şi alte zone dificile din pricina zăpezilor, dintre cele pe care le administraţi dumneavoastră?
– Nu există situaţii dramatice ca în alte zone. De aici şi până la satul Ruşi, din pricina viscolului de pe creastă, zăpada s-a adunat pe drum şi a atins până la doi metri. Noi am intervenit cu un TAF cu plasă de sârmă pe roţi şi mai aveam puţin până să răzbatem, când ne-am înzăpezit. A intervenit şi o problemă tehnică, dar va fi rezolvată în scurt timp. Deşi sunt case puţine acolo, ne străduim să punem drumul la punct, căci sunt şi acolo oameni care trebuie să meargă la serviciu, copii care trebuie să meargă la şcoală… Unii dintre ei se încumetă să plece pe jos, pe o cărare „prin părău”, cum zic ei, dar e riscant.
Tot de vreo 2 metri a ajuns zăpada spulberată şi la Trâmpoiele, în zona Rupturi. Acolo am reuşit să degajăm drumul, cu atât mai mult cu cât am avut de scos un bătrân decedat, din casă. De asemenea, se lucrează spre cătunul Purcăreaţa, ce aparţine de satul Galaţi, precum şi spre Vâltori şi Runc. Dar nu putem spune, în general, că avem cazuri disperate, dramatice.
– Dar bătrânul care a decedat?
– Decesul nu s-a datorat intemperiilor. Omul era bolnav şi în vârstă, locuia numai cu fiul său, care l-a găsit în casă şi ne-a anunţat. Aici oamenii sunt obişnuiţi cu greul, domnule. Ei ştiu, că aşa au apucat din moşi-strămoşi, încă din toamnă de când cade bruma, că trebuie să se pregătească pentru orice eventualitate. Îşi fac provizii din timp, slănina e deja în pod, şi nu se plâng. Mai multă grijă îşi fac de animale. Desigur, e greu pentru că sunt mulţi bătrâni. Chiar şi oamenilor în putere le vine greu să taie potecă prin nămeţi, să aducă apă, să dea de mâncare animalelor… Şi, pe deasupra, odată cu pătrunderea civilizaţiei şi în aceste zone, pretenţiile sunt mai mari ca altădată. Totuşi, repet, oamenii de la munte nu se plâng, căci sunt obişnuiţi.
– Dar în Zlatna?
– În oraş e floare la ureche, mai ales că avem tot felul de utilaje achiziţionate pe proiecte, precum buldoexcavatorul. Foarte util este, de pildă, un tractor mic, cu lamă, multifuncţional. Cu el am curăţat aleile pietonale. Cu acesta tundem vara gazonul şi are şi un tăvălug pentru terenul de fotbal. Desigur, trebuie să lucrăm continuu, pentru că ninsoarea nu dă semne că se va opri, dar nici nu putem să trecem prea des, aiurea, ca s-o luăm de la capăt peste câteva ore.
– Numeroasele proiecte pe care le-aţi demarat, în ce stadiu se află?
– Păi, haideţi să vă arăt hotelul, pe care îl vom dota interior complet, până pe la sfârşitul lunii martie. Cu tot cu sala de fitness, saună, vestiare etc. Eu am convingerea fermă că Zlatna are o mare şansă şi în turism, pentru că zona oferă multe.
– Dar ce este prioritar acum?
– Totul este prioritar, dar ne ocupăm de fiecare proiect pe etape, în funcţie de banii pe care îi primim. Sperăm să avem şi anul acesta un buget de investiţii care să ne permită să finalizăm proiectele începute încă din 2006-2007. Avem multe proiecte pentru drumuri, care stagnează acum din pricina vremii, chiar dacă am înaintat bine cu ele. Sunt atât de multe pentru că, aşa, ca să aveţi o comparaţie, lungimea drumurilor de pe teritoriul Zlatnei este de două ori cât cea de la Abrud şi Câmpeni la un loc. De fapt se ştie, fără să mă laud, că în Zlatna numai eu am lucrat la drumuri. Sunt bucuros că am şi realizat aproape trei sferturi dintre cele 118 poduri şi podeţe cuprinse într-un proiect de regularizare a Ampoiului şi a afluenţilor cadastrali. Nu vă supăraţi, dar alţi primari, cu bugete mai mari decât cel al Zlatnei, nu fac, poate, nici măcar un singur pod sau podeţ în tot mandatul. Investiţia trebuie finalizată anul acesta, chiar dacă banii au venit cam cu ţârâita. Din cauza aceasta am obţinut şi o derogare de termen. Acum mai avem de primit cam 15 milioane de euro, din 53 de milioane de euro, cât este valoarea integrală a proiectului.
Stăm destul de bine şi cu proiectul de modernizare a străzilor, finanţat prin POR (Program Operaţional Sectorial), Măsura 2.1., a cărui valoare este de 10 milioane de euro. Acesta cuprinde străzile Iazului, Decebal, Gării şi 1 Mai, din Zlatna, precum şi localităţile Feneş, Trâmpoiele, Galaţi şi Valea Mică. Termenul de finalizare este tot în acest an.
– În afară de vechile proiecte ce noutăţi aveţi?
– Casa de cultură, prin Agenţia Zonelor Industriale, de care ne apucăm imediat cum se domoleşte vremea. Acesta este un proiect în valoare de 1,5 milioane de lei. Iar cu titlu de noutate este iniţiativa de a înfiinţa două societăţi comerciale cu acţionar unic consiliul local, alături de care să se poată constitui parteneriate public-private, cu subscripţie de acţiuni. Prima societate o vom constitui împreună cu cei din Almaşu Mare şi va avea drept scop repornirea minei Haneş-Larga. Cea de a doua va fi pentru construirea rafinăriei de reciclare a uleiurilor, pentru care ne zbatem să obţinem finanţare de cinci ani. Acum BERD şi-a dat acordul de a ne asigura finanţarea în proporţie de 70% din valoarea proiectului, dacă vom putea contribui şi noi cu 30%, ceea ce ar însemna cam 4 milioane de euro.
– Vorbeaţi cu convingere despre şansele Zlatnei în domeniul turismului. Detaliaţi, vă rog.
– Deocamdată vorbim de proiecte pe care le-am gândit şi pentru care am găsit sau încă ne căutăm parteneri. Acum avem, după cum vedeţi, patinoar, teren de sport, ştrand (pe care urmează să-l acoperim, printr-un sistem glisant), şi au început să se mişte lucrurile ceva mai bine şi în ceea ce priveşte alimentaţia publică. La vară vom pune la punct un sistem de transport cu 2 vagonaşe până la castel şi retur. Iar prin HG 1220/2011, pentru dezvoltarea turismului, avem perspectiva de a începe lucrările pentru o pârtie de schi la Părăginoasa, Feneşel, de 2.900 de metri lungime, cu o diferenţă de nivel de la 1.300 la 1.000 de metri. Aşa ceva ar fi ideal pentru turişti, la numai 15 km de Zlatna şi la 35 km de Alba Iulia, nu? Prin acelaşi act normativ dorim să reabilităm traseul de mocăniţă Zlatna- Pirita şi retur, precum şi să realizăm un muzeu de locomotive vechi şi drezine, pentru care am contactat deja CN-CFR, Direcţia de patrimoniu. Deci avem de lucru, numai să ne ţină Dumnezeu sănătoşi şi să avem banii necesari!
– Vă mulţumesc. Succes!
A consemnat
Ioan HĂNŢULESCU

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI