Vom avea un guvern european?

    Sfârşitul de an este cam agitat peste tot. În aceste zile, la noi guvernanţii şi politicienii din opoziţie se ceartă acum pe problema comasării alegerilor locale şi parlamentare ce trebuie să se desfăşoare anul viitor, deşi toţi ar trebui să vadă acum, cu prioritate, de problemele grele de trai ale românilor la intrarea în iarnă. Dar, una peste alta, cel puţin la fel de agitată este şi Europa. Zi de zi, ceas de ceas se caută soluţii cu privire la combaterea efectelor crizei economico-financiare, precum şi cu privire la reducerea datoriilor publice peste măsură ale numeroase state din Uniunea Europeană. Aşa după cum tot mai multe voci autorizate susţin, viitorul zonei euro, respectiv al Uniunii Europene, poate sta numai în implementarea unor politici fiscale comune, în capacitatea liderilor statelor membre de a respecta standarde comune. Astfel, după cum mulţi dintre dumneavoastră aţi auzit sau aţi citit deja, mesajul transmis din ce în ce mai des de către cancelarul german Angela Merkel, unul dintre pilonii cei mai de bază ai UE în aceste momente, este următorul: „Pentru ca zona euro să fie puternică este nevoie ca fiecare stat în parte să fie puternic. În caz contrar, se ajunge la situaţia de acum, în care viitorul monedei comune a 17 state este pus în pericol de politica fiscală nefericită a doi-trei membri”. Luni, la o întâlnire la nivel înalt pe care a avut-o la Paris cu preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy, cancelarul german a cerut ca şi acesta, ca de altfel toţi şefii de state din zona euro, să susţină la noul summit la nivel înalt ce va avea loc vineri, la Bruxelles, consolidarea prerogativelor instituţiilor europene în privinţa controlului bugetelor naţionale prin modificarea tratatelor UE, dar şi utilizarea fondului de urgenţă al zonei euro pentru stabilizarea pieţelor. Aşadar, declaraţiile d-nei Merkel pregătesc tot mai mult terenul pentru încă „o săptămână de de foc” de discuţii aprinse la vârful UE, liderii politici încercând să ajungă astfel la un consens asupra unui „pact fiscal”, care să confere Comisiei Europene prerogative extinse în privinţa controlului bugetelor statelor din zona euro, să cuprindă sancţiuni dure pentru statele care încalcă reglementările europene şi să asigure integrarea fiscală accelerată la nivelul uniunii monetare. Mai pe româneşte zis, pentru a rezista de acum încolo Uniunea Europeană şi moneda proprie – euro, se vrea constituirea unui guvern legalizat la nivelul UE, care să armonizeze, pe lângă multe altele, politicile fiscale ale celor 17 state care au trecut deja la moneda euro, bineînţeles împreună cu guvernele acestora. Desigur că nu sunt pierdute din vedere şi celelalte zece state care n-au adoptat moneda euro, dar sunt în curs de adoptare în viitorii ani, aşa cum este şi cazul României. În acest sens, recent, într-un discurs susţinut în faţa Parlamentului german, cancelarul Angela Merkel a avertizat că „germanii trebuie să conştientizeze şi sacrificiile populaţiei statelor UE din afara zonei euro, precum ţările baltice, Bulgaria şi România, care contribuie la stabilitatea euro şi nu primesc atât de multă atenţie”. Merkel a promis că va apăra moneda euro din toate puterile, pe care o consideră mai puternică decât marca germană, însă avertizează că Europa trebuie să se pregătească de un „maraton” dur pentru recâştigarea credibilităţii pierdute în timpul crizei.
Ei bine, Nicolas Sarkozy, cel care după cum se ştie doreşte să câştige în primăvara anului viitor un nou mandat de preşedinte al Franţei, desigur că are ceva orgolii „naţionale” legat de dorinţa Germaniei de a fi „vioara întâi” în încercarea de a impune un guvern european care să aprobe bugetele naţionale ale ţărilor din zona euro. Astfel că acesta a propus deocamdată o Europă „interguvernamentală”, în cadrul căreia preşedinţii şi premierii statelor din zona euro ar urma să aibă ultimul cuvânt de spus cu privire la bugetele naţionale ale ţărilor lor.
Potrivit analiştilor, probleme mari vor fi însă în mediile politice din aceste state, mai ales în situaţia actuală. Reforma propusă în al 12-lea ceas pentru a relansa practic zona euro, implică cel puţin două aspecte importante: adoptarea unor standarde echitabile şi convingerea populaţiei din fiecare stat membru că renunţarea parţială la suveranitate este una benefică. Vor putea fi oare armonizate cumva acestea, în regim de urgenţă, la nivelul tuturor statelor UE?!

Tinu MATEŞ

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI