În oglindă

Când am citit pentru prima oară despre problemele de sănătate ale dnei Monica Iacob Ridzi, mi s-a făcut milă de ea şi în gândul meu i-am urat sănătate, dar insistenţa cu care această ştire a fost reluată periodic m-a cam pus pe gânduri. În fond ce interes putea să reprezinte o asemenea ştire pentru publicul larg, în condiţiile în care dna Ridzi este un simplu deputat, exceptând legătura strânsă cu fiica preşedintelui Traian Băsescu din vremea în care dânsa era europarlamentar iar EBA îi era ucenică la Bruxelles, şi ajutorul dat odraslei prezidenţiale în campania pentru alegerile europarlamentare din 2008? Niciunul, cred, dacă nu punem la socoteală problemele d-nei Ridzi cu justiţia şi, în oglindă, discursul anticorupţie pe care dânsa l-a ţinut de la tribuna Parlamentului în 2006, înfierându-şi pătimaş colegii care votaseră contra ridicării imunităţii lui Adrian Năstase: „Eu cred că adevăraţii vinovaţi sunt aici, printre noi. Respiră aerul fortifiant al Parlamentului, se bucură de o imunitate mai mult decât meritată, se înfruptă copios din banul public şi, cu o poftă de nestăpânit, îi râd naţiunii în nas (…) Prin votul lor, aceşti parlamentari nu numai că au compromis, o dată în plus, clasa politică, dar au pus serios sub semnul întrebării viitorul României”. Şi dă-i şi luptă fără nicio tresărire în glas dar cu arsenalul unei demagogii cu atât mai găunoase cu cât a ajuns până la pastişarea agramată a lui Eminescu. Mare, infinit tupeu trebuie să ai ca, la patru ani de la discursul „Cauzele neîncrederii populaţiei în clasa politică”, să vii să le ceri colegilor să nu te dea pe mâna Justiţiei, aşa cum a făcut marţi, 13 decembrie 2010, Monica Iacob Ridzi, spunând: „Nu faceţi din mine un exemplu de luptă împotriva marii corupţii!”. Miloşi, domnii deputaţi, mai precis 110 dintre cei aflaţi miercuri în plenul Camerei, au răspuns apelului şi au salvat-o pe d-na Ridzi de urmărirea penală şi de percheziţia DNA, după ce dosarul prin care aceasta este acuzată de corupţie la nivel înalt a fost blocat în Parlament timp de 10 luni. Se vede treaba că nici d-na Ridzi, nici colegii domniei sale n-au încredere în Justiţie împărtăşind, din acest punct de vedere, opinia d-lui Traian Băsescu. Spun asta întrucât la conferinţa de presă de miercuri, 15 decembrie, calul de bătaie al preşedintelui a fost justiţia, în speţă Consiliul Superior al Magistraturii, căci „din păcate, în vârful lui e o structură care reprezintă justiţia şi care face mult rău românilor şi României, oricât s-ar supăra d-na Pivniceru şi d-na cu soţul arestat, Costiniu”.
Ieri, preşedintele Traian Băsescu a făcut o grămadă de declaraţii la postul public de radio şi pe internet – HotNews. Domnia sa a reiterat acuzaţiile la adresa CSM iar în cazul Ridzi a făcut din nou dovada originalităţii sale, reuşind s-o acuze şi s-o scuze în acelaşi timp pe amica fiicei sale. Concret, dl Băsescu i-a criticat pe parlamentari că au căzut pradă sentimentalismului din pricina situaţiei delicate a d-nei Ridzi (bolnavă, mamă a unui copil cu probleme) şi a acuzat opoziţia că ar avea interesul să existe un al doilea caz Năstase, ceea ce i-ar face evident rău tinerei deputate, nevinovată probabil în opinia preşedintelui sau, în orice caz, mult mai puţin coruptă decât colegul ei Adrian. În sfârşit, capul tuturor relelor a fost identificat în persoana bunicuţei întrucât „este clar că suntem aşezaţi pe un stat construit în vremea FSN-ului, realizat după chipul şi asemănarea d-lui Ion Iliescu”. Eu cred că dl Traian Băsescu are dreptate, mai ales că domnia sa are competenţe reale în materie de FSN, numărându-se printre figurile ilustre emanate de Frontul care le-a răpit românilor Revoluţia din 1989.
Maria Lucia MUNTEANU

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI