Strigătul unei mame disperate

Mă numesc Paraschiva Mircea, domiciliată în Sântimbru, str. Crinului nr. 153. Sunt o mamă disperată căruia nu-i dă nimeni atenţie şi nici nu-mi ascultă nimeni părerea şi m-am gândit că prin această scrisoare deschisă mă aude cineva cu suflet şi mă va asculta.
Stimată redacţie,
Doresc să publicaţi această scrisoare, aşa cum aţi publicat informaţia dată de purtătorul de cuvânt al Parchetului, care nu era nicidecum adevărată. Vreau să vă spun că în ziua de 19.10,2010, la ora 5,30 m-am trezit cu mascaţii şi încă 3 persoane civile în curte sărind gardul şi urlând să deschidem. Uşile nu erau închise, au început să scuture de uşi şi să continue a  urla unde este băiatul meu Teodor Victor Şchiop, zis „Puşcărie”. În acel moment băiatul le-a deschis uşa invitându-i în casă, ei arătându-i o bucată de hârtie pe care nu am citit-o pentru că era noapte, zicând că este un mandat de percheziţie. Nu s-a opus nimeni pentru că nu aveam de ascuns nimic, ei cerând să le spună unde are arme. Fiul meu, calm, le-a zis pe dulap, pentru că nu erau, părerea mea, ceva periculos. Erau două cuţite artizanale, neascuţite, primite cadou. Cuţitele au rămas acasă pentru că erau nefolosite. Domnii şi-au continuat percheziţia şi tot nu mi s-a spus care este motivul. L-au luat, l-au dus la DIICOT după care i-au dat 29 de zile arest preventiv. Am citit în ziarul dvs. că fiul meu este implicat în dosarul construit de procurorii în măsură. S-a afirmat că fiul meu a acţionat în 6 ţări ca şi recuperator şi că ar fi dus fete la bărbaţi, VIP-uri căci aşa au numit dosarul „Prostituate pentru VIP-uri”.
Stimată redacţie, acum vreau să-mi spun părerea şi să vă spun că totul este o minciună gogonată, pentru că fiul meu nu a fost ieşit din ţară de 5 ani. Ca să ducă fete la aşa-zişi VIP nu trebuia să lipsească de acasă? Dacă făcea toate chestiile astea ce i s-au pus în cârcă trebuia să aibă dacă nu 3 maşini măcar una şi casă frumoasă măcar cu un etaj, că aşa am văzut că se arată la tv. Toţi cei care fac aceste chestii sau şefii, aşa cum l-au numit ei (DIICOT) au bani, case şi maşini pe când fiul meu nu are nimic, numai o grămadă de învinuiri. Dacă avea bani avea şi un avocat bun nu unul din oficiu.
Vreau să vă explic de ce i se spune „Puşcărie”. Era în clasa a IX-a când a  făcut o prostie. S-a bătut în şcoală, directoarea l-a dus la frizer şi i-a spus ori nota scăzută la purtare ori chel, iar el a spus chel. Colegii lui, pe atunci erau surprinşi când vedeau pe cineva chel, crezând că numai cei ce vin direct din puşcărie sunt cheli şi i-au spus „puşcăriaş”. Au continuat aşa până azi, zicându-i „Puşcărie”. Vreau să spun că fiul meu până acum nu a mai fost implicat în nimic penal. Am fost la dl procuror (Chirilă am aflat că se cheamă) ce i-a fabricat dosarul, băgându-l şi pe el la toate porcăriile ce le-au făcut alţii. Dacă unul dintre ei a sechestrat o persoană, sunt toţi băgaţi la acea faptă, dacă unul a tâlhărit, sunt toţi incluşi. La obligarea minorelor nu mă pot pronunţa pentru că sunt nenumărate pe variantă dar niciun sistem nu le poate opri pentru că ele nu au lege, merg din plăcere sau pentru că nu au cu ce trăi. Nu are nimeni ce le face. Şi atunci cum pot spune d-nii procurori că au fost obligate? Posibil, au fost obligate să o facă pentru că nu aveau cu ce trăi.
Aş vrea să-i întreb pe domnii poliţişti sau pe cei în drept când au auzit prima dată de o minoră care iese cu bărbaţi i-au anunţat familia sau au acţionat în vreun fel pentru a opri drumul pe care au pornit fetele? Pe câţi părinţi i-au decăzut din drepturi, pe câţi i-au amendat sau au fost la Protecţia minorilor vreodată?
Părerea mea este că au vrut domnii care se ocupă de construirea acestui dosar să aibă ceva activitate să nu reiese că iau salarii degeaba şi au găsit nişte pitici în această încâlceală, i-au arestat ca să nu se spună că nu fac ceva. Eu cred că unii dintre aceştia sunt reţinuţi degeaba şi sunt alţii care au făcut ceva mult mai grav şi care sunt audiaţi în stare de libertate iar pe fiul meu îl reţin în arest unde sunt trataţi ca nişte criminali, sunt umiliţi iar ţigări, săpun, şampon şi ce are nevoie o persoană nu li se dă voie să primească iar hrană nu au voie decât o dată pe lună. Acum aş întreba şi eu de ce, că nu au ucis şi nici ţara nu au vândut-o!

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI