Noul proiect de lege a Sănătăţii duce la-încăierare pe fondurile de la buget şi pe… muribunzi!

    Situaţie de râsu’-plânsu’, în sistemul medical românesc. Să începem cu plânsul, că nu ştim cine va râde la urmă. În orice caz, nu noi, pacienţii de rând. După cum ştiţi, între preşedintele Traian Băsescu şi fostul subsecretar de stat al Ministerului sănătăţii, dr. Raed Arafat, au apărut divergenţe cu privire la noul proiect de lege a Sănătăţii. Pe de-o parte Traian Băsescu îl învinuieşte pe Arafat că acesta ar fi „cel mai mare adversar al apariţiei unui sistem privat în sănătate” şi că detestă pe cei care, după ce s-au dezvoltat şi consolidat în cadrul unui sistem, devin apoi duşmanii sistemului, iar pe de altă parte dr. Arafat  afirmă că dacă proiectul legii sănătăţii va fi asumat în forma actuală, acesta ar putea duce la desfiinţarea SMURD.
Comerciantul şi sectorul public, pe picior de egalitate
În principiu, ceea ce susţine Traian Băsescu este corect, pentru că performanţa poate fi obţinută doar prin competiţie. Dar aici nu discutăm despre o fabrică de şuruburi şi piuliţe, ci despre vieţi omeneşti. Prin urmare, eu personal, consider argumentele lui Raed Arafat corecte, logice şi de bun simţ. Iată câteva dintre acestea: lvor apărea „n” servicii de ambulanţă „de tip SMURD”, care vor putea accesa fondurile de la bugetul de stat. Şi, cum bugetul nu va fi mai mare, singura opţiune va fi aceea de a se lua bani de la sectorul public, care oricum are finanţare limitată, şi să se dea în sectorul privat; lacest lucru îl va putea face orice „întreprinzător” isteţ şi descurcăreţ care îşi va obţine documentele de a funcţiona, chiar dacă el va avea în dotare doar o ambulanţă prăpădită (ştiţi că în România se poate orice, ca şi în cazul laboratoarelor de analize, pe care noi l-am adus în discuţie anul trecut, care nu aveau nici personal, nici dotare, nici sediu, dar… primeau bani de la buget pentru o activitate fantomă!); lpropunerea legislativă actuală pune pe picior de egalitate comerciantul cu sectorul public, în ceea ce priveşte accesarea fondurilor de la buget, vor fi licitaţii pe furnizarea serviciilor de urgenţă şi nu va mai exista viziune instituţională deloc; lfirmele private vor fi interesate de calitatea serviciilor exact pe perioada de licitaţie, şi pot apărea întârzieri, contestaţii etc., care vor lăsa descoperit domeniul urgenţelor; lnu va mai exista o strategie unitară de intervenţie iar firmele private, pentru a-şi asigura un cost scăzut, vor reduce orele de pregătire a personalului, vor scădea numărul echipajelor şi vor extinde zonele de lucru. Pe deasupra, mulţi specialişti în urgenţe vor migra spre sectorul privat, lăsând de izbelişte sectorul public. „E ca şi cum ai comercializa apărarea României”, a afirmat dr. Arafat. În acest ritm, azi mâine privatizăm şi serviciile secrete…
FMI critică proiectul legii sănătăţii
Dr. Arafat a mai arătat că încă din anul 2006 mai mulţi furnizori privaţi de servicii medicale au dorit să aibă deschidere de piaţă liberă în sistemul de urgenţă. În urma dezbaterilor s-a ajuns la următoarea soluţie: partea nestrategică, partea de consultaţii la domiciliu şi cea de transport să fie deschise integral, dar pe partea de intervenţie de urgenţă, inclusiv în caz de calamităţi şi dezastre, firmele private să funcţioneze din asigurări private, plată directă sau contracte directe. Este necesar ca la deservirea urgenţelor majore, a celor accesate prin 112, să rămână un sector public bine construit şi consolidat. În fond, ştim cu toţii unde au dus privatizările în ţara asta: la îmbogăţirea clientelei şi a veleitarilor. Deşi, logic ar fi ca un sistem privat să funcţioneze din bani privaţi, iar un sistem public din bani de la buget. Şi, doar în cazul în care sistemul public nu face faţă, să „externalizeze” unele servicii, dar nu cele strategice, cum sunt intervenţiile la calamităţi şi dezastre!
Inclusiv specialiştii FMI au făcut observaţii dure la adresa proiectului legii sănătăţii. Ei susţin în continuare necesitatea reformei în sistemul medical, dar „numai în condiţiile unei legi care impune reguli clare şi sancţiuni dure”. Reprezentanţii FMI au remarcat, în textul proiectului de lege, absenţa regulilor prin care controlul financiar în sistemul medical va fi eficient, precum şi existenţa unor paragrafe interpretabile, care lasă loc interferenţei politicului şi deschid poarta unei privatizări sălbatice. Va fi, practic, o încăierare pe banii (şi aşa puţini) de la buget şi… pe muribunzi!
Cine râde la urmă?
„Bună ziua, aţi sunat la Salvarea privată. Pentru limba română apăsaţi tasta 1. Pentru engleză apăsaţi 2. (pentru maghiară, germană, rusă, ţigăneşte etc., alte taste). Pentru verificarea contului dumneavoastră de contribuţii la sistemul de sănătate, apăsaţi 3. Pentru informaţii despre ofertele Salvării, apăsaţi 4. Pentru informaţii despre starea dumneavoastră de sănătate, apăsaţi cu un deget pe încheietura mâinii şi număraţi până la 60. Acela e pulsul. Dacă îl mai aveţi, apăsaţi 5. Un operator va prelua apelul. Pentru îmbunătăţirea serviciului vă informăm că această convorbire poate fi înregistrată şi folosită într-o emisiune de tip talk show. Vă mulţumim!” (Lucian Mândruţă dixit)
Aşadar, cine va râde la urmă? Cei ce vor face bani din afacerea cu statul, pe sănătate. Cei care vor trage sfori la licitaţii şi vor „decarta” la puşculiţa de partid zeciuiala cuvenită.

Ioan HĂNŢULESCU

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI