Sindromul turbării moderne

Cei mai mulţi dintre noi privim cu nostalgie poveştile despre „generaţiile cu cheia de gât”. Tinerii din zilele noastre se uită cu surprindere, mai degrabă cu lehamite. Nu înţeleg faptul că aşa au crescut părinţii lor. Acum la modă sunt datul din coate şi călcatul peste cadavre. Acestea sunt principalele lecţii pe care copiii le învaţă în drumul lor către succesul în viaţă. Bunul simţ, prietenia, loialitatea, bunătatea, politeţea, au devenit poveşti de adormit pruncii.
Ne-am bucurat teribil când am deschis Cutia Pandorei, cu toate minunăţiile pe care le-am descoperit în ea: călătorii în străinătate, haine de lux, branduri exclusiviste, fructe exotice (despre unele nici nu suntem siguri că-s comestibile!). Apoi, shoppingul în capitalele europene şi toate gadget-urile ce au venit peste noi ca tăvălugul: telefonia mobilă, Internetul, Facebook-ul, astfel încât stăm în permanenţă „conectaţi”, şi, mai mult ca sigur, supravegheaţi, căci Big Brother e la modă! În fine, ne-am ales cu toate „accesoriile” din Cutia Pandorei: am văzut în periplurile noastre pe alte meleaguri, că noi am rămas mult prea în urmă şi că nici nu avem şanse să facem paşi înainte prea curând.
Ne pierdem nopţile prin cluburi, ne copleşesc drogurile. Însă, doar cei mari şi tari au acces la ele. Am văzut o declaraţie, scăpată din guriţa unei persoane importante şi nu prea ştiu ce să fac cu ea. Cu declaraţia. „Nu există tânăr care să nu fi încercat drogurile!”, zice coana Sorina Plăcintă, fost ministru al… Tineretului! Mai contează contextul, şi anume că Sorina, această Romanien Pie, îşi apăra progenitura care s-a spurcat cu canabis? De fapt, poate că pupila lui Băsescu şi Boc a greşit sensul enunţului: „Nu există droguri care să nu-l fi încercat pe un anumit tânăr”. Se ştie el, persoană importantă, mon cher! Păi şi Eba îşi apăra colegii, luptând pentru legalizarea drogurilor uşoare!
Există în ţara asta tineri care au depăşit faza vârstei primăvăratice, pe care o parcurge Plăcinţelul lu’ mama, dar n-au pus în gură nici măcar cucută. Sunt aşadar nişte paria, nişte nonconformişti. Dacă băieţelul unuia dintre ei butonează din greşeală telecomanda şi în loc de Cartoon Network o vede pe mamiţica lui Andrei (parcă aşa-l cheamă pe guguştiuc) cum îşi lustruieşte retorica în direct, la o oră de maximă audienţă? Nu-l întreabă pe tăticul lui când are de gând să discute, aşa ca-ntre bărbaţi şi de lucruri mai serioase? Da, despre joint, stimabilă fostă ministresă a Tineretului, Sportului şi… Etnobotanicelor! Dacă v-ar fi chemat Sorina Plăcintă de Lobodă, poate am fi avut o cât de mică garanţie că vorbiţi despre lucruri trecute probabil prin filtrul raţiunii…
E doar un exemplu care ne arată că încă suntem nicăieri. Că spre deosebire de ATUNCI, când nu aveam nimic, ACUM avem lucruri la care cei mai mulţi, doar privesc, după care tânjesc. Şi atunci, îşi dau în judecată părinţii, fraţii, poate – poate vor face rost de un ban în plus. Se omoară între ei, pentru că sunt convinşi că fraza aia cu „banii nu aduc fericirea” a lansat-o unul care era mai tot timpul beat. Nesimţirea a devenit, peste noapte, o „virtute”, Internetul şi gadget-urile sunt mijloace de stres şi de a ne înjura prietenii şi cunoscuţii sau necunoscuţii, de a ne vărsa ura, invidia şi frustrările.
Nu spun că e rău că am deschis Cutia Pandorei, descoperind în ea plăcerile de care am fost frustraţi atâţia ani, ci doar că ne-a cam luat valul şi am uitat de cele sfinte. Care, cândva, ne ghidau în viaţă. Lumea s-a întors cu josul în sus, mulţi înţelegând că trebuie să fii rău, aproape turbat, că trebuie să calci pe cadavre, numai pentru a ajunge în vârful unui ierarhii… răsturnate!
Dumitru HENEGAR

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI