Pluguşor politic, virtual şi protestatar – 2014

Aho, aho, români fârtaţi,
Cât puteţi să mai răbdaţi,
Când vedeţi aleşii noşti,
Cum ne ţin pe toţi de proşti?
Că din zori şi până-n seară,
Ne fac ţara de ocară,
Nu fac legi, nu fac proiecte,
Doar îşi caută defecte:
Ba că ăla-i chel şi chior,
Ba că ăsta-i „crinişor”
Ce doarme pentru popor,
Ăla e ales pe şest,
Celălat e „copi peist”
(„Copy paste” vreau să zic
Dar rimează cu nimic!)
Şi îţi vine, zău, să mori,
Când îi vezi pe senatori,
Deputaţi şi demnitari,
La TV cum se dau mari,
Căci sunt specializaţi
Şi sunt super-antrenaţi,
De parcă, din moşi-strămoşi,
Toţi ar fi vândut… gogoşi!
Ia luaţi plugul de mânaţi,
Şi vedeţi ce semănaţi,
Să răsară-n primăvară
Alţi aleşi şi altă ţară,
Hăi, hăi…!
***
Iar aho, copii cu jalba,
Să urăm aici, la Alba,
Lui dom’ Pereş, senatorul,
Pentru-a ferici poporul,
Îi dorim toţi, cu căldură,
Încă o candidatură,
Şi lumea să-l tot voteze,
Pân’ o să se pensioneze,
Şi… dinozaurizeze!
Lui Atanasiu, la fel,
Senatorul plin de el,
Îi dorim cât mai mulţi ani,
Să mai poată face bani,
Să tot crească în avere,
Din AVAS-uri, ministere,
Şi-alte funcţii de putere!
Deputatului Ioan Dîrzu,
Cunoscut ca „Doctor Zuzu”,
Ca să fie fericit,
Îi dorim visu-mplinit,
Adică să nimicească,
Din ograda ţărănească,
Pe „Bălţata românească”,
Să aibă cumpărători,
Doar marii producători!
Deputatului Negruţ,
Crescut mare, din micuţ,
Îi dorim partide multe,
Să mai poată să se mute,
Când la stânga, când la dreapta,
Că-i e vorba cum i-e fapta:
El când tace, chiar că tace,
Şi cum tace-aşa şi… face!
Simedru, precum se ştie,
E iar la deputăţie,
Că-i foarte calificat,
Lucrând numai pe la stat.
De-aia îi dorim un post,
Pe vecie s-aibă rost,
Post cu dedicaţie
În administraţie,
După ce „paranghelia”
Îi va lua deputăţia!
Iar pentru Potor Călin,
Liberalul cel mai fin,
Am păstrat astă urare:
„Să îi dea Moşu’ ce n-are:
Prezenţă şi deferenţă,
Interes şi… consecvenţă!”
Mai e şi Comşa Cornel,
Deputatul rotunjel,
Şi-i dorim mult să trăiască,
Pe Elodia s-o găsească,
Iar de n-o află pe ea,
Va găsi el altceva,
Ca să ne mai aburească,
Fără să ne trebuiască…
Ia pocniţi din bici flăcăi
Că doar voi ştiţi dacă-s răi,
Sau sunt buni cei de mai sus
Io atât avui de spus:
Hăi, hăi…
***
Aho, aho, copii şi fraţi,
Staţi cu biciul, nu mai daţi,
Ci mai bine „resetaţi”
Şi începeţi să uraţi,
La ai noştri, de pe-aici,
Numiţi mari, aleşi mai mici,
Că le-ar prinde bine-un bici,
Iar să nu vă aburesc,
Tot pe rând o să-i numesc:
Dumitrel, Cucui, Roman,
Hava, Voicu şi Şerdean,
Precum şi-un prefecturel,
Domnu’ Gheorghe Feneşer!
Iar acum (altminteri când?)
Hai să-i luăm pe toţi, la rând,
Nu cu biciul, ci uşor,
Cu căldură şi umor:
Mircea Hava, cum se ştie,
Va intra în veşnicie,
Căci, la noi, eternitatea,
E primarul şi Cetatea!
Cât Cetatea va fi „chici”
Şi primarul va fi pici,
Că nu vrea el să mai crească,
Să nu se „dez-baronească”!
Paul Voicu, lângă el,
Micul viceprimărel,
E părosul cel mai chel,
Nu pe cap, ci-n portofel,
Căci, aşa bărbos cum este,
El pe toţi îi dăruieşte,
Deci aş vrea ca să-l propun,
Viitorul… Moş Crăciun!
Iară vicele Şerdean,
Să tot crească, an de an,
Şi să-i ţină, ca Allah,
Pe săracii toţi… în şah!
Şi-n şah-mat, dacă se poate,
Ca să dea şi ei din coate,
Să mai prindă, chiar de nu e,
Ajutorul de la U.E.,
În zahăr, ulei, făină,
Conservă din cea mai fină,
Desfăcută cu toporul,
Ce bine-o duce poporul…
Hăi, hăi, hăi, şi iară hăi,
Asta-i viaţa, dragi flăcăi,
Nici nu ai ce să mai zici,
Aşadar… mâna pe bici!
***
Iar aho, mai puţintel,
C-am ajuns la Dumitrel,
Oltenaşul subţirel,
Mic la stat, mare la sfat,
Drept pe „panta rhei” aflat,
Ce ne duce, nu conduce,
Cât pot alţii să apuce,
Deci nu cred că-n CeJeA,
E puterea-n mâna sa,
Căci, de nas, precum boierii,
Îl duc toţi consilierii,
Culturali-neculturali,
Funcţionarii lui samsari,
Ce le curge banu-n val,
Festival cu festival,
Şi „proiect” după „proiect”…
Dar să nu fiu prea nedrept,
O să-i zic şi lui: „Vecine,
La mulţi ani, să trăim bine”
Hăi, hăi, sper şi eu, vecine,
Să apuc să trăiesc bine,
Să am euroi şi lei,
Eu cu toţi românii mei,
Hei, hei…
***
Aho, la CeJe, sub nuci,
Avem iarăşi doi bursuci,
Ce se joacă frumuşel,
Lângă „tetea” Dumitrel,
Unul este, parcă nu-i,
Vicele Alin Cucui,
Geaba-i zici şi geaba-i spui,
Că-şi vede de treaba lui,
El rezolvă tot, la fix,
Fix un pix şi pix în chix…
Iar aho, acelaşi nuc,
Pentru celălalt bursuc,
Florin Roman, bată-l… jena,
Ce ne-a invitat la Viena,
Da’ la Viena n-avem loc,
În opinci şi cu cojoc,
Nici cu urături şi joc,
De-aia îi urăm să fie,
Vienez, pentru vecie,
Cât va fi lume să vadă,
Ce faină autostradă,
Facem noi, pe prea mulţi bani,
De durează zeci de ani,
C-o-ncepură pedeliştii,
Şi o gată useliştii,
Cum gătară ţara toată…
Ia pocniţi flăcăi, o dată,
Uite-aşa, cum stăm pe roată,
Noi, şi Horea, şi Avram,
Tot vânduţi, din neam
în neam,
Hăi, hăi…
***
Aho, aho, la sfârşit,
Este cel mai fericit,
Domnul Gheorghe Feneşer,
Cel ajuns, doar el-de-el,
Un conducător iubit,
Nu ales, ci prea-numit,
De „guvernul-copiuţă”
(Puneţi „coadă de
maimuţă”)
Fiindcă domnul Feneşer
A fost cel dintâi miner,
Străbătând, precum se ştie,
Fiecare galerie,
Pentru „maica Companie”,
Aia de-a rămas în pană
Sus, la Roşia Montană,
Şi-o să fericească natul,
Implicând acolo… statul!
***
Mă opresc aici, flăcăi,
Dar vă ridicaţi, hăis-hăi,
Şi-ţi vedea că-n astă vatră,
Nu mai stă chiatră pe chiatră,
Până când, cu învoială,
Şi cu bună rânduială,
Nu ne vom vedea de ţară!
De aceea, dragii mei,
Flăcăi mari şi mititei,
Şi femei şi moşnegei,
Ia strigaţi, cu toţi, la ei,
Să ajungă neamu’ nost,
Şi mai mult decât a fost!
Iar în rest, nu mi-e ruşine,
Vă zic: „Domnul să dea bine,
La mulţi ani şi la mulţi bani,
La bogaţi şi la sărmani
Şi, desigur, mai-dihai,
Ălora de le urai…
Haida-hai!!!!”
(„UNIREA”)
*Acest material este un pamflet şi trebuie considerat ca atare!

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI